Despre RPG-uri

Îmi asum faptul că marea majoritate a cititorilor știu la ce mă refer când scriu cuvântul RPG. Iar daca nu o să facem o scurtă descriere care, departe de a fi perfectă, să ofere câteva informații.

RolePlayingGame-urile sunt jocuri foarte mult bazate pe personaj/ personaje, pe dezvoltarea caracteristicilor acestuia/ acestora. Constau, de obicei, în îndeplinirea unui obiectiv principal și a altora secundare care să te ajute în ducerea la capăt acestuia, numite questuri. Pentru asta este necesară o lungă explorare a meleagurilor jocului, discuții cu anumiți locuitori ale acestora - non-playing characters NPC's - găsirea și folosirea anumitor obiecte și, de o foarte mare importanță, lupta. În general caracteristicile personajelor își vădesc rolul în cursul luptei când se stabilește care pocnit mai tare pe cine și dacă acesta a murit sau nu, dar și în rest - un furt mic, o ușă încuiată. Pe baza acestor acțiuni capeți experința, ți se dezvoltă aptitudinile și, câteodată chiar caracteristicile de bază. În esență este genul de joc cel mai apropiat de epic și de aventură, după evident, aventure.

RPG ca gen este unul dintre cele mai vechi din istoria jocurilor pe PC. Mai precis a apărut înainte de apariția PC-ului, pe platforme de care puține se mai știu în ziua de astăzi. Ce-i drept, trebuia în acele timpuri să ai o imaginație extraordinară ca să compensezi grafica, o intuiție nebună ca să-ți dai seama ce trebuie să faci și o răbdare de fier ca să birui interfața diabolică.

De-a lungul istoriei au apărut și s-au dezvoltat serii celebre și venerabile ca Ultima, Wizardrey, Might and Magic, Eye of the Beholder etc. și unele au stabilit unele precedente ( vederea first-person, iluminarea dinamică ). "Capodopere" ale perioadei au fost considerate Ultima VII și Ultima Underword.

Treptat genul s-a dezvoltat,a căpătat amploare, iar acum 2-3 ani era foarte ocupat în a trage să moară. S-a ajuns până la a nu se mai accorda premii pentru cel mai bun RPG al anului.

Nu am să mă lansez într-o analiză prea amănunțită a motivelor care au dus la asta, nici a interesului din ce în ce mai crescut pentru hoarda de 1st person-shootere care urmau toate să bată Quake-ul și care n-au apărut toate nici până acum sau de valul cât casa de strategii în timp real care ne-a invadat cu sau fără voia noastră. Cert e că jucătorii s-au mai shimbat și nu mai înghițeau așa ușor o grafică neângrijită sau o poveste de 50 de ecrane turnată la începutul jocului. Și chiar în lumea jocurilor pe calculator jocurile trebuie să se adapteze sau să dispară.

Responsabile pentru ieșirea din conul de umbră în care pluteau RPG-urile au fost două jocuri destinate unor categorii de jucători diferite.

Diablo al lui Blizzard s-a adresat în primul rând jucătorilor mai noi amatori de acțiune furioasă și năvalnică. Cu toate astea a păstrat destul de multe elemente de RPG pentru a deschide apetitul acestora pentru alte creații de gen. Pe lângă jucabilitatea furibundă Diablo s-a mai bucurat de o grafică finuță, un scenariu bine pus în scenă, rejucabilitate și, ceva puțin întâlnit până atunci în RPG-uri, multiplayer, având chiar toate șansele să fie cel care să reabiliteze genul.

Al doilea joc apărut pe atunci a fost Daggerfall, de la Bethesda, adresat maniacilor genului, sătui de clonele după clone după alte clone.

Daggerfall a avut cel mai puternic instrument de construit personaje pe care l-am văzut până acum, permițând o libertate a configurării lui fără precedent, realizată pe baza unor caracteristici, clase și skill-uri foarte matur gândite; a lansat posibilitatea editării de vrăji proprii; și a avut un univers ENORM. Fără exagerare, avea mii de de așezări și labirinturi, zeci de ghilde în care să te înscrii, o mulțime de questuri, posibilitatea de a face comerț, de a-ți cumpăra o casă. Într-un cuvânt tot ce-ți trebuie ca să rămâi acolo.

Apoi, după toate aceste lucruri minunate, totul s-a continuat ca de la sine.

Intreplay, cu Fallout 1,apoi 2, readus RPG-rile din sfera medievalului și magiei într-un viitor tehnologic și postapocaliptic, ceea ce a însemnat alte tipuri de personaje, alte skill-uri, decoruri, obiecte, arme și moduri de luptă. Și nu se poate spune că le-a ieșit rău de loc, nici grafic, nici ca design.

Final Fantsy VII, marele succes de consolă al celor de la Square Soft, a adus și el ceva inedit în lumea PC-urilor. Roleplaying-urile de consotă și-au creat, încă de la început, un stil diferit în care conta mai puțin explorarea, rejucabilitatea și atenta elaborare a personajului, cât participarea la o aventură captivantă, în care să simți cum te afectează fiecare lucru pe care-l faci pentru că-ți pasă de tine și de prietenii tăi.

Might&Magic VI, a sosit și el la momentul oportun, restabilind încrederea într-o serie de jocuri clasice de acum.

Baldurs Gate, un mai vechi proiect al celor de la Bioware, a transpus fidel regulile de concepție a personajelor și obiectelor, din pen&paper RPG-urile Advanced Dungeon and Dragons, pe o grafică destul de puternică și într-un univers destul de măreț. și a venit cu o idee de multiplayer foarte bine realizată.

Chiar dacă Internetul nu a atins deocamdată nivelul unei jucabilități decente, RPG-urile on-line, ca Meridian 59, The Realm și Ulima On-line și-au avut rolul lor și au stabilit un precedent care va aduce numai lucruri bune în continuare. Chiar acum sunt plănuite mai multe lumi virtuale destul de așteptate: Everquestul cel cu grafică accelerată și Middle Earth-ul, de la Siera, realizat după universul romanelor lui Tolkein.

Pe lângă toate acestea revenire în atenție a rolplaying-urilor a dus și la apariția unor noi genuri, hibride, un bun exemplu fiind combinațiile cu strategie în timp real Magic&Mayhem și Rage of Mages. Viitoarele apariții ale Cavedog-ului, Elysium și Good&Evil se pot înscrie de asemenea în această categorie.

Cât despre ce o să mai fie de acum încolo lucrurile par să stea destul de bine.

În primul rând puțină lume pare să nu aștepte cu nerăbdare apariția lui Diablo 2, de cu de 4 ori mai multe CD-uri încărcate cu acțiune și cu mai multe elemente prezente de RPG.

În al doilea rând mulți au rămas mpresionați de grafica screen-shot-urilor din Ultima: Ascension și speră ca șirul de amânări succesive să nu se mai continue mult timp.

În al treilea rând Ion Storm are două echipe care lucrează la două proiecte diferite: Anachronox, al lui Tom Hall, pe engine de QuakeII și Deus Ex, realizat de Warren Spector, fost la Origin și Looking Glass.

Deci grafici minunate, poligoane, Internet, iată cam ce ne oferă viitorul în privința noului val de RPG-uri. Ceea ce aștept în continuare e să primim în continuare universuri în care să ne trăim orele de aventură.

-CZ