Alpha Centauri

"...principiile de bază ale jocului sunt foarte asemănătoare cu cele specifice Civ-ului..."

La început a fost cuvântul. Apoi, lumina. Firavul om al zorilor istoriei a început să urce scara timpului hotărât să-și facă cât mai mult loc pe planetă, să crească și să se înmulțească. Asta a însemnat nașterea și moartea unor popoare, apogeul și declinul imperiilior, mii de războaie, dar nu numai atât; a însemnat și secole de căutari și explorări, eșecuri și succese - sute de decese (n-am găsit altă rimă?). La un moment dat s-au mai liniștit lucrurile- s-a împărțit pământul (cam tot), s-au trasat granițe ceva mai stabile și lumea a purces mai adânc în căutări & explorări.

Astfel că pe la mijlocul anilor 80, un anume joculeț pe numele lui Civilization a găsit mapamondul nepregătit și a făcut ravagii. Universul său, ideea de a parcurge istoria, de a conduce un popor pentru care ești Alfa și Omega, au ruinat viețile sociale ale multor oameni, țintuindu-i în fața monitoarelor. A fost realmente o maladie care se extindea de la o zi la alta și victimele nu se vindecau decât după ce terminau jocul (pe "Emperor") cu romanii, cu moldovenii, cu grecii, etc. Principalii responsabili de "efectul" Civilization au fost Sid Meier și Brian Reynolds, care peste ani, aveau să recidiveze cu "Alpha Centauri", continuând astfel epopeea virtuală a existenței umane. Acțiunea din AC începe cu o intrigă absolut grăitoare în ceea ce privește natura umană; căpitanul navei colonialiste e asasinnat și echipajul se scindează în șapte facțiuni, care mai de care mai convinsă că reprezintă viitorul la scară redusă. Imediat după ce căpitanul e dat uitării, toată lumea coboară pe suprafața planetei se apucă de înjghebat câte o gospodărie și, în paralel, de explorarea planetei.

Principiile de bază ale jocului sunt foarte asemănătoare cu cele specifice Civ-ului; s-au păstrat elemente ca explorare, cercetare, progres și bunăstare (management de resurse). Motivul ăsta al facțiunilor rivale care se luptă să colonizeze o planetă ostilă îl știți, poate, din Outpost și dacă v-a plăcut, aveți ocazia să-l întâlniți aici.

Mie, personal, mi-a plăcut, mai ales că partea cu tratative&stuff, adică diplomația, e bine reprezentată și e în deplină armonie cu managementul și tactica. Când am jucat, la început, am ales facțiunea pentru care pozează tipa aia tristă, Deirdre, alegere motivată probabil de firea mea ecologistă. Trebuie să vă spun că fiecare grupare are punctele ei forte și slabe; Surioara Miriam (Believers) are bonus la atac dar stă rău cu tehnologia, adepții ei fiind dedicați Psaltirei și Paracliserului, trupele "colonelei" Santiago (Spartans) sânt redutabile dar economic "levitează", etc. Am încercat o abordare de genul "eu singur și restul lumii" și a ținut numai până la un moment dat când am rămas pe planetă numai eu și Credincioșii care aveau baze câtă frunză și iarbă iar putere militară cam cât să mă cucerească de trei ori. Cu orgoliul zdrențe am început din nou și am tratat mai atent diplomația; am făcut tratate de prietenie și colaborare în dreapta și-n stânga oferind, binențeles, cât mai puțin și m-am ocupat în continuare de cercetare, ecologie și dezvoltare economică. Se înfiripase chiar o viață politică, în sensul că diplomația are o anumită dinamică, fiindcă periodic mă sunau pân satelit un leader sau altul cu diverse propuneri&cereri pe care trebuia să le onorez sau să le resping foarte atent. Nu puteam să fiu prea radical cu o tipă cu nervii ciufuliți cum e Santiago pentru că era în stare reorienteze politica insantaneu spre "Vendetta". Cu Lal, pacifistul, îmi permiteam să fiu mai "inabordabil", acesta dedându-se foarte greu la violență. Paralel cu politica, un aspect foarte important e "designul societății" ( sau dacă vreți, are o imporatnță gnostic tangențială); poți stabili o anumită orientare în direcția asta (stat fundamentalist, democratic, etc) și e de reținut că influențele nu apar imediat, ci pe termen lung, cum e și normal. Mi-au plăcut mult diversele citate care apar pe parcurs, asortate la context, și care dau oarecare "greutate" acțiunii (Nietzche & alții la fel). De altfel și interludiile sunt reușite și adaugă o aromă epică binevenită. Bine, treaba asta cu interludiile și citatele mă duce cu gândul la Frank Herbert și trilogia Pandorei, deci nu e neapărat originală, dar e de efect. Cei care ați citit respectiva trilogie veți fi siderați de niște asemănări; pe firul epic de care vorbeam mai sus veți întâlni o anume "Voce" care tare aduce cu "Avata" maestrului Herbert. Și "viermii mândirii" (mindworms în original; eng. mind=mândești? according to Afantana) vă vor purta cu gândul la "Tentaculele Nervoase" dar e OK, pentru că așa cum mi-au plăcut foarte mult cărțile maestrului, așa mi-a plăcut și universul din Alpha Centauri. Firea mea ecologistă n-a putut fi decât măgulită când am văzut că Planeta reacționează la atitudinea ta față de ea; vreau să spun că la un moment dat când terraformam cu abnegație, înlăturând fungus (fânul local), secând izvoare și clădind munți peste munți, ea, Planeta a început să-mi țină predici aplicate cu bogat conținut ideologic în materie de protecția mediului. Cum? Păi, fungusul apărea tot mai des, stricându-mi drumuri, mine și panouri solare, iar viermii gânditori - și mai ales cu puteri psionice - mă vizitau tot mai des și mai mulți. În alt scenariu am fost mai sensibil la suspinele Planetei, ba chiar am construit "Centauri Preserve" (un fel de Parcul Retezat) și... s-a simțit. Viermii mă ajutau într-un fel, adică atacau cu precădere pe ceilalți iar fungusul se ținea la distanță de puținele mele instalații.

Ceva bun și nou (relativ la Civilization) a fost introdus și anume customizarea unităților. Fructele cercetării științifice se materializează sub forma diferitelor tipuri de armuri, arme, sisteme de propulsie, dispozitive speciale. Poți îmbunătăți astfel unitățile propuse în urma revelațiilor tehnologice ale savanților tăi, adică se poate specifica în amănunt ce motor, ce armă, stealth sau nu, etc. În single player am avut ceva succes cu tactica asta bazată pe prototipuri, AI-ul nefiind prea ingenios la capitolul ăsta. Aveam la un moment dat arma PSI, specifică viermilor, și acum puteam să o montez pe diverse vehicule sau nave; așa că am pus bunătatea pe un crucișător și vira ancora. Leader-ul împotriva căruia am trimis mineralierul respectiv, parcă Lal hippy-ul, a încetat subit să mă mai contrazică în materie de ideologie colonialistică.

Gama de unități e destul de variată și dacă te dedai și la prototipuri, lista unităților va aduce mult cu un pomelnic de familie numeroasă.

Bazele pe care le construiești solicită atenție și dăruire susținută, așa încât de la un anume număr încolo, facilitatea "Governor" e absolut binevenită. Guvernatorii nu sunt totdeauna niște despoți luminați sau niște vizionari, comit și greșeli. Spre exemplu, unul dintre ei, care "rula" o bază amenințată de chinezul ăla ordonat (Hive), se dăruise construirii de creșe (?!?).

În legătură cu AI-ul vreau să vă spun că e de bun simț, adică nu vă așteptați nici la un Polihroniade virtual "adicted to Alpha Centauri" dar nici la un AI pe care să-l zobești din prima. Oricum, sunt suficiente nivele de dificultate , deci nu veți ajunge prea repede la faza cu "Emperor" , chiar dacă creșterea dificultății nu înseamnă neapărat creșterea sensibilă a AI-ului.

Un alt punct tare al jocului cred că e grafica și sunetul. Ambele denotă un bun gust rar întâlnit, chiar dacă e vorba de o tematică SF, nu m-am simțit "izbit" de ceva specific interfețelor ălora încărcate cu tot felul de briz-brizuri inutile și obositoare. Se poate vorbi chiar de o anumită sobrietate bine dozată care contribuie la feelingul jocului. Sunetul e inspirat, vocile "alterate electronic" și dacă vi se pare prea încărcată acustica puteți customiza suntele și circumstanțele lor.

Editorul de scenarii e foarte bine realizat, totul poate fi modificat în amănunt- reguli, locații de start, hartă, nivelul forțelor de eroziune (!), condiții de victorie, etc. Maniacii care nu vor fi satisfăcuți de hărțile "de-a gata" își vor putea descătușa creativitatea, creeând hărți provocatoare și intrigante ce vor fi premiate la concursul de "topografie aplicată cu temă gnoseologică dată Universitatea "Alexandru Bacșiliu", mai 1999.

Jucabilitatea nu va dezamăgi fanii legendarului Civ, decât poate, sub aspectul timpului relativ scurt cât durază jocul (cam până în 2600). Feelingul de stăpân absolut care împarte indicații&îndrumări la toată lumea, competiția acerbă cu celelalte grupări (evaluările se fac la fiecare început de tur) au ca rezultat o jucabilitate foarte bună, care atestă pentru Alpha Centauri titlul de urmaș al vajnicului Civilization.

Despre multiplayer pot să vă spun că e un real furnizor de plăceri și are toate șansele de a deveni încleștarea preferată la întâlnirile intelectuale cu prietenii.

Oameni buni, am jucat Civilization (deja seria) cu toții (sau aproape toți) și când l-am terminat am cugetat cu tristețe la momentul "cine-știe-când-sau-dacă" când va apare o continuare a poveștii. Iată, minunea s-a produs, e la nivelul așteptărilor și chiar peste, e la o atingere de mână (eng. relativ: "fingertips")- Alpha Centauri poate pătrunde-n viața voastră luminându-vă sufletele, cu o dulce provocare dătatoare de insomnii. N-ar fi păcat să o ignorați?

• Blom