Railroad Tycoon 2

"Cu mașinăriile și caii lor de foc, fețele palide goneau bizonii..."

În zorii deceniului 183, micuțele și fragilele triburi de indieni americani au avut parte de încă o surpriză din partea omului alb. O surpriză de proporții, care va schimba la față întregul continent nord american și va crea sumedenie de legende cu "self-made-man".

Personaj reflector. Lupul-Bolnav-Și-Cu-Varice, un cetățean Sioux, privea îngândurat cum Calul de Foc își ițise capul și-n zăvoiul unde el și tribul său obișnuiau să vâneze. Cu mașinăriile și Caii lor de Foc fețele palide goneau bizonii, ruinând astfel unica ramură a economiei Sioux. Indianul își exterioriză furia și consternarea printr-un urlet bine dozat după care porni spre satul său să ducă alor săi vestea proastă. Sfârșitul introspecției.

Si totuși, calea ferată a însemnat și un progres extraordinar care a propulsat economia pe culmi nebănuite de prosperitate, a creat sumedenie de locuri de muncă și a permis tânarului și harnicului popor american să călătorească mai mult și mai des.

Astfel, un joc cu trenulețe, o strategie economică cu trenulețe mai exact nu poate fi decât binevenit, mai ales că îl joci din perspectiva omului alb și nu a indianului. De când mi-a parvenit Railroad Tycoon II am pierdut zile-n șir jucându-l, am sufletul greu și simt nevoia să împartașesc impresii. În primul rând trebuie să vă spun că mi-a plăcut interfața cu puternic iz de ani 1800 și colorată cu tente ruginiu prietenos. Grafica e mult îmbunatațita față de stramoșul său, Railroad Tycoon I și arată chiar bine în culori pe 16 biți. Cu filmulețele e altceva; și ele dau bine dar au culori pe 1 bit, adică alb-negru.

Cam ce trebuie să faci? Ești ditamai managerul de companie de căi ferate și trebuie să-ți iei foarte în serios funcția. Adică să așterni cale ferată între diverse orașe, să construiești gări, să dai dispoziții vis-a-vis de ce să transporte trenurile, de unde până unde și cât. Nu mă pot abține și trebuie să vă spun că jocul se joacă pe două planuri: compania și personal; compania are finanțele ei administrate de tine iar tu, la rândul tău ai finanțele tale pe care tot tu le administrezi. Banii companiei folosesc la extindere, la sporirea randamentului ei iar averea personală iți conferă, direct proporțional, ceea ce se cheamă "purchasing power".

Pentru maniacii care se dau în vânt după sute de butonașe, rapoarte și meniuri: țineți minte trei cuvinte-jucabilitate, complexitate, egalitate. Jocul e destul de complex în rapoarte & stuff ca să-ți dea feelingul de director cu greutate, asaltat informațional dar chestia e bine dozată și nu-ți pune nervii pe bigudiuri când consulți situațiile respective.

Pentru bunul mers al lucrurilor, când vă dedați la un scenariu RTII, trebuie să țineți cont de un principiu microeconomic de bun simț și să transportați o marfă acolo unde vedeți că există cerere pentru marfa respectivă(pentru că acolo "sunt banii dumneavoastră"). Profiturile pot fi maximizate și cumpărând fabrici, ferme, ogoare care iți aduc și ele venit dacă sunt aprovizionate cu ce trebuie.

Un lucru frumos și bine gândit la acest joc e faptul că situația economică se schimbă din când în când, trecând prin stadii ca prosperitate, boom economic, normalitate. Poți specula schimbările astea la bursă și obții ban pe ban dacă ești inspirat și riști un pic. Ziarele te țin la curent cu ce se întâmplă în economie, în societate, cu diferite evenimente și e indicat să iei de bun ce scriu pentru că sunt jenant de obiective și nepărtinitoare.

Barometrul activității tale de manager rapace e reprezentat de consiliul de administrație care, la sfârșit de an se întrunește, dezbate, se ceartă, se pun de-acord și-ți face cunoscută impresia lor, foarte laconic. Asta are repercusiuni asupra salariului tău, care poate crește sau reduce în funcție de impresia formată. Pentru o activitate fructuoasă și împovărată cu succes e indicat să ai și angajați capabili să se descurce în stufărișul economiei de piață, chiar dacă uneori pretențiile lor financiare iți pun rabdarea la încercare.

Pe măsură ce avansezi pe axa timpului, apar modele noi de locomotive, diverse facilități pentru transporturile feroviare și dacă ai un cult pentru progres și investești, prosperi de nu te vezi. Deasemeni, trecerea timpului e marcată și de apariția de noi industrii și domenii de activitate a căror nevoi și rentabilitate e bine să le ai în vedere când plănuiești să te extinzi.

E foarte important să construiești traseele cât mai rectilinii posibil pentru că trenurile au o predispoziție pentru mersul agale în curbe iar timpul pierdut cu accelerări și decelerări înseamnă costuri de mentenanță suplimentare. Recunosc că stupoarea mea n-a fost mică atunci când am realizat că nici o locomotivă, indiferent de putere, nu poate tracta mai mult de șase vagoane sau că pe o linie simplă, două trenuri care vin din sens opus trec fără nici o problemă unul prin altul. Partea frumoasă e că poți seta prioritatea trenurilor, astfel încât atunci când se întâlnesc să fie clar cine staționează și cine trece necruțător prin cel staționat. Cei care n-au ce face cu banii se pot preta și la linii duble, de dragul managementului băscălios.

Deși nu disting un farmec și un suspans deosebite la secțiunea de multiplayer, el (jocul) oferă și plăceri în LAN și-n WAN. În WAN, carnagiul economic suportă maxim 16 jucători, dar în LAN își pot etala doctrinele economice 32 de jucători.

Vă voi mai spune și că engine-ul jocului e tare molcom chiar pe un Pentium bunuț, deși lucrează cu bitmap-uri. Fiind o strategie economică, jocul n-are nevoie de mult dinamism dar asta nu scuză faptul că pe un Pentium 133 devine de nejucat, în sensul că la un zoom rezonabil, se termină anul fiscal până scrolezi harta dintre două gări; notabil e că grozăvia se comite cu detalii setate aproape de minim. Drept pedeapsă, echipei care a conceput "bijuteria" ar trebui să i se traseze sarcină de plan programarea a 50 de engine-uri diferite pentru Jumpin Jack.

Cu sufletul sensibil ușurat, închei sfătuindu-vă să manifestați clemență pentru engine-ul țepos și să-i acordați RTII-ului puțin din timpul vostru căci are toate șansele să vă prindă. Chiar dacă nu rău de tot.

• Blom