Myth 2
"...ne dăm seama că Myth 2 are foarte puține minusuri"
Când a ajuns la redacție Myth: The Follen Lords, ne-a cam rupt. Ce-i drept aveam noi o idee despre el. Ne minunasem de Myth: The Fallen Lords la vremea lui, dar tot ne-a rupt.
În primul rând din cauza universului în care ne-a introdus fără prea mare greutate, eu în special fiind mort după povești de acest gen -magie, necromanție, eroi, salvat lumea (asta mai puțin). Apoi vine felul în care este prezentată toată această mâncare de pește: prezentată sub formă de jurnal al unui soldat care încet, încet, din cauza morții comandantului la început și din cauza competenței apoi, urcă pe scara ierarhică pas cu pas. Din Myth: The Follen Lords se degajă o atmosferă apăsătoare (asta ca să nu-i spun înfricoșătoare), din care se vede că scenaristul celor de la Bungie Software știe meserie și încă bine.
Soulblighter începe cam la 60 de ani după Myth și, asemeni primei părți, este prezentat ca jurnal al unui trupete un pic plictisit de armată fiindcă nu se întâmpla prea mare lucru: niște hoți, niște mineri...
Numai că din lipsă de acțiune, treaba a cam dat în clocot. După cum ne spune și povestea, marele Miron Coz... ăăă, The Soulblighter, revine în scenă hotărât să apuce o bucată cât mai mare de copan.
Tehnic și ca joc, nu vine cu prea mari îmbunătățiri față de predecesorul său. Are același engine, interfața fiind un pic modificată, cam aceleași trupe la oameni fiind introdusă o singură unitate în plus și anume Mortar Dwarves, puțin spus radicali.
De partea cealaltă, în armatele Întunericului avem ceva mai multe trupe noi: Warlocks care dau cu un fire ball și "Intimidation Spell", Brigands și Dark Archers ce sunt niște oameni mai păcătoși care nu au rezistat promisiunilor Soulblighter-ului și acum fură și omoară fără a fi trași la răspundere de nimeni; ei sunt mai proști ca cei buni, arcașii fiind mai slab organizați, iar briganzii mai înceți decât omologii lor warrior-ii. Alte unități noi ar mai fi Bre'Unor care sunt niște bestii războinice, Mauls, sărmane brute cu înfățișare de porci mistreți și Fetch, foarte răi care trag cu niște fulgere devastatoare.
Calitatea peisajelor te face să te minunezi, fiind de un realism teribil. Când joci Myth2: The Soulblighter ai impresia că privești o luptă reală, într-un peisaj real, fapt care contribuie foarte mult la feeling. E ceva cu umbrele, cu texturile, ceva care dă un realism aparte terenului. Adică parcă nu e o textură de zăpadă, ci e chiar zăpadă adevărată. Au nimerit-o bine de tot la partea asta.
Tot la feeling contribuie și AI-ul inamicilor care este foarte bine pus la punct, chiar fiind frustrant uneori. Astfel monștrii te atacă pe flancuri, te atacă din 3-4 părți, iți atacă întâi Bowman-ii și Dwarves-ii de te face să mori de nervi și să te-ntrebi de unde atâta creier la niște monștri amărâți. Trebuie să spun că pentru a juca Myth 2: The Soulblighter trebuie fie să fii un strateg de clasă, fie să ai niște nervi de dural, fiindcă pentru a termina o misiune trebuie să o încerci de foarte multe ori, din diferite perspective, pentru a reuși. Câteodată ai șansa să nimerești de prima dată varianta corectă, câteodată te dai cu capul de pereți ore întregi până îți iese pasența. În Myth 2 s-au introdus interioare, astfel că ai parte de misiuni în castele, ceea ce dă foarte bine. O dată pentru că era normal să apară castele - ce univers magico-cavaleresc e ăla fără castele? - și pentru că mai adaugă o bucată de strategie la grămajoara deja existentă.
Bineînțeles că Myth 2 are parte și de multiplayer, având ca și Diablo parte de un site special, Bungie.net. Poți juca multiplayer și pe TCP/IP și IPX; și în materie de multiplayer, Myth 2 "rulează". Ai foarte multe tipuri de joc din care o să enumăr numai câteva:
Assasin: fiecare echipă are una sau mai multe ținte, în funcție de câte echipe sunt, pe care trebuie să le elimine. Câștigătorul este cel care elimină cele mai multe ținte. Există și o variație a tipului de joc și anume Choke the Chicken care este similar cu Assasin numai că țintele sunt niște pui pe care nu poți să-i controlezi.
Balls on Parade: fiecare echipă are la început o minge și trebuie să captureze, contra conometru, cât mai multe mingi.
Captures: pe câmpul de bătaie se află un număr de mingi pe care trebuie să le duci lovindu-le în teritoriul tău.
După ce tragem linie și adunăm ne dăm seama că Myth 2 are foarte puține minusuri (numărul destul de mic de unități, dificultatea mare și interfața un pic "peste mână") și prin faptul că generează un univers aparte, sumbru și terifiant, iese cu mult din mulțime remarcându-se, la urma urmei, dacă nu ca un joc unic, bine realizat din punct de vedere tehnic și scenaristic, atunci măcar ca un demn urmaș al "celei mai bune strategii real-time din '98".
- Max