Z

Anunțat de mult timp, așteptat cu sufletul la gură, jocul promis de Bitmap Brothers este în sfârșit pe piață. Apărut la umbra C&C-ului, Z nu încearcă să-l detroneze pe acesta, oferă numai o perspectivă puțin diferită asupra strategiilor în timp real. Astfel, Z, evită subtil întâlnirea fățișă cu monstrul creat de Westwood și iese puternic din anonimat, prin culoarul lăsat liber de acesta.

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Bitmap Brothers FORMAT: 1 CD

Resurse:

	Minim	Recomandat
Procesor	486DX/33	486DX/100
Memorie	8M	12M
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	Mouse	Placa de sunet, SVGA

GENERALITATI

Joc cu oameni se făcuse. Joc cu orcii se făcuse. Elfii au fost și ei cooptați în Warcraft 2. În disperare de cauză, frații cei bitmapați au apelat la lumea viitorului și la motivul de-acum banal cu roboții pe câmpul de luptă. Ai la ordinele tale o armată de oameni de tinichea, pe care o fabrici la locul faptei și care, neavând implantate prea adânc legile roboticii Asimoviene, este îndeajuns de spontană în reacții ca să nu devină monotonă și plictisitoare.

STRUCTURA SI PRINCIPIU'

În Z ești sub comanda lui Zod, un general sadic și de-a lungul întregii campanii, lupți pentru supraviețuire. Jocul are 20 de nivele pentru „single-player", identice ca obiectiv: cucerește sau vei fi cucerit. Pentru jocul în rețea sunt disponibile încă 20 de nivele, dar vorbim despre asta mai încolo.

Una din diferențele majore față de C&C sau WCraft este aceea că în Z nu construiești structuri și nu „harvest"-uiești nimic. Nu există în joc o parte „financiară", cât de mică. Asta s-ar putea să aibă darul de a dezamăgi pe foarte mulți însă vă asigur că nu e cazul; există o mulțime de alte elemente care vin să suplinească această lipsă. Deasemenea, harta este vizibilă în întregime de la început.

Câmpul de luptă este invariabil un dreptunghi, împărțit în mai multe parcele, evident dreptunghiulare (de ce atât de evident, nu știu). Principiul, vechi de sute de ani, care aduce noul în Z, este acela că structura care se află în interiorul unei parcele, produce sau lucrează pentru proprietar. Astfel, degeaba ai deținut o fabrică 90% din timpul de producție, dacă în ultimele secunde o capturează adversarul, chestia ce va ieși pe poartă aparținând noului deținător. Interesant nu?

OH, STRATEGIA

Din punct de vedere stretegic, Z este excelent. Sunt mai mulți factori care contribuie la acordarea acestui calificativ și, dacă-mi permiteți, am să-i enumăr și explic pe rând, pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile.

Am spus că structurile sunt fixate și asta permite bineînțeles dezvoltarea unui engine de AI mai performant, fiind cunoscute de la început punctele de mare interes. Pe de altă parte, „relieful" de pe hartă (stânci, poduri) este modificabil, asta însemnând că poți să-ți croiești drum cu forța printr-un lanț de stânci, pentru a nu ocoli. Prin „forță" înțeleg o unitate care trage cu ceva explozibil, rachete, grenade etc., răcanii cei cu mitraliere sau terminatorii cei cu laser-e, fiind neputincioși în fața forțelor naturii. Deasemenea podurile pot fi distruse (și reparate ulterior). Ar fi de remarcat aici că (o idee tare), atunci când cad bucățile de stâncă sau fragmentele de vehicule rezultate în urma unei explozii, acestea nu sunt ca niște funigei, ci chiar pot omorî pe nefericiții din jur.

Pe hartă există zone în care nu pot pătrunde vehiculele (apă, mlaștini) acestea fiind rezervate exclusiv roboților. Se formează deci, niște drumuri strategice pentru o ofensivă motorizată și care dau naștere neîntârziat la conflicte locale pentru păstrarea controlului asupra căii respective de acces.

Or fi structurile fixe, căile de acces se pot, în schimb, modifica și pentru asta ne putem gândi cu admirație la cei ce au creat pesudo-intelingența cu care te confrunți în timpul jocului.

Apropos de pseudo-inteligență, chiar și unitățile de sub comanda ta sunt prevăzute cu acest accesoriu. Gradul de inteligență este dat de tipul unității și de stadiul fabricii care a produs-o (fiecare fabrică are de la 1 la 5 stele). Acum, vedeți voi, când un soldat e prea inteligent începe să judece singur și asta, ca în orice armată de bună calitate, trebuie evitat. Nu poți convinge întotdeauna un robot propriu să atace cu mitraliera un tanc inamic, e drept, nici n-ar fi indicat. Un alt exemplu: o grupare de mai mulți soldați care a primit ordin să captureze un anumit teritoriu (steagul respectivei zone) se va ocupa și de eventualele vehicule fără șoferi care se află prin zonă. În timp ce un robot capturează steagul, un altul ia sub control vehiculul, un al treilea se așează la comanda unui tun defensiv (dacă există unul) și tot așa.

În Z, cum am dat de înțeles mai sus, vehiculele (tancuri, jeep-uri, macarale etc.) pot fi capturate dacă nu au conducător. Asta dă un dinamism aparte luptei și alături de chestia cu teritoriile, generează uneori răsturnări fantastice de situație.

Important pentru aspectul strategic este și faptul că nu întotdeauna cei mai mulți și mai puternici sunt învingători într-o confruntare. Cel mai bun exemplu este capturarea unui tun inamic după eliminarea celui de la comenzi cu ajutorul unui lunetist.

S-a dat mai multă importanță factorului timp. Cu cât ai mai multe fabrici, cu atât timpul necesar producerii unei unități este mai scurt. Timpul lucrează în favoarea celui care are mai multe fabrici și nu este deloc o strategie bună să te închistezi în spatele unei linii defensive, așteptând să-ți creezi o forță enormă, atunci când ai fabrici mai puține și mai slabe decât adversarul.

Adunând cele spuse mai sus rezultă un total de factori care ar trebui să mulțumească pe toți cei care iubesc strategiile. Bitmap Brothers însă, nu s-a mulțumit numai cu atât.

ASPECT SI INTERFATA

Ca să scap rapid de a doua parte a subtitlului, am să spun că interfața e foarte asemănătoare cu cea din C&C sau WCraft, adică vezi situația de sus și comanzi unitățile individual sau în grupuri. Nu ai meniuri ca în Warcraft, cursorul adaptându-se automat tipului de acțiune potrivit cu ceea ce se află dedesubt. Așa, vedeți ce repede v-am lămurit? Să trecem deci la a... a... apciu, scuze, aspect.

Genereralul Zod e un tip simpatic în felul lui și cei doi roboți care se află în prim planul poveștii sunt simpatici în toate felurile. Pe ei și pe Zod, îi puteți ceda la lucru în secvențele animate dintre nivele, care, pe lângă faptul că arată ce pot graficienii de la Bitmap Brothers, au și darul de a descreți frunțile. Filmele astea nu sunt realizate în genul dur, de comando, ci într-un stil dement. Introducerea, cel puțin, face toți banii și nu se poate să nu-i apreciezi pe cei doi roboți, Allan și încă unul, atunci când îi vezi ascultând un rock supărat, bând „rocket fuel" și derapând cu nava prin spațiu. Asta, însă, este numai o parte a graficii din Z, să nu uităm de jocul propriu-zis.

„Am așteptat atât jocul ăsta și, dacă stau să mă gândesc, merita să aștept de două ori mai mult"

Sună banal cuvintele „merge VGA și SVGA" dar asta e. Avantajul unei rezoluții mai mari este acela că poți să vezi în cadrul obișnuitului ecran, o bucată mai mare din câmpul de luptă și îți poți forma mai ușor o imagine de ansamblu.

Grafic, Z arată foarte bine. Iarăși sună banal „foarte bine" dar, dacă așa stau lucrurile eu n-am ce să fac. Peisajul e aglomerat, pe lângă unitățile pe care le ai în subordine, Bitmap Brothers au pus așa... pentru distracție o groază de vietăți care mișună și fosgăiesc de colo până colo. La fiecare 4 nivele se schimbă relieful de pe câmpul de luptă, acesta trecând consecutiv prin fazele de deșert, relief vulcanic, peisaj arctic, junglă și decor citadin.

„În sfârșit. Am ce să mai adaug listei de jocuri pe care o scoteam din memorie la întrebarea: - O strategie în timp real... gen Dune II?"

Se dă foarte mare atenție amănuntelor și asta are darul să încânte ochiul. Jeep-urile lasă urme în noroiul de pe hartă și „fioroasele" tancuri scot flăcări pe teavă/țevile de eșapament. Când un vehicul explodează sau o stâncă e pulverizată, fragmente din respectivul obiect sar în aer și se rotesc haotic până în momentul când pică în capul celor din zonă. O cutie cu grenade în care s-a tras, generează un frumos foc de artificii, e drept, nu foarte binefăcător pentru cei din apropiere. Ca să închei cu grafica, am să spun că nu o să dezamăgească, după părerea mea, pe nimeni care vede color și are și un pic de simț al umorului.

DE DU DU DU, DE DA DA DA... (IS ALL I WANT TO SAY TO YOU)

Muzica din Z e o combinație dintre rock și muzică futuristă. Un lucru bun, se simte că atunci când acțiunea devine mai „nervoasă", muzica ține și ea pasul, chiar dacă diferența nu este atât de ușor sesizabilă ca în DUNE 2 (dacă țineți minte, acolo tema muzicală se schimba atunci când lucrurile se precipitau). Vorbind de muzică, ar fi grozav să aveți un Wavetable, pentru a o putea savura la adevărata valoare. Ei, nu vă speriați că nu sună absolut deloc rău pe SB.

Sunetele sunt bestiale și atmosfera din timpul luptei este destul de „tăpănă". Roboții dau raportul prin radio și te cheamă ajutor când se află în dificultate. E plăcut să-i auzi și îi îndrăgești când auzi cum te laudă sau te ponegresc, funcție de succesul în luptă. Se întâlnesc la tot pasul fraze ca „For, God sake, DO something!", „COOL!", „You're SO hopeless!", „We've done it!" sau... hm, „You're CRAP!". Vocile roboților sunt ale unor tipi duri și se potrivesc foarte bine cu expresiile fețelor acestora, pentru că au și așa ceva.

Un lucru e clar, dacă vreți să găsiți un cusur Z-ului, nu la capitolul legat de sonorizare trebuie să încercați.

MULTI-PLAYER

Z are câteva nivele destul de dificile, însă, după un anumit timp, fiind totuși vorba de o confruntare cu un sărman procesor, jucătorul se poate plictisi și poate dori un partener pe măsură. Z se joacă în rețea, prin modem sau cablu serial (direct link), oferind în felul acesta o infinitate de scenarii posibile pentru o luptă. Se pot înfrunta până la patru strategi în același timp dacă se joacă în rețea, pentru modem sau cablu serial limita fiind, natural, de doi. În rețea, poți trimite mesaje către oponenții în care să-ți exprimi mânia, existând totodată și niște mici diferențe în jocul propriu-zis, pentru a face strategia mai strategică (Ha?).

Am menționat că există 20 de nivele pentru jocul în rețea, fiecare tip de relief corespunzând unui anumit grad de complexitate. Celor neexperimentați, precum și celor care doresc o luptă rapidă, le sunt oferite hărți mici și simpluțe (deșert și vulcani). Dacă doriți o luptă mai lungă și mai complexă, optați pentru hărțile mai mari (peisaj arctic, junglă sau oraș) care conțin toate tipurile de structuri (radare, fabrici, centre pentru reparat vehiculele) precum și toate tipurile de unități.

Noi l-am jucat ceva în rețea și, cum e și normal, are ceva mai mult farmec decât jocul de unul singur. Pariuri n-am pus, dar nu e timpul trecut.

LA FINAL DE ARTICOL

Există o șansă ca Z să nu placă unuia care a jucat DUNE2, C&C sau Warcraft, însă această șansă este atât de mică încât nici n-ar fi trebuit pomenită. Este însă foarte mare șansa ca Z-ul să placă chiar și unuia care habar n-are de jocurile de mai sus și care nici măcar n-are gustul format pentru strategiile în timp real. Hait, când citesc ultimele două fraze mă îngrozesc, așa că o să reiau ca să fie totul foarte clar și pe înțelesul tuturor. Ahem, deci: Z e un joc pe cinste și dacă nu mă credeți pe cuvânt cu atât mai rău pentru voi. Na!

O viziune nouă asupra strategiilor în timp real.

Viteza de mișcare a unităților este un pic cam redusă pentru un jucător feroce.