Flight Unlimited 2
Producator: Looking Glass
| Minim | Recomandat |
|---|---|
| P5-90/16M | P5-233/32M |
| 2X CD-ROM | Sound Card |
| SVGA Card | |
| Win95 |
Zborul... cel mai frumos vis al omenirii. Tango-Tango, nenea!
Se pare că cei de la Looking Glass au de gând să desființeze toate liniile aeriene. În orice caz mulți dintre noi se vor sătura să dea luciu avioanelor de la Clinceni tot sperând că vor apuca odată ziua în care se vor făli cu brvetul și-l vor prefera pe cel oferit de LGlass. Dimensiunea complexității la care s-a putut duce acest simulator mă copleșește. Flight Ulimited II a încetat să fie un simulator de avion și a devenit un simulator de spațiu aerian. Și asta într-un asemena hal încât marele sentiment de libertate al zborului a devenit o imensă constrângere de frecvențe, direcții și culoare pe care Microsoft-ul cred că este invidios. Astfel, dacă până acum te puteai urca în avion ca să te relaxezi ca într-un joc de Doom, lăsându-te purtat de peisaj, a venit vremea să declari pe unde te plimbi, să ceri aprobări șamd. Revenind la visul omului modern, mult mai pragmatic pot spune că Flight Unlimited II are destul cât să umple de extaz fiecare priceput și de draci pe fiecare prostuț care se avântă peste abecedarul prezent și el în versiune. Astfel se prezintă în zona San-Francisco (în opinia mea o alegere excelentă) cu toate aeroporturile, toate rezoluțiile terenului, toate tipurile de vreme, o sumedenie de tipuri de avioane și o altă “cârcă” de povești epice, respectiv scenarii de toate felurile, de la crize minore la criza supremă.
Și avea pe un umăr Luna
Pe celălalt Stelele
Și pe celălalt Soarele
Iar pe ultimul Nori...
FU II are un sistem de lecții eficient și potrivit pentru un sequel, un emulator de mediu excelent, prin care poți să-ți programezi exact ce timp din zi și din noapte, concentrația de nori de ploaie (de la slabă la abundentă), vânt, ceață, fulgere și soare îți trebuie să-ți fie zborul mai ușor cu cât ai în rezervor, astfel încât peisajul să-ți apară în orice lumină de lună, răsărit, apus, miez de zi, în calm sau pe furtună. Mai are un sistem de comunicații ce m-a dărmat. Tot timpul ții minte frecvențe și dai rapoarte, ceri asistență și se-ncurcă și descurcă “de n-ai aer”! Copy?Bun, cleared for take off! Mergi pe 28 dreapta și schimbă frecvența pe 121.15. Ai în stânga Golden-Gate-ul în dreapta Alcatraz-ul, acolo este nava USS Enterprise iar în spate e stadionul de baseball. Cu cine ții? Cu manșa, evident, că n-am pilot automat și nici stewardesă de cauciuc. N-am să înșir aici toată lista de avioane, nu c-ar fi mare dar am mai spus-o în preview-uri, că noi de mult îl așteptam. N-am să înșir de fel mai nimic din ce presupune el ca întreg ci doar esențialuri caracteristice și general valabile în joc, oricare-ar fi să zic așa avionul, aeroportul zona lui San-Francisco bay șamd. Ca impresie generală mi s-a părut mai greu de controlat un avion de-aici față de unul din FU. Pe de altă parte acolo aveai la dispoziție mai multe zone de teren diferite, chiar foarte diferite, pe când aici ai o zonă ce cupride diverse reliefuri, o zonă cam cât toate celelate la un loc, cu ocean și insule și dealuri și tot așa, dar nu-ți mai aparține în aceeași măsură. Când vezi la începutul fiecărei “misiuni” ca să zic așa, cum se populează spațiul aerian al zonei, te cam lasă zâmbetul libertății să te scarpini adânc în moalele capului. Pe de altă parte față de predecesorul său în care exista șansa să te plictisești de unul singur în mătăhălăția văzduhurilor de la Dâlga dorindu-ți un amic cât de mic, poate prin rețea sau ceva de genul (jucând lângă tine pe alt calculator), aici, ca pe orice margine de ocean lume multă, populație, aglomerație, poluare, social cu alte cuvinte. Și să vezi ce mișto, când am vrut și io să mă deplasez pe “concretă”- linia galbenă de orientare pe care ți se indică să mergi spre pistă sau la hangar- să dau nas în nas, eu de pe țânțarul meu de apă, cu un singur motor frontal, cu “tălpici” de apă, nas în nas ziceam, cu baritamai 747-ele de la Aeroflot. Însă a fost politicos și m-a lăsat să trec, așa cum și eu am așteptat să decoleze un BeachBaron. Nici mai mult nici mai puțin de 18 minute mi-a luat să gasesc pista de pe care trebuia să decolez, crizându-i pe toți de la sol și din aer. Și că tot am început să bat câmpii, nu va mai crizez nici pe voi, și-mi iau zborul. Clear. Vroooooom...
Uită-te că-ți fac cu mâna!!
Vă îndemn așadar, să faceți rost de un joystck puturos, ceva Mike Oldfield, să vă uitați bine pe hartă și să vă fixați ruta zilei. Pe urmă să începeți din provocările sertarului cu scenarii. Vă autofilmați să aveți cu ce vă lăuda, luați la rând aeroporturile și gata. Teoretic, nimic nu se compară cu un zbor plăcut, mai ales dacă te-ai spălat pe dinți cu pastă mentolată. Teoretic...
- Bubble
Ce ne place: Totul.
Ce nu: Exista șansa să nu mai vizitezi San Francisco-ul
Peisaje mai puțin spectaculoase decât în primul
