Soldiers at War
de la Strategic Simulations Incoporated
M-a chinuit ca pe sclavi. Mi-a cerut nici mai mult nici mai puțin de 160 de mega pe care i-a păpat în 10 minute. Apoi a mai cerut. Și-am șters ce-mi era mai drag. Și n-a vrut să plece decât în 256 de culori. Și toți nervii mei i-am vărsat. Și nici mai mult nici mai puțin, după ce i-am dat drumul pe la ora 12 fără un sfert, hopa-tropa, până la 2 și jumătate a trecut un sfert de oră. Nu cred c-am jucat mai mult. N-avea cum. Și totuși...
Acum că tot ieșim lunar, am și eu satisfacția de a vă aduce pe vizor treburi care mai au un pic până să apară. E vorba de jocuri și nici decum de ciuperci, teleportoare sau altceva. Uite așa vă voi stresa cu o strategie de SSI. Da, desigur, este pe ture. Nu, de data aste e altceva. E o strategie de pluton, ceva gen lupta din X-COM. Diferența este că de data asta povestea conține al doilea război mondial.
Când am văzut poza de pe copertă am crezut că-i vorba de Beyond Enemy Lines al celor de la Pyro. Dar n-a fost să fie. Surpriza a fost însă cu atât mai mare cu cât, comparându-l mental, Soldiers-ul mi-a plăcut enorm. Diferența este mare, chiar ca gen și sunt multe chestii tari. Așadar ai de ales un mic pluton de 8 soldăței, care mai de care cu specificul lui, îi echipezi și-i dai bătaie. Culmea, după un Incubation nu credeam să-mi mai placă treburile aste clasice, bitmapate.
„... nu credeam să-mi mai placă chestiile-astea bitmapate [...] SSI însă, știe meseria, nu glumă!”
M-am obișnuit să rotesc peisaje, să zoomez fluid, etc. SSI însă, știe meseria, nu glumă. Între noi fie vorba nu știu ce altă firmă se mai poate lăuda cu atâtea producții. Poate Microprose. Așadar să vedem unde i-a dus experiența.
Povestea, moșule
Soldiers at War are o campanie de 18 misiuni ce te duc de la debarcarea din Normandia, până la luptele pentru fiecare casă din Dresda. (Culmea, eu le-am vizitat pe-amândouă - feeling puternic) Apoi, încă 10 misiuni separate și un editor. Echipa ta de până la 8 soldați o alegi dintr-o grămadă de 32, bine individualizați. Fiecare are particularitățile lui. Dacă nu-i așa de bun la împușcat e mai bun la chestiile tehnice, la explozibil, mine, detectoare, medical, șamd.
Alegerea echipei corecte este destul de importantă. Tipii se specializează și se customizează (îi poți dota cum vrei) și la dorință se salvează pe hard. Fiecare soldat poate efectua până la 40 de acțiuni. De la fugit, îngenunchiat, pus bombe, cărat răniți, furat de arme și obiecte de la morți, schimbat echipament cu un altul, tras cu tunul, mortiere, tăiat garduri, sârme, pansat-cărat răniți, etc. Apoi, cum deja ne-au obișnuit, armele sunt cele originale vremii, cu datele respective. Există bineînțeles enciclopedia necesară. Și nimeni nu poate spune că nu erau arme pe atunci. De la pușcoacele cele mai simple, la baritamai mitralierele, aruncătoare de flăcări, bombe, detectoare de metal. Da, e și ăsta o armă: îl arunci și fugi mai repede. O interfață lejeră dar necustomizabilă, un breefing animat și secvențele dintre misiuni în alb negru îi dau un farmec de retro. Hărțile foarte mari, 3 nivele de zoom, multe puncte de acțiune (așa potrivit că se oprește unde-i mai rău fiecare) pe cap de soldat, condiții de vreme, misiuni de noapte și o gradare frumoasă îi conferă adâncime. Așa, câteva ore la o misiune, doar de plăcere. Are un cârlig extraordinar.
Surprinzător chiar, pentru SSI. Eu zic fraților, că de data asta și-au dat în petec și-au făcut o minunăție.
-Bubble