F22: Air Dominance Fighter
Simulatoarele au două categorii de fani. Primii, în mod sigur cei mai mulți, sunt cei care „se joacă" un anumit sim, care se bucură de senzații și faze, care nu știu exact diferența între AMRAAM și AIM-7 sau între AGM-12B și AGM-12C și care folosesc Landing Autopilot atunci când sunt plictisiți și nu numai. Există însă o categorie specială de oameni. Cei care atunci când mănâncă țin furculița ca pe maneta de gaze, iar cuțitul ca pe o manșă. Cei care visează de pe vremea HC-ului și a vestitelor Tomahawk sau Fighter Pilot, la simulatorul acela atât de apropiat de realitate încât să fie imposibil să decolezi în primele 10 ore de joc. Cei pentru care Doru Davidovici este un idol și care au citit “Bader învingătorul cerului”, cu sufletul în gât. Cei care nu lipsesc de la nici un miting aviatic. Cei care își botează câinele Fulcrum și pisica Foxhound. Cei care au caseta cu Top Gun-ul sub pernă și cărora Hot Shot (Formidabilul) li s-a părut o porcărie. În fine, sunt cei care au jucat EF2000 de la un cap la altul și l-au apreciat corespunzător. Lor li se adresează în primul rând ultima producție a celor de la Digital Image Design, F22: Air Dominance Fighter.
Joc? Nu.
Impresionant! Un amic îmi spune în timp ce-i povestesc câte ceva despre producția DID-ului: bine, dar ăsta nu mai e joc! „Păi, nu prea mai e", zic eu, „este... simulator!"
Răsfoind manualul am aflat că Digital Image Design Ltd. face, printre altele și aplicații pentru simulatoarele militare. Pentru cele adevărate, vreau să spun. Toată cartea e plină de scuze, cum că au trebuit să mai simplifice puțin jocul pentru a nu face praf jucabilitatea.Pentru că dacă folosesc cuvântul „complex" nu spun nimic, iar dacă rostesc „îmbârligat rău de tot" nu urc decât până la „eufemistic". Acum un an, când EF2000 a ieșit pe piață și a pus la respect toți concurenții, mi s-a părut că nu se poate merge cu foarte mult mai departe. DID a făcut-o însă și cu atâta sârg încât nu lasă dreptul la replică nimănui. În ultima vreme mai multe firme au scos simulatoare de F22 (Novalogic: F22 Lightning II, Interactive Magic: iF22 și nu mai știu cum). Ca să nu bat câmpii foarte mult am să spun doar că F22-ul de la Novalogic este pe lângă F22:ADF cam cum e Pacman pe lângă Supaplex, e vorba de aceeași temă însă...
Complexitatea
F22-ul este un avion ultra rău. Are capabilități stealth, principalul avantaj fiind tocmai acela că poate ataca și distruge, înainte de a fi reperat. Într-un cuvânt, o bijuterie de tehnică și proiectare.
Ce te interesează pe tine este modul în care poți scoate de la „bijuterie" tot ce se poate. Simulatorul în discuție nu știu cât de aproape de realitate este, dar în mod sigur nu e prea departe. EF2000-ul e mic copil ca volum de informații aruncat asupra jucătorului prin intermediul instrumentelor de bord. Numai să înveți tot ce oferă HUD-ul (Head Up Display) și este un lucru de laudă. Fiecare tip de vehicul, aliat, inamic, avion, camion, barcă are un semn caracteristic. În total rezultă o listă de trei pagini. Și asta e numai începutul.
Ce să vă mai povestesc. Închipuiți-vă un avion de luptă ultra-sofisticat și aparatele sale (de la radio, la rezervoare de combustibil) și aveți cea mai fidelă imagine. DID a luat în considerare îndeajuns de multe lucruri ca să-l mulțumească și pe cel mai maniac fan al simulatoarelor. Există 6 frecvențe radio, folosite pentru diferite tipuri de mesaje. Dacă întârzii și nu apari în capătul pistei la timp, ești decalat pentru mai târziu, ceri confirmări suplimentare, te cerți cu turnul de control, mă rog, ca la carte.
HUD-ul are 5 moduri de lucru, pentru lupta aer-aer, aer-sol, aterizare, navigație și alimentare în aer. Bineînțeles că fiecare mod este altceva față de celelalte, adică mai multe lucruri de învățat.
Oricum, cred că DID a reușit din plin ceea ce și-a pus în cap. Redarea la cel mai înalt nivel a complexității pe care o presupune mânuirea unei scule de asemenea calibru. La urma urmei, piloții de pe F16 spuneau că respectivul avion este la fel de puternic ca o întreagă escadrilă de avioane de vânătoare din al doilea război mondial. F22-ul e cu mult mai rău.
Virtual și real
La modul foarte simplu, ai un F22 cu care trebuie să faci niște misiuni. Pur și simplu. Complexitatea vine din faptul că totul se întâmplă foarte apropiat de realitate. Ca și în EF2000, o misiune nu este un sistem închis. Tot ce se întâmplă în teatrul de luptă este interconectat. Toate vehiculele din joc se mișcă respectând niște ordine. Fiecare are misiunea sa, fie că este camion, tanc sau avion, aliat, neutru sau inamic. La un moment dat pe hartă pot exista în mișcare sute de unități. Este un întreg război, iar tu nu ești decât un pion, e drept unul important.
Misiunile sunt cele obișnuite pentru un simulator. Distrugi diferite ținte, aperi băieții buni și interceptezi băieții răi și vorbitori de limbă rusă. În joc sunt prezente enorm de multe tipuri de aparate de luptă, fie ele blindate, tancuri, nave sau avioane (31 de tipuri de mașini, blindate, tancuri, 18 tipuri de nave și avioane cu grămada, de la AWACS-uri la avioane civile și nevinovate.
Bineînțeles că din ce am spus până aici rezultă că n-ai mari șanse să te descurci cu succes dacă ești aruncat direct în campanie. Bucuria vine din existența simulatorului, unde poți să exersezi diverse manevre, până când îți reușesc. Dacă tot a venit vorba, spun aici că un joystick bun este aproape indispensabil. Spun „aproape", pentru că te poți descurca și cu tastele, însă nu te aștepta să reușești o alimentare în aer, folosind tastele, atunci când e nevoie să-ți corectezi traiectoria cu câteva grade.
După ce ai terminat cu simularea poți să intri în lupta propriu-zisă. Trei scenarii în trei zone diferite, lumea arabă nelipsind, normal, te așteaptă ca să-ți scoată peri albi. Ca să-ți faci o idee, se poate întâmpla ca o misiune să dureze ore, să ai nevoie de alimentare în zbor și alte finețuri specifice armatei americane. Ce-mi place este că misiunile au scenari bine gânndite și, culmea culmilor, destul de clare. În general, sistemul de briefing și harta au fost îmbunătățite, astfel încât înțelegi destul de repede ce ai de făcut. Asta fiind, normal, partea cea mai ușoară.
Engine și grafică
Îmbunătățirea față de EF2000 se simte din primul moment. Parcă tot engine-ul a fost schimbat, pentru că aspectul este mult diferit. Jocul merge în trei rezoluții (320x200, 640x400 și 800x600), cea mai slabă fiind chiar destul de haotică. Se poat customiza detaliile astel încât, măcar teoretic, ar trebui să meargă și pe calculatoare mai normale. Ce pot să spun e că pe un Pentium la 225Mhz merge fără probleme în 800x600 cu toate detaliile posibile, arătând excelent.
Bineînțeles că este suportat chipset-ul 3Dfx, acolo unde există. Oricum, chiar fără 3Dfx, detaliile sunt excelente, soarele generează așa numitele „lens-flare", e drept că hexa-gonale, dar de efect. Efectele de fum sunt lucrate cu mult mai multă grijă decât în EF2000, fie că e vorba de dâra rachetelor, fie că e vorba de fumul și praful degajate de vreun tanc mai furios.
Una peste alta, din punct de vedere grafic (ba și sonor, săc) realizarea se ridică peste așteptări, iar engine-ul este îndeajuns de performant ca să nu te scoată din minți.
Încă un joc
De parcă nu era destul de nebunesc simulatorul singur, DID a mai inclus două micuțe chestii, ca să mai dea culoare. Prima este o minune pe nume ACMI (Air Combat Maneuvers Instrumentation) care folosește la înregistrarea traiectoriei avută de avionul propriu în timpul zborului, pentru a fi folosită ulterior, fie pentru studiu, fie în cadrul vreunui briefing. În timpul zborului poți să pornești/oprești „banda" ca să înregistrezi ce și cum faci, astfel încât să poți observa eventualele greșeli. E de prisos să spun că se adresează numai celor cu adevărat „răi".
Al doilea lucru pe care DID l-a pus la punct este o nouă perspectivă asupra conflictului și anume aceea dintr-un AWACS (Airborne Warning And Control System). Este practic un nou joc, în principal de strategie. Tu ești cel care stabilește cine pe cine interceptează, cine pe cine escortează, cine, când și pe unde atacă sau se apără. Flotila pe care o ai la dispoziție nu e formată numai din F22-uri, ci conține toată gama de avioane din dotarea USAF, de la A8 Harrier la avioane cisternă. Oricând în timp ce faci pe comandantul poți să preiei comanda unui F22 (la urma urmei e normal) și să încerci să te descurci mai bine decât pilotul creat de AI-ul calculatorului. Bineînțeles că lucrurile nu sunt așa de simple cum ar putea părea la prima vedere. Uneori avionul pe care-l desemnezi ca interceptor nu poate ajunge până unde vrei tu, trebuind să ai în grijă și cât combustibil și muniție are fiecare. Senzația este însă excelentă, iar DID a sesizat foarte bine dorința omului de a simți o escadrilă de avioane de luptă cum îi ascultă toate dorințele. O misiune în care se folosește AWACS este de obicei destul de amplă și te complexă, astfel încât nu e ușor să te prindă și să te tragă la fund.
Multiplayer
La capitolul multiplayer nimic extraordinar de nou. Se joacă pe toate rețelele posibile (LAN, Internet, modem, cablu serial). Un lucru bun, care lipsea din câte țin minte in EF2000, este că poși să scrii mesaje proprii către ceilalți. În EF200 nu puteai decât să foloseșt mesaje predefinite și asta, deși dădea un sentimnet plăcut de „ce-șmecheri-suntem-și-ce-cool-vorbim", devenea enervant. Era frumos însă că nu știai totdeauna dacă pilotul care-ți trimite mesajul este un om sau calculatorul.
Producator: Digital Image Design
| Minim | Recomandat |
|---|---|
| P5-100/16M | P5-233/32M |
| 4X CD-ROM | Sound Card |
| SVGA Card | |
| Win95 |
Scorul
Poate tonul articolului nu este foarte entuziast, dar probabil că m-a prins „flama" jocului așa de bine că m-a făcut om serios și cu opinii exprimate clar și concis. Dealtfel, e chiar ușor să dai verdictul, atunci când jocul vizat de articol iese dintre concurenți ca măgarul dintre oi. Și încă ce măgar! Iubitorii de simulatoare ar trebui să-l vadă măcar, dacă nu să se-ncrânceneze și să-l studieze temeinic. Ceilalți, cei de care vorbeam la început, nu au nevoie probabil de sfatul meu. Vestea o să se răspândească rapid. DID a scos TFX3: F22 Air Dominance Fighter. Cel mai tare simulator de avion militar văzut vreodată pe PC. Și asta fără o umbră cât de mică de îndoială.
Go!
- Bugs
Ce ne place: Un simulator profesional din toate punctele de vedere
Ce nu: Starea vremii nu se face foarte simțită
