Aergistal: Age Of Empires
Știți voi cam pe când au început oamenii să se tacticizeze? Va aud? Vedeți că nu aveți idee. La început armatele (adică hoardele) se aliniau față în față și la un semnal se aruncau una asupra celeilalte și-și cărau pe cârcă până una ceda nervos. Asta s-a întâmplat până prin anul 490 î.e.n. când a fost faimoasa bătălie de la Marathon. Atunci armata greacă a atacat armata persană care tocmai debarcase aproape de cetatea Atenei. Armata greacă era alcătuită din patru rânduri de oșteni pe mijloc și din opt rânduri pe flancuri. Cu timpul centrul s-a retras în urma presiunii trăgând și perșii spre interior, mișcare care a permis flancurilor grecești să lovească din plin armata persană și băgând deruta-n adversari. Iată deci și răspunsul pe care îl vroiați referitor la începuturi.
Dacă va fi să ne referim la Age of Empires vom vedea că aici putem aplica o grămadă de tactici și strategii și aproape întotdeauna computerul va răspunde pe măsură. Hai să ne mai apropiem ochiul critic și să vedem ce-i de făcut ca să câștigăm un pic.
Există patru resurse de care trebuie să ținem seama în managementul jocului. Cea mai importantă resursă este hrana, care de altfel este și în viața de toate zilele un pic vitală. Poți obține haleală vânând, pescuind, culegând fructe sau pur și simplu construind ferme. A doua resursă ca importanță este lemnul, care îl poți găsi din belșug mai peste tot pe hartă. După lemn urmează imediat piatra, folositoare la construcții (cum era și normal). Cu piatra este o mică problemă pentru că se găsește mai rar și numai prin cariere. În sfârșit ultima resursă este aurul, ce va folosi pe la upgrade-uri și la comerțul internațional. Chiar că aurul se găsește rar, doar pe ici pe colo, aruncat printre tufișuri.
La începutul fiecărui scenariu cel mai prioritar lucru va fi organizarea vânătorii pentru a face rost de carne pentru mâncat. Între timp af fi bine ca cineva să se ocupe de construcția unei vetre a satului, apoi a unui depozit și a câtorva locuințe pentru viitorii locuitori. Pentru a putea duce la bun sfârșit misiunile din joc este necesar (de fapt vrei nu vrei, tot același lucru este) ca prima jumătate a partidei să fie dedicată aproape în majoritate dezvoltării economico-administrative și a adunării resurselor necesare declanșării și susținerii viitoarelor conflicte armate.
O deosebită atenție va trebui să o acorzi cercetării noilor tehnici și tehnologii. Este bine ca departamentul tău de cercetare (care de altfel se găsește în mijlocul pieței, sau în depozit, sau prin tot soiul de locuri obscure) să lucreze cu un pas înaintea concurenților pentru a putea folosi din plin culmile progresului tehnologic datorat sudorii întregului popor, totul fiind făcut de popor, cu poporul și pentru popor... aplauze prelungite... urale... împușcături... de fapt era alt film.
Dar dacă ar fi să revenim la caprele noastre, cum spuneam și înainte după ce reușim să încropim un oarecare sătuc, este bine să ne preocupăm și de acapararea resurselor. Dacă cu mâncarea și lemnul nu prea avem ce acapara, putem pune monopol în schimb pe piatră și aur. În timp ce construiam satul, cercetașii noștri au avut timp să descopere zăcămintele din preajmă. Pentru a asigura un control minim al acestora vom trânti în dreptul fiecăruia câte un turn de apărare, care va fi absolut suficient pentru păstrarea în bună stare a bogățiilor. Dar dacă nu vei da zor cu ce am vorbit, să fii sigur că unul din dușmani a făcut-o în locul tău.
Aducând vorba despre turnurile de apărare ar trebui să spun că în acest joc sunt de mare importanță zidurile și turnurile bine plasate. Dacă în alte cazuri zidurile erau un motiv de glumă și pierdere de timp, iată că acum au căpătat, aș putea să spun, chiar un rol cheie în defensivă. Ele sunt foarte ușor de construit, nu consumă nici multă piatră și nu prea am întâlnit cazuri în care să încerce careva să le dărâme (de pe uscat, căci de pe mare s-a întâmplat dese ori).
Ajungând cu scrisul aici bag de seamă că nu am scris nimic despre ce tactici trebuie să adopți pentru o victorie clară. Dar mai bine să-ți spun ceva mai important. Pentru a nu face parte discordantă față de celelalte joace din ultima vreme și Age of Empires are un editor de scenarii. Culmea este însă că este unul chiar foarte bun. Poți încropi destul de repede o grămadă de noi scenarii, vorba aceea “editate până la ultimul amânunt”. Însă ce m-a impresionat plăcut a fost grămada de opțiuni tactice ce le poți inocula adversarului. De la hoardele barbare până la falangele macedonene, trecând prin “nemuritorii” egipteni (gărzile faraonului), găsești tot felul de moduri de organizare și susținere a luptei. Pentru mine acestea toate au reprezentat un deliciu care l-am găsit la puține jocuri.
Și tot i-am dat cu pălăvrăgeala și cu sfaturile de-am ajuns la sfârșit fără să scriu nici măcar două rânduri despre partea cea mai interesantă a unui joc de strategie, adică partea cu bumbăcirea adversarului. Dacă nu apare ceva mult mai interesant pâna la numărul viitor, cu siguranță că vom mai povesti despre Age of Empires. Până atunci mai încercați și voi singuri, că prea v-ați învățat mură-n gură. Hai pa-pa!
-Mazer
