Jedi Knight: Dark Forces II
Producator: Lucas Arts
| Minim | Recomandat |
|---|---|
| P5-100/16M | P5-200/16M |
| 2X CD-ROM | Sound Card |
| SVGA Card | 3Dfx card |
| Win95 |
-...și cum spuneam despre Lucas, în legătură cu chestiunea aia de Outlaws care mi-a atacat sistemul de mi-a explodat procesorul și placa de bază s-a topit ca o roată de cașcaval prost, de care abia am scăpat viu și nevătămat, sare peste mine unu de-i zice Jedi Knight nu-știu-cum și dă- i și luptă...
- Taci și joacă!
Unde fugi Gheonoaie?! am exclamat când am văzut ultimul 1st person de la Lucas, dat fiind faptul că îmi formasem deja o prejudecată în legătură cu incompatibilitatea dintre Lucas și genul 1st person, de când cu Outlaws-ul. Nu a fost să fie.
Povestea
Nu știu alții cum sunt dar eu nu mă dau în vânt după scenarii gen Star Wars (NU aruncați cu pietre!) cu cavaleri Jedi, cu personaje mici, puternice, urâte, mincinoase și odioase care pun bețe în roată tânărului Făt Frumos ce înfruntă forțele răului, cu pieptul dezgolit și cu pletele-i negre ca abanosul fluturând în vânt, în slujba adevărului. Nici scenariile cu fii abia trecuți prin Academia nu-știu-cum Stelară care caută adevărul despre uciderea tatălui, căzut la datorie în înfruntarea cu forțele Întunericului (Fiat lux!) dar care mai apucă să salveze pe un disc odios o hologramă cu mesaj îmbărbătător (You know son, I am so proud of you!) nu sunt pe placul meu, așa că să trecem cu vederea acest unghi.
Tehnicu'
Engine-ul folosit diferă major de cel din Outlaws, fie și doar pentru faptul că poți să-ți setezi rezoluția dintr-o listă largă (320x200 până la 1024x768, cu sau fără accelerare hardware) dar mai ales datorită faptului că personajele sunt poligonale și nu bitmap ca în titlul mai sus amintit. Jocul se „mișcă” însă mult prea slab dat fiind faptul că hărțile au o arhitectură destul de lejeră, făra prea multe calcule. În același timp personajele sunt destul de fade și neinteresante, chiar sifilitice (soldații Imperiali mai arată cât de cât omenește) și au prostul obicei să fie puțini și în grupuri ordonate. Am observat câteva chestii interesante, de genul că dacă un inamic moare pe buza unei diferențe de nivel are mari șanse să cadă în ea sau macar să scape arma acolo, cadavrele sunt luate de apă când este cazul, sau se rostogolesc dacă se află pe o suprafață cu înclinație mare: plus enorm de mare la feeling
Un jucător obișnuit cu giumbușlucurile fără de care în Quake, de exemplu, nu poți supraviețui, va fi exasperat de stângăcia cu care poți să-ți controlezi personajul. În afară de modul 1st person poți juca și „din spatele personajului”, însă absolut neprofesional. Dacă joci pe modul „hard” vei avea prostul obicei să rămâi fără muniție iar cu pumnii (arma din oficiu?) ești „de căruță” încă de la primele nivele.
Feelingu'
Prima concluzie este că dacă vrei un joc „de măcel”, clar Jedi Kn ight nu este potrivit pentru tine, practic singurele puncte absolut forte ale jocului sunt sunetul și universul format din hărți gigantice, cu spații largi, în direcția definită de MDK dar cu o arhitectură mai verticală, cu lifturi uriașe care te ridică la sute de metri deasupra solului, cu reactoare gigantice ce trebuie oprite, cu rezervoare de combustibil și conducte de alimentare cu diametre de zeci de metri, în care mai băltește combustibilul.
Jocul mi-a plăcut încă de la primul nivel unde te desfășori într-un oraș vertical în care un pas greșit te poate face să cazi în abisul dintre clădiri, însă nivelele de la 8-9 în sus sunt absolut superbe din acest punct de vedere, ultimele două (20-21) sunt absolut aberante. Harta jocului este la fel de imposibil de descifrat ca cea din Descent, dar uneori te mai poți ajuta de harta simplă (TAB).
Armele sunt destul de slabuțe și fără cine știe ce efecte spectaculoase, sabia laser având cel mai mare damage dar fără să o poți utiliza profitabil împotriva inamicilor care au obiceiul să te atace de la distanță. Utilizarea ei cea mai importanta o constituie tăierea grilajelor care blochează accesul.
După fiecare nivel poți viziona și câte un filmuleț, cea ce sporește oarecum feeling-ul.
Concluzia
Jedi Knight este un joc în care trebuie să te plimbi și să admiri peisajul, destul de bine făcut, fără să exceleze sau să încerce să detroneze ceva din domeniu. Dacă ai puterea să ”simți” arhitectura și structua, nivelelor (partea tare) chiar o să-ți placă. Asta am zis.
- Johnny
Ce ne place: Arhitectura nivelurilor și sentimentul de explorare sunt excelente. Nu știu cum face dar te prinde și joci, joci, joci...
Ce nu: Nu e strălucit depedeve tehnic, al engine-ului adică. Design-ul armelor e slăbuț rău.
