Joace Mici și Cul — Ciorbaplex aka Supaplex
Ce inspre toamnă văleat șapte mii patru sute șasezăci și nouă, iară de la Hristosu, una mie nouă sute nouă zăci și unu, năpristanu potera stăpânirii stându', datu-mi-a de veste una faptu țe-au vijăluit tăt poporu'.
Și zice-se că pe la aceale vremi, pân' care boalele de sculă făcea ravagii in norod, de se zăpăciseră toate rățelele și se dete de treabă la slujbe, căci prea puțini se mândreau cu scule acasă p'atunce, zice-se grăiesc de un așa faptu că microb de sculă se lipea la om. Căutat era, dar pârât asemeni, că pe ce era de frumos și cu lipici la om, pe-atât de viermănos adesea. Și se mânca pe pâne, de l-au numit Ciorbaplex. Și-atât de giucat era cât prea puțini mai scăpau la casele lor, la năveste și tânci. D-apăi au venit și năvestele și mai la olaltă cu tâncii de făcură dâră la coada sculei. Și i s-a dus vorba până la Cernețu și mai departe la Craiova. Iară de suferit, tot norodu cel prostu și necăjatu, căci pe cât era de giucat, pe atât se răspândea și boala. Incâlcea mințile mai precum ca beutura și deștele mai ca scărpinatu' dinspre dos. Logofeți frumoși cu moșnegei bărboși se giucau ca proștii. D'apăi boieri veliți spuneau că are peste suta de niveluri zvonindu-se că prea-viteazul Neacșu răzbi-ta dincolo, că după ce că era prost, il mai chema și Neacșu!
Prealuminate crainice și scrib să-i spunem Vodă, că Vodă ii chema pe toți!
Da' Neacșu ce-are?
Oh, cucernice mi-e rudă.
Mă pupi! Cum zic... viteazul doborâ pe Ciorbaplex ce cu toate că de viță nobilă de plexiglass inrudit cu zdreanță de Pac-Man, frate bun cu Prinsu Persiei Unu, luptă mișelește până in zilele noastre.
Scris-am cu ajutorul Domnului, nevrednicul de mine, Bvivelvornicul Andronicus scrib și balei la curtea grofului Fantanoș, in ziua a douăzăci și șăsea a lui Gerar frigurosul, anul Domnului una mie nouă sute nouăzăci și opt.
