Delta Force

"...instinctiv bagi cornul în iarbă și cu privirea ațintită în noapte încerci să deslușești siluetele..."

Se pare că jocurile 1st person cu tematică militară au un mare succes la public în ultima vreme. Altfel nu se justifică boom-ul pe care această ramură specială a genului o are pe piață, boom reflectat în numărul din ce în ce mai mare de producători care lansează astfel de jocuri. Și nouă ne place din plin, se pare, acest gen de jocuri. Dar la incorporare nu bulucește nimeni...

Nu poate să existe cineva care să nu fi vazut un film oarecare cu Chuck Norris, dacă nu chiar filmul Delta Force (parcă erau mai multe dacă nu mă înșel...). Jocul Delta Force păstrează ideea filmului, aceea a unei trupe de șoc formată dintr-o mână de oameni, porniți să înfrunte singurei o hoardă de teroriști sau inamici ai statului (care?) de pretutindeni.

Dacă ai jucat Rainbow Six și ai fost încântat de acesta, atunci te asigur că vei fi absolut încântat și de Delta Force.

Delta Force utilizează un engine bazat pe tehnologia Voxel (cum era și normal, dat fiind faptul că Nova Logic a dezvoltat această tehnologie). Pentru mulți acest lucru va fi o veste proastă, datorită faptului că nu există nici o legătură între această tehnologie și mai bătrânele sisteme de poligoane mapate cu texturi, cu care acceleratorele video se descurcă atât de bine. Asta înseamnă că degeaba ai două plăci Voodoo 2/SLI: dacă nu ai un Pentium 2 jocul va rula destul de greu. Să nu înțelegeți acum că Delta Force este destinat exclusiv celor cu Pentium 2, ci pur si simplu că nu vei putea juca acest joc decât în 320x240 pe un Pentium, 640x480 pe un K6-2 și 800x600 pe un Penium 2. Si acest joc trebuie jucat cel puțin în 640x480, pentru că...

Novalogic nu a folosit tehnologia Voxel doar de ochi frumoși. Pur și simplu Delta Force este un joc care se caracterizează prin hărți foarte mari, atât de mari încât tehnologia cu poligoane nu se poate descurca onorabil. În plus, Voxel se potrivește ca o mănușă tipului de univers folosit: dealuri, "ierbuți, frunziți", etc. Asta schimbă și modalitatea de abordare a misiunilor.

Luneta nu mai este doar o modalitate de a acționa de la distanță și în siguranță, ci o necesitate pentru a supraviețui căci... "gloanțele nu se văd nu se aud și nu se pot evita" (vezi articolul Rainbow Six - nr. 12), și tot ca în Rainbow Six, conflictul deschis este teoretic imposibil pentru că un glonte mai norocos este suficient pentru a te face să reincepi cu bucurie misiunea.

Spre deosebire de Rainbow Six, în jocul de față acțiunea se concentrează mai mult asupra personajului tău. Nu mai ai posibilitatea să managezi vreo echipă sau grup de camarazi. Acestia apar în fiecare misiune fară ca tu să ai ceva de comentat în acest sens. Oricum, partea cea mai grea a misiunii îți revine ție, așa că acest aspect devine nesemnificativ. La fel se întâmplă și cu planurile de acțiune, care vin prestabilite pentru fiecare misiune.

Există cinci capitole, în zone diferite (Peru, Indonesia, Uzbeckistan, etc.) fiecare cu mai multe misiuni într-o succesiune logică (cinci - șapte pentru fiecare zonă).

De la a doua misiune ar trebui deja să folosești aceste planuri doar ca briefing pentru a afla exact ce, unde și de ce ai de făcut și nu CUM, pentru că, de obicei, nici o echipă de șoc nu intră într-o depresiune de exemplu, prin punctele cele mai susceptibile pentru o ambuscadă, trecători de tot soiul care oferă un avantaj semnificativ unui inamic aflat deasupra ta, într-un unghi greu de abordat. Și cam așa sunt definite traseele prestabilite.

În general se aplică ideea "un rus cu un kalașnikov în mână are întodeauna dreptate"... ăăă, de fapt cred că era "cu cât mai sus cu atât mai bine". Mă rog. Poate nu chiar pe coama dealului că nu ești la carnaval, să te vadă toată lumea în bătaia soarelui.

Reliful are o importanță vitală. Și trebuie folosit! E de preferat să te afli pe o zonă cu iarbă întunecată, sau printre copaci sau, în general, în locuri care te camuflează cu ușurință și nu pe teren plat, în picioare și cu walkman-ul pe urechi. Apropos, in Delta Force există trei poziții de stat (culcat, pe un genunchi, sau în picioare) și două de deplasare (normal și târâș). Nu are rost să va spun că de obicei, dacă stai în picioare, nu prea ești confundat cu un copac și astfel nu se pune problema să fii ignorat. Armele vin într-o varietate de forme, calibre și tipuri. Poate nu atât de variate pe cât ar trebui, totuși. Chiar acesta este un punct negativ al jocului. Bineânțeles că nu întotdeauna armele prestabilite sunt cele mai bune pentru misiunea respectivă... știți voi.

Punctul absolut forte al jocului constă în diversitatea și ideile misiunilor. Practic nu există două misiuni identice. Dăcă într-o misiune ai de lichidat o pseudo-bază plină de teroriști, în alta trebuie să detonezi o cladire de armament, după care să te retragi în punctul de extragere și aștepți elicopterul. Îi vezi pe cei doi camarazi cum se apropie de poiană și brusc se fac una cu pământul cu armele ațintite spre poteca pe care ați venit, de unde se aud răcnetele și zgomotul de arme al inamicilor care din diverse motive au scăpat cu viață, DIN CE ÎN CE MAI TARE! Și instinctiv bagi "cornul" în iarbă și cu privirea ațintită în noapte încerci să distingi primele siluete ale nemernicilor. Aștepți... aștepți... se aude elicopterul... dar vai, acesta face întâi un tur de recunoaștere și nu aterizează ca berbecul în necunoscut. Ești praf, cu nervii la pământ și când ești deja sigur că nu mai scapi și că deja teroriștii sunt la doi pași, aterizează în fine elicopterul și se termină misiunea...Uf!

În altă misiune trebuie să recuperezi nu știu ce planuri dintr-un cort dintr-o bază improvizată uitată de lume, dar strasnic păzită. E noapte. Acest lucru îți convine de minune: te înarmezi cu o mitralieră cu amortizor, un revolver asemenea și intri în misiune. Nu riști să faci prea mult tărăboi: padurea e plină de patrule inamice, elicopterul te așteaptă după două dealuri și dacă se dă alarma și teroriștii deschid focul, elicopterul nu te va aștepta prea mult.

Ei ce ziceți? Vă spun eu: feeling dom'le! Adevărat! Și dacă joci pe un calculator bun pe care se mișcă bine în rezoluții mari, cu un sistem audio mai răsărit, eventual noaptea înainte de nu știu ce teză trebuie să ai grijă să nu uzi scaunul... ;)

Delta Force nu stă deloc rău la capitolul multiplayer, de la "cooperativ" la "capture the flag" mai există încă patru moduri de joc pe LAN sau Internet. Am jucat mai mult cu Paul și am ajuns la această concluzie: sub alți parametri și sub alte forme, aceeași jucabilitate și feeling bestiale din multiplayer-ul de Rainbow Six. Clar?

"Joc de joc" aș spune în concluzie, dacă nu m-ar enerva termenul. Cu siguranță un joc care merită pe deplin jucat din capăt până în coadă... și chiar de mai multe ori. Am zis.

• Johnny