Powerslide

"...iar designer-ii și-au făcut doar jumătate din normă"

Powerslide e un joc cu mașini. Atât și aproape nimic în plus. Arme nu sunt. Nu tragi în nimeni ca în Dethkarz. Formulă, raliu șmecher, ceva... configurări, management, ioc. E cu mașini, adică... e cu mașini. Te dai cu o mașină rea prin natură și-atât. Mai mai să nu știu cum să încep articolul. Noroc că mi-am amitit de o zicală din bătrâni care spune: dacă nu poți să-i convingi, zăpăcește-i.

Că v-am zăpăcit nu sunt convins. La urma urmei nu vreau să rămâneți cumva cu impresia greșită că jocul în cauză e vreo prostie. În nici un caz. Producătorii au pus la punct un engine grafic destul de performant, dacă nu cumva foarte bun. Asta înseamnă că cel puțin ai ce admira la grafică și mișcare.

Acum, ce faci în rest e mai complicat de explicat, pentru simplul motiv că prea ai ce să explici. Conduci diferite mașini prin diferite zone. Mașinile sunt așa... genul sălbatic, dacă vreți. Mai robuste, mai de teren și mai din viitor. Niște roți babane puse pe un șasiu nervos și pe alocuri grosolan, totul acoperit cu o vopsea ce sugerează ciurul și dârmonul prin care a trecut mașina. Adică uzura. În Powerslide nu mergi cu viteză. Mergi mult mai agale și derapezi încontinuu. Jocul a fost clar gândit ca un un raliu și nu ca o cursă de viteză. Problema e că a fost așa de tare gândit ca un raliu încât derapezi la orice curbă, cât de mică. Asta e de natură să genereze un farmec după un timp, pentru că te străduiești să te obișnuiești cu derapajul controlat și încerci să-l folosești și tot așa, simți la un moment dat că te agiți, că șofezi, chit că dai din două taste nici măcar mari și late. Dincolo de asta însă, simți la un moment dat nevoia să mai schimbi modelul. Adică bine, derapajul e frumos, dar chiar nu se poate fără?

Ih, păi până acum nu sună prea promițător. Mergi încet, derapezi enervant de incontinuu și mai ce?

Aici intervine partea de realizare grafică, sonoră și tehnică. Adică farmecul generat de realizare. Știți cum e când trebuie să-ți faci lecțiile. O porcărie. Ei, dar dacă ai un stilou nou sau un pix șmecher luat de la tata din geantă? Parcă îți vine să scrii mai frumos, parcă simți nevoia să notezi ceva, la o adică, nici lecțiile nu mai par așa anoste. Așa e și în Powerslide ("slide" e ceva cu lunecuș învârtecuș, nu?). Îți place cum arată grafica și cum se aude motorul mașinii. Îți place cum se mișcă roțile aceleiași mașini și cum cazi de fiecare dată în "picioare" atunci când te dai peste cap. Asta se întâmplă pentru că așa au vrut părinții jocului. Mașina ta e un fel de Hopa-Mitică pe patru roți. Nu "se există" să rămâi cu burta în sus precum un gândac. De fiecare dată, bolidul ți se rostogolește cuminte până ajunge în poziția firească. Bun. Deci ce e rău și ce e bine? E bine ce am zis la paragraful anterior. E rău că nu prea ai un challenge deosebit și te cam plictisește să mergi la viteză mică alunecând ca pe gheață în toate părțile. La o adică nici faptul că "mai sunt trasee de văzut" nu te împinge mai departe. Se întâmplă să mai dai drumul la joc doar pentru că îți place cum se mișcă, cum se vede și cum se aude. Nici nu e prea important să câștigi cursa sau să te califici în următoarea etapă ca să vezi ce mai e nou.

Și uite, ca să termin odată îi dau lui - jocului - scorul și vouă, un sfat. Ba nu, mai bine vă propun o problemă: cum se cheamă jocul cu mașini, făcut de o echipă în care programatorii au știut ce fac, sunetiștii la fel, graficienii asemenea, iar designerii și-au făcut doar jumătate din normă? Ei, și dacă asta e prea grea, răspundeți la următoarea cimilitură: "brânză bună-n burduf de câine, ghici Powerslide ce-i".

• Bugs