Cavedog: Amen - Elysium - Good & Evil

ELYSIUM

După succesul pe care l-a avut cu Total Annihilstion, Cavedog s-a extins la vreo 50 de angajați, împărțiți în patru echipe. Una se ocupă de Kingdomns-ul care trebuia să apară anul trecut, celelalte trei încropesc alte trei jocuri diferite ca gen.

Primul dintre ele, cel puțin ca fascinație, este Elysium, un RPG care pare că o să scoată ochii tuturor. Nu numai prin conceptul lui, ci și prin fabuloasa echipă care lucrează la el. Din ea fac parte, printre alții, cel care a compus muzica din Total Annihilation și cei care au făcut Fallout-ul.

Elysium este o lume alternativă în care nu numai magia este întâlnită la tot pasul, dar și cele mai bizare creaturi și situații. Acțiunea are loc pe o insulă în derivă, care plutește deasupra pământului și pe care oricine este liber să facă tot ce vrea, atâta timp cât are curajul să o facă. Un fel de Vestul Sălbatic, dar în fantasy.

Personajele care populează Elysium sunt cele mai neverosimile pe care le puteți întâlni. Ele nu sunt însă rupte din nici o legendă, ci imaginate de la un capăt la altul, chiar dacă unele îți amintesc pe departe de câte ceva.

Un exemplu ar fi Ratmen-ii, un fel de oameni-șobolan, veșnic în căutare de hoituri, un fel de gropari ai lumii, cu o mentalitate care se rezumă la faptul că toți sunt egali, oricine ar fi ei. Sau frații Bristo, un fel de compilație aiurită și absurdă a tuturor legendelor cu oameni care se transformă în lupi, lună plină, Jack Nicholson si restul.

Mai apare, în plus, un fel de zeitate a acestei lumi, sub forma unui poet de la care pornește un fel de fir epic în care tu ai să te implici, dar care se derulează în același timp și fără tine. E vorba de un mecanism care generează întâmplări, în funcție de anumite lucruri, chiar și în lipsa ta. De aici încolo interacționezi cu ele așa cum vrei, unele influențându-ți destinul, altele nu.

Tot ce se întâmplă este consemnat, de altfel, în cronicile lui, cronici care se pot răsfoi oricând. Din ele poți afla ce s-a mai întâmplat prin lume în lipsa ta, sau chiar în unul din episoadele trecute. Cei care nu au prins începutul unei istorii au posibilitatea să afle, astfel, care este trecutul ei.

Din punct de vedere tehnic Elysium este realizat, ca și predecesorul lui, într-o grafică izometrică, cu o rezoluție maximă de 1024x768 și cu personaje realizate din sprite-uri, deci nepoligonale. Cu toate acestea grafica arată foarte bine, iar animația personajelor este eufemstic spus, "reușită".

Sistemul de skill-uri și de dezvoltare a personajului este flexibil, oferindu-ți posibilitatea de a te orienta fie spre forța brută a unui "barbarian", fie spre stilul bazat pe îndemânare al unui ninja.

Lupta se va desfășura în timp real, dar cu posibilitatea de a o pauza. Va exista și un sistem de magie în Elysium, dar diferit de tot ce s-a văzut până acum, fără poțiuni, scroll-uri, cărți sau ceva asemănător, gândit să fie foarte accesibil și cu mare diversitate de efecte.

Perioada de apariție e prognozată să fie toamna aceasta. Tot ceea ce sper este să nu urmeze aceeași soartă ca și Daikatana sau, mai rău, ca Lord of the Clans.

GOOD&EVIL

Un al doilea joc al Cavedog-ului ar fi Good and Evil, care promite să fie tot la fel de nebunesc ca și Elysium. Poate puțini știu că Ron Gilbert, creatorul clasicelor questuri Maniac Mansion și Monkey Island, produse de Lucas Arts, este actualmente președinte al Cavedog și se ocupă de acest proiect.

Ca gen este vorba, oricât de paradoxal ar părea, de o combinație de strategie în timp real, fantasy roleplaying game și adventure. Nu panicați o să vă explic totul mai încolo.

Primul lucru care a șocat la Good... a fost engine-ul poligonal. Din relatările martorilor traumatizați care au văzut versiunea de pre-pre-pre-alfa, reiese că se poate zoom-a la un nivel fără precedent, efecte destabilizatoare asupra graficii și roti unghiul de vedere liber, după preferință. De altfel Ron susține că grafica a fost special concepută să se adapteze unui engine poligonal, chiar dacă asta implică fără drept de apel prezența unui accelerator grafic. Nu mai aduc vorba de texturi, culori sau altceva asemănător.

Începutul jocului te lasă în fața unui portal care îți oferă acces, în ce ordine dorești, la vreo 50 de lumi diferite cu ajutorul unui pachet de cărți de tarot. Scopul este să birui în lupta eternă dintre bine și rău bla, bla ,bla etc...Al doilea șoc îl constituie specificul lumilor, populate cu pirați, cowboy, luptători de Kung-Fu și ciborgi. Și mai ciudat e că aceștia te pot însoți prin plimbările tale, putând intra într-o nouă lume întovărășit de un pirat, un extraterestru, un gangster sau o armată de soldați romani. Din faptul că poți să-i selectezi ca-n Age of Empires add-on pack: Rise of Rome și să-i trimiți la bătaie vine partea de strategie în timp real. Oricum, la călătoria într-o nouă lume portalurile limitează numărul de oameni pe care poți să-i iei cu tine. Partea de adventure este dată de numeroasele puzzle-uri și dialoguri, stil Monkey Island, în urma cărora afli cu care dinre cei întâlniți te poți întovărăși și pe care trebuie să-l birui. Desigur umorul lui Ron Gilbert care a avut un rol destul mare în celebritatea Maniac Mansion-ului și Monkey Island-ului, va fi prezent și aici, ca invitat de onoare. Partea de RPG vine, probabil, de la personaje, Ron fiind mai secretos la acest capitol.

Jucătorul are posibilitatea dacă vrea, să rejoace oricare din lumile vizitate, pentru că acestea sunt foarte intercorelate între ele. De exemplu, un grup de oameni omorâți într-o lume poate apare acum zombi în alta, lucru care nu prea e conveanbil.

Interesant va fi în multiplayer, local sau pe Internet controlând unul sau mai multe personaje și plimbându-te prin lumile demente ale lui Gillbert.

Data de apariție: începutul anului 2000.

AMEN

Dacă ideea din Elysium mi se pare bestială, unul din lucrurile care nu mi se par geniale la Amen este scenariul. E povestea clasică a agentului care salvează lumea. Zice că în 2032, omenirea primește taman în ajunul Crăciunului cadou un soi de molimă stranie care se declanșează deodată cam la 30% din populație. Treimea asta devine deodată mai agresivă decât o galerie de fotbal după înfrângerea echipei favorite și începe, nici una nici două, să elimine celelalte două treimi, normale, ale populației. De-abia prin 2033, vara, Oraganizația Rezistenței Europene pune la punct un plan de bătaie, ce presupune, la modul simplist, o trupă de comando care să-i ia la bătaie pe cei atinși de ciudata molimă, atinși care aproape ocupaseră America de Nord.

Tu ești Bishop Six, agent secret, care te înrolezi în trupa asta de șmecheri. Bishop Six e o Nikita a viitorului. E genul de agent atât de secret încât mai ca nici el însuși să nu știe că e agent. Soția și casa i-au fost distruse de cei contaminați, așa că băiatul e "really pissed".

Și uite-așa, sceanriul își desfășoară simplitatea, ba chiar penibilul, dacă stăm să-l comparăm cu alte lucruri mult mai deștepte ieșite din creierele de la Cavedog. Mă rog, la urma urmei e vorba de un 1st person shooter, așa că povestea nu interesează. Nici c-o s-o mai auziți.

Bun. Deci Cavedog fac un joc de acțiune, abordând chiar genul 1st person, acolo unde bătălia este crâncenă. Producătorii spun însă că Amen are accentul pus nu pe acțiune ci pe puzzle-uri și fir epic, fiind chiar posibil - teoretic - să joci fără să fii violent. Judecând însă după arsenalul care este promis - grenade, rachete, puști, flinte etc. - nu cred că design-ul jocului e făcut ca să inspire o abordare pașnică.

Sunt câteva lucruri originale pe care Amen încearcă să le aducă. Nu e vorba de împărțirea pe "acte" și nu pe niveluri - sunt în număr de numai 17, iar adjectivul "imens" va fi un eufemism în ceea ce le privește - ci de faptul că gradul de interacțiune cu mediul înconjurător este foarte mare. Până acolo încât orice obiect poate fi folosit pe post de armă. Trebuie să recunoaștem că perspectiva e mai mult decât apetisantă, fiind nenumărate momente în jocurile de până acum în care mi se părea ciudat că personajul propriu se încăpățânează să se bată cu pumnii în loc să folosească măcar un picior de scaun pe post de bâtă și nu pot uita feeling-ul extraordinar pe care-l avea exact acest aspect în Fighting Force. Tot universul în care se desfășoară jocul se vrea construit cât mai asemănător cu realitatea. Declaratia unuia dintre producători - conform căreia în joc va apărea, de exemplu, un portavion contruit la scară - combinat' cu stilul grandios specific dovedit de Cavedog în Total Annihilation, ar trebui să fie de ajuns ca să incite curiozitatea.

Cu siguranță un lucru frumos va fi muzica. Cunoscând calitatea muzicii din Total Annihilation și fiind promisă muzică dinamică - ce se va schimba funcție de cursul acțiunii - viitorul se aude roz. Și aici nu cred că există multe dubii.

Nu trebuie însă să ne înfierbântăm prea tare, pentru că mai e ceva de lucru la joc. Despre AI-ul personajelor nu se știe mai nimic deocamdată, iar afiramțiile producătorilor, cum că firul epic e extraordinar nu se prea potrivesc cu ceea ce se cunoaște până acum în materie de scenariu, care pare, repet, un basm cu un singur Făt-Frumos și mai mulți zmei. Rămâne de văzut. Cavedog "a făcut-o" o dată în domeniul RTS, așa că cine știe ce cutremur vor provoca peste gard, pe tarlaua 1st person.

• CZ