Deathtrap Dungeon

de la EIDOS

Când eram mai tânăr și mai plin de idei, eram, ca tot omul ce vroia să fie mai cu moț, înscris la biblioteca franceză. Nu că aș fi citit marile romane și aș fi devenit marele francofon, dar acolo am luat prima dată contact cu cărțile RPG (eu, mai român din fire le ziceam cărți-joc, că oricum nu știam ce și cum, pe vremea accea)

La noi a apărut o singură carte în gen, foarte slabă, totuși și anume "Mercenarul", la editura Nemira. Puteți încerca să-l jucați, măcar ca să vă faceți o idee.

Ei, dar, pe-acolo, pe la biblioteca franceză și cărțile ei RPG, am auzit eu de Ian Livingstone, autor de așa ceva. Și-atunci vă-ntreb, se putea să nu mă intereseze Deathtrap Dungeon?

Aspect dual

Deathtrap Dungeon urmărește două aspecte mari și late: atmosferă și dinamism, mai bine zis dinamism și atmosferă. La ECTS l-am jucat și pot spune că le atinge pe amândouă cu succes. Dinamismul, cel puțin și aspectul de luptă furibundă sunt realizate excelent și chiar de poți dezlănțui asupra tastaturii (joypad-ului) ca să te calmezi dacă ești nervos. Nu multe jocuri au capacitatea asta.

Iată însă câteva cuvinte de la Ian Livingstone, creatorul poveștii și conceptului Deathtrap Dungeon:

Rep: Ce va inspirat când ați scris Deathtrap Dungeon.

Ian: O vizită în Thailanda făcută în 1981. Acolo am vizitat un sat numit Fang, aflat în partea de nord a țării. Este locul unde începe și povestea. În carte, jucătorul se folosește de prietenia unui barbar, Throm, ca să poată trece prin "dungeon" (nici până acum nu știu exact cum se traduce). Partea bolnavă din mine, m-a făcut însă să-l oblig pe jucător să se bată cu Throm spre sfârșitul cărții. Numai unei persoane i se permite să iasă vie din labirintul in care au intrat.

Rep: Care este cartea favorită, dintre multele Fantasy Book scrise?

Ian: Deathtrap Dungeon. Am vrut să creez cea mai tare aventură de acest gen și am depus mult efort ca să o fac. A fost, deasemenea, cartea care a primit cele mai multe aprecieri de la fani. S-a vândut cam într-un milion de exemplare.

Rep: Care a fost partea cea mai dificilă în priectare jocului pe calculator?

Ian: Prima dată l-am văzut ca pe un 1st person view într-un peisaj 3D. Dar vroiam și luptă de aproape, ceea ce a făcut necesare personaje 3rd person, în totalitate 3D și cu o mare libertate de mișcare. Asta a fost începutul. Restul, nivelurile, puzzle-urile, a venit de la sine. Cartea, ca și jocul, se îndepărtează de RPG, punând accentul pe luptă și aventură.

Rep: Care sunt personajele?

Ian: Eroul principal este Chaindog. E un personaj brutal, care a fost luat în sclavie în timpul războiului din nordul barbar. Nimic nu-l mulțumește mai mult decât să treacă prin cei ce-i stau în cale. În nici un caz nu este modelul de "băiat bun".

Eroina este Red Lotus. E o fată frumoasă și cu o atitudine de om care știe ce vrea. A fost capturată de pirați pe când era o adolescentă și a învățat câte ceva. Nu-i suferă pe proști și nici pe bărbați cine știe ce. Mulți au murit încercând să o cucerească împotriva voinței ei. (N.r.: în Anglia, la ECTS, era coadă la făcut poze cu ea și Andrei chiar a profitat. Tipa avea o sabie cât ea, dar în rest... pașnică).

Screenshotul din dreapta sus: un cap uriaș de reptilă cu colți deschizându-se în prim-plan, iar în dreapta eroina, într-un coridor de piatră — imaginea la care trimite legenda „Sus:”
Screenshotul din dreapta sus: un cap uriaș de reptilă cu colți deschizându-se în prim-plan, iar în dreapta eroina, într-un coridor de piatră — imaginea la care trimite legenda „Sus:”

Rep: E plăcut să vezi că au intrat in joc monștri ca (nu traduc) Giant Scorpion sau Pit Fiend (pit=groapă, fiend=diavol, traduceți voi fără să sune stupid). S-au făcut eforturi ca să apropiați jocul cât s-a putut de mult de carte?

Ian: Am încercat să iau din carte cât mai multe personaje. Jocul însă e mult mai mare decât cartea. Catacombele sunt mult mai mari, imense. Există și arme pentru lupta de la distanță, dicolo de sabie și topor. Au fost adăugate flăcări magice, lansatoare de rachete și, preferatul meu, Porcul Exploziv. Îl culegi, îl bagi în sac și, când o creatură îți stă în cale, îl asmuți pe ea. Se repede ca un porumbel încornorat la respectiva creatură, țipând ca nebunul și-i explodează în față. (N.r.: uau! Porcul porumbel țipător, that is.) Porcul nu e, creatura nu e. Există și impi care te înțeapă pe la picioare. Și o țestoasă zburătoare pe care poți călări... aș putea continua la nesfârșit.

Screenshotul de luptă din mijlocul paginii: un războinic cu sabia scoasă lângă o poartă de fier ghintuită, iar în dreapta o creatură verde — imaginea la care trimite legenda „Stânga:”
Screenshotul de luptă din mijlocul paginii: un războinic cu sabia scoasă lângă o poartă de fier ghintuită, iar în dreapta o creatură verde — imaginea la care trimite legenda „Stânga:”

Sus: Cum ar spune Jhonny Bravo, „Ooooh, mama!” / Stânga: C'mon baby. Come to Butthead (and you will meet your destiny) / Jos: Probabil un Giant Scorpion ieșit la promenadă. Vedeți, acolo sus are un microfon. Daca vrei sa devii celebru trebuie doar sa spui de câteva ori clasicul „Doi-zece, doi-zece, Naste din Berceni" și se-aranjează.
Sus: Cum ar spune Jhonny Bravo, „Ooooh, mama!” / Stânga: C'mon baby. Come to Butthead (and you will meet your destiny) / Jos: Probabil un Giant Scorpion ieșit la promenadă. Vedeți, acolo sus are un microfon. Daca vrei sa devii celebru trebuie doar sa spui de câteva ori clasicul „Doi-zece, doi-zece, Naste din Berceni" și se-aranjează.

Rep: Deathtrap Dungeon este primul dintr-o nouă linie de jocuri, bazate pe cărțile tale joc?

Ian: Nu e nici o îndoială. Deathtrap Dungeon 2 va fi bazat pe o altă carte a mea, intitulată City Of Thieves. Până atunci, însă, cred că jucătorii au ce să facă cu porcii explozivi, impii albaștrii, capcanele și alte metode potrivite pentru a muri în cele mai rele subterane existente. Succes, o să aveți nevoie!

Screenshotul din dreapta jos: o creatură uriașă cu cap de reptilă și clești, „probabil un Giant Scorpion ieșit la promenadă” — imaginea la care trimite legenda „Jos:”
Screenshotul din dreapta jos: o creatură uriașă cu cap de reptilă și clești, „probabil un Giant Scorpion ieșit la promenadă” — imaginea la care trimite legenda „Jos:”

Cam așa rostit-a Ian Livingstone, iar eu vă spun numai că jocul își va merita cu siguranță banii, atunci când o să apară. Este genul de joc în care "mergi și te bați", cu dinamism și băi de sânge, combinate cu o perspectivă și o lume 3D excelente. Cât de curând o să avem un review și un scor, dar de la fanii lui Tarzan la cei ai lui Terminator, probabil nu există mulți nedoritori de așa ceva.

-Bugs