Dethkarz
"Un joc cu un principiu simplu și o realizare tehnică chiar foarte bună"
"Hit the road, Jack!" zice cântecul. Și la o adică, într-o mașină dotată corespunzător, dacă în loc să lovesc drumul la figurat, îl lovesc pe ăla din față la propriu, ce? Poate să zică cineva că se pierde din farmec?
Tehnologia se schimbă, ideile rămân. Dethkarz este, ca idee, un Death Rally făcut arcade-sim și transportat pe axa timpului în viitor cale de ani buni. Vă aduceți aminte de Death Rally, făcut de Apogee. Un arcade simpatic cu mașinuțe bondoace, trasee scurte, acțiunea privită de sus și banii în prim plan. Ehei, și în Death Rally situația era încă mai complicată. Trebuia să strângi bani și să-ți cumperi o mașină mai bună, arme sau upgrade-uri. Trebuia să fii econom, adică.
Dethkarz este mai simplu din punctul ăsta de vedere. Mașinile devin disponibile nu în limita bugetului, ci pe măsură ce completezi cursele. Armele nu le cumperi, ci ai de la început un laser sau un tun cu plasmă - alegere - iar rachetele, minele și celelalte bazaconii le culegi în timpul cursei sub formă de biligonguțe colorate presărate pe pistă.
Bleah! vor spune unii. Păi ce ne plăcea la Death Rally era tocmai fărâma asta de strategie și zgârcenie generată de lipsa banilor. Că în jocuri de-astea, vorba aia, banii n-aduc fericirea, dar aduc în mod sigur nefericirea colegului de carosabil. Într-adevăr, în Dethkarz lipsește capacitatea asta, chiar așa mică, de a-ți customiza mașina și finanțele, balanța fiind însă echilibrată de halca zdravănă de acțiune pusă de producători în rețetă.
Ziceam mai sus că e un arcade-sim. Poți să privești lucrurile din spatele mașinii sau din interior. Ce e mai important este că de oriunde privești, lucrurile arată mai mult decât foarte bine. Designerii traseelor chiar au ceva în cap. Platforme suspendate, tunele de sticlă colorată straniu, pasarele dubioase, trambuline, curbe "pe perete", se găsesc de toate. Ce e mai puțin plăcut, este că nu sunt multe trasee, există practic vreo patru teme principale - zăpadă, lavă... etc. - fiecare temă având câte trei trasee, de lungimi diferite. Adică puține lucruri de văzut.
Mașinile sunt împărțite pe clase. Ah, și ce nume au clasele astea. "Platinum" e unul banal, dacă vreți să știți. Fiecare mașină are anumite caracteristici - viteză, manevrabilitate, armură și putere de foc - care nu pot fi schimbate. Odată mașina aleasă, intri pe circuit - obligatoriu iei startul de pe ultima poziție - și începe cursa.
Cursa înseamnă că tragi cât poți de tare în ăia din față și te chinui să nu sari cu mașina de pe pistă, care e suspendată undeva în văzduh. Când "dai pe lângă" ești teleportat înapoi pe traseu fără să-ți rupi gâtul și fără să pierzi mult timp însă apare o urâtă senzație de "neîmplinire".
Dacă lupți îndeajuns de aprig, se mai întâmplă să dai un inamic cu roțile în sus definitiv, adică să-l scoți din cursă. Asta nu se întâmplă foarte des, și nu este o metodă de a câștiga cursa ca în Carmageddon. Să o încasezi zdravăn ți se întâmplă mult mai des ție, mai ales atunci când depășești un pâlc de adversari furioși care încep să-și descarce nervii în spatele tău.
Power-up-urile de care vorbeam sunt în principal arme - rachete. Există vreo trei tipuri, mai puternice sau mai ghidate. In plus se găsesște pe traseu "sănătate" sau "energie", cum vreți să-i spuneți, un "turbo" și vreo încă trei chestii... invulnerabilitate temporară, ceva care ajută la aderență etc. Ce e mai important este că nu poți avea la tine decât un power-up la un moment dat. Îl folosești când crezi de cuviință, însă atâta timp cât îl păstrezi nefolosit, altul nu poți să culegi, așa că zgârcenia nu e o strategie bună. Iar dacă joci în rețea (mere și așa, natural) lucrurile devin chiar și mai importante.
Senzație de viteză... hm. Este și nu prea. Este când privești jocul din mașină, de fapt de la nivelul asfaltului, caz în care nu prea mai poți să conduci cine știe ce. Dacă te uiți la joc din afara mașinii, controlezi totul mult mai bine, dar dispare o bucată de farmec.
Una peste alta, un joc cu un principiu simplu și o realizare tehnică chiar foarte bună. Acțiune are, grafică are, îi mai trebuia, vorba ceea, aruncător de flăcări și votul meu îl avea pe de-a-ntregul. Așa însă, am fost ceva mai moderat.
- Bugs