Apache vs Apache
Apache Longbow se vrea un simulator „serios", cu pretenții și decorații. Accentul a fost pus pe partea de simulare, în detrimentul feeling-ului, deși Apache nu stă rău la capitolul atmosferă. De-a lungul jocului lupți pe trei fronturi diferite, Corea, Yemen și Cipru, aflându-te la bordul aceluiași tip de elicopter. Ghiciți care?
Un punct în plus la seriozitate și la scorul total, este modul în care ți se explică ce trebuie să faci în misiune, mai pe românește(?) briefing-ul. Acesta este tot ce poate fi mai bun și mai detaliat. Vezi harta din satelit, de la sol, de sus, de jos ba culmea, poți survola, într-un soi de simulator în simulator, peisajul în care trebuie să lupți. Traseul de parcurs are explicat fiecare punct în care ai de făcut ceva mai deosebit. Pe total, la capitolul briefing nu e mare lucru de reproșat, decât poate faptul că în realitate nu știu dacă există așa ceva (pe vremea când pilotam eu elicoptere, nu se inventase tranzistorul și nici SVGA-ul).
CUM ARATĂ EL ?
Am spus mai sus că Apache se vrea un simulator care să încordeze simțurile și să încânte ochiul. Gândindu-se probabil că un pilot de la bordul unui elicopter de asalt nu este foarte preocupat de ce vede pe lângă indicatoare, cadrane și ținte, creatorii Longbow-ului l-au înzestrat pe acesta cu o grafică... ăă, hai să zicem, cu o grafică nu foarte bună.
Zbori într-un peisaj vectorial și în cazul ăsta cuvântul chiar ar trebui să înspăimânte. Degeaba poți să-l privești în SVGA sau VGA că arată la fel de fad și fără gust. Dealuri ca niște piramide, sunt „împădurite" de pâlcuri de copaci asemănători cu niște... piramidute și populate cu inamici fațetați și monocromi. Pe deasupra „dealurile" au fost, se vede treaba, erodate de-a lungul veacurilor astfel încât acum nu mai sunt decât niște anemice unduiri ale atotstăpânitoarei suprafețe plane. Nu știu, așa o fi pe-acolo prin Cipru, dar, din ce-am văzut eu pe la tembelizor, treaba nu stă chiar așa. Păcat atunci de manevrabilitatea atât de lăudată a Apache-ului. Ce folos să te agiți de nebun într-un câmp deschis unde n-ai nici o denivelare pe care s-o ocolești sau pe care s-o folosești ca paravan? Poți totuși folosi clădirile sau micile încrețituri ale solului pentru a da atacuri prin surprindere, deși niște pâlcuri de copaci ar fi fost mult mai bine venite. Apropos de copaci, am făcut un experiment. Zburam la 50 de picioare și când am trecut peste un astfel de pădurice, m-am lovit de respectivii arbori. Nu-mi dau seama dacă este foarte plauzibil ca într-o câmpie ce se întinde cât vezi cu ochii, să crească izolați niște copaci de aproape 20 de metri înălțime.
Și-apoi, ce grafică e aia care îți arată cum, atunci când tragi 20 de gloanțe cu mitraliera într-un releu de televiziune, acesta se transformă în omul invizibil și dispare în eter, în locul respectiv rămânând un aberant crater poligonal? Acum, în era în care mai toate jocurile au texturi mapate și tot felul de tehnici care îmbolnăvsc de nervi procesoarele, nu este un sentiment foarte plăcut să dai din nou cu ochii de un specimen vectorial. Singurele obiecte ce arată un pic mai bine sunt elicopterele și, cu puțin efort de imginație clădirile. În rest... LHX în SVGA, așa, ca să fiu și eu dur.
Cu toate astea, grafica nu este decât unul din elementele care stabilesc valoarea unui joc și uneori (a se citi Mechwarrior II și compania) aspectul grafic are o pondere destul de redusă în cadrul scorului final.
CE VREA EL ?
Nefiind prea arătos, Apache trebuie să suplinească această lipsă printr-o simulare cât mai apropiată de realitate, asta măcar pentru a justifica cerințele de sistem. Din acest punct de vedere, Longbow e, ca să mă citez, „mai mult decât ok și... mai mult decât atât".
Există două moduri în care poți pilota: Arcade și Realistic. Modelul Arcade îți dă voie să te agiți cum vrei la o anumită altitudine, elicopterul nu pierde înălțime și nu apar probleme la motor. Dacă vrei să fii cinstit și te simți în stare, poți încerca modelul real de zbor, unde viteza maximă și plafonul de altitudine sunt diferite, se pot ivi probleme tehnice iar elicopterul este incomparabil mai puțin stabil. Ar fi plăcut să dispuneți de un joystick, pentru că tastele nu pot oferi un control perfect.
Poligoane plate și monocrome alcătuiesc peisajul în care lupți.
Producătorii susțin că au fost luate în calcul toate caracteristicile elicopterului și că fiecare amănunt se află prezent în joc. Ai la îndemână tot felul de sisteme care folosesc tot felul de taste și care afișează tot felul de informații. Dispui de radar separat pentru sol și aer, sistem de vizualizare IR (cam dubios), camere de luat vederi, mă rog, tot ce e necesar și comun aproximativ tuturor simulatoarelor de aparate de luptă, plus niște chestii noi, vedeți voi care.
Un punct care m-a impresionat plăcut este acela că poți folosi rachetele AG în felul următor: lansezi racheta în sus la 45 de grade și apoi, după câteva secunde ieși din ascunzătoarea în care te-ai aflat și „lock"-ezi ținta, rachetele orientându-se apoi automat spre punctul vizat (trebuie să recunosc, ăsta e un sfat care vine de la producători).
Relativ comună este și structura jocului. Poți opta pentru o campanie sau pentru misiuni separate, după cum la fel de bine ai posibilitatea să te antrenezi pentru a te obișnui cu elicopterul și cu diferitele sisteme ofensive și defensive. Bineînțeles că înainte de misiune, îți încarci elicopterul după plac sau accepți modul „default". Nume ca Stinger, Hellfire etc. sunt, cred eu, foarte cunoscute printre cei interesați de aviația militatară și n-are rost să insist asupra lor.
Ce face din Apache un reprezentant de cinste al simulatoarelor, este modul în care sunt construite misiunile. Obiectivele nu sunt penibile și construcția în timp este bine gândită. Nu zbori jumătate de glob și de oră ca apoi să te ciocnești de clădirea țintă în timp ce încerci s-o distrugi cu mitraliera, pentru că racheta aer-sol n-ai tras-o la momentul potrivit, din simplul motiv că, plictisindu-te, ai aruncat
de a lupta cot la cot cu un partener uman. Al e prevăzut cu posibilitatea de joc multiplayer. Se poate juca prin modem, cablu serial sau rețea IPX. Ca și Comanche, care îl are ca frate la răsărit pe Werewolf, Apache are și el un frățior, pe numele său Hind. În rețea, cei dornici pot zbura pe monstrul sovietic, luptând împotriva sărmanilor apași, la fel ca în conflictul Comanche vs Werewolf.
Cumulând cele spuse mai sus, rezultă un simulator bun, chiar foarte bun, la care s-a neglijat partea grafică. Cum însă Jumpin'-Jack-cel-de-HC era te prindea fără să aibă o ținută prea impunătoare, trebuie să mai fie ceva care contează. Feeling-ul.
CE SIMȚIM NOI ?
S-a mers pe ideea ca atmosfera din joc să fie cât mai apropiată de cea a teatrului de luptă și, în mare măsură, s-a reușit. Sunetele sunt foarte bine folosite pentru a crea acest efect și, dacă lipsește cumva placa de sunet, este trist de tot.
Pe lângă mesajele primite prin radio sau de la computerul de bord, se aud comunicațiile radio ale celor care se bat pe aiurea, exploziile sună destul de bine, motorul toarce corespunzător, rachetele șuieră ațâțător și mitraliera boscorodește nervoasă.
Dacă îți plac simulatoarele mult de tot și iubești fioroasele coleoptere mecanice de luptă, ai mari șanse să fii prins în universul jocului, să îl apreciezi și chiar să te îndrăgostești.
În Apache Longbow, când peisajul e mai încărcat, feeling-ul este ceva mai puternic.
AH64-D Longbow... Jane's
De partea cealaltă a „vs"-ului se află un simulator care face parte din seria „Jane's Combat Simulations", o serie care mai cuprinde „Advanced Tactical Fighters", pe scurt ATF, un simulator de avion (avioane), asupra căruia poate vom reveni în numerele viitoare (mai scrieți și voi ce doriți). Jane a colaborat cu ORIGIN pentru a crea acest AH-64D și, după cum ne-au obișnuit protagoniștii TIME LINE (fost READ.ME-ului) din GO numărul 2, este un joc care merită toată atenția.
O GRAFICĂ... GRAFICĂ
Ce a făcut Jane, arată cu mult mai bine decât ce a realizat DI. Peisajul arată mai bine, e mai variat și are texturi mapate pe poligoanele care îl alcătuiesc. Clădirile, vehiculele și elicopterele sunt reprezentate amănunțit, iar în 640x480, arată cât se poate de bine. Unde mai pui că, atunci când o clădire este distrusă, în locul său rămân niște ruine „estetice" și de bun simț, care fumegă, iar atunci când un vehicul e pulverizat, sar în toate părțile elemente componente și izbucnesc flăcări. Una peste alta, AH64-D este mult superior Apache-ului Longbow la grafică și poate „mult superior" nu este de ajuns.
Una din camerele în care se pregătește misiunea. Hm, becuri la tot pasul.
UN SUNET... SUNET
Când am dat drumul la motor și am auzit zgomotul rotorului, am avut deja în cap scorul care l-ar fi primit AH64-D pentru sonorizare. E drept, auzisem înainte muzica din meniul principal. În timpul jocului, scorul s-a definitivat: sunetele, muzica, speech-ul, toate sunt așa cum șade bine unui simulator. Tonalitatea zgomotului făcut de rotor are schimbări subtile, în funcție de turație, sunetele generate de „plecarea" rachetelor sunt tăpene, astfel încât, dacă mai adăugăm și mesajele radio, pe cele ale computerului de bord alături de zgomotele armelor și ale exploziilor (totul este, bineînțeles, stereo) ajungem la un total apropiat de maxim.
UN SIMULATOR... S(T)IMULATOR
AH64-D, este, ca și Apache Longbow, un simulator chiar foarte serios. Prima dată mi s-a părut că elicopterul se mișcă prea lent. Hait, îmi șoptesc, procesorul nu ține. Schimb rezoluția în 320x200, pun pe „low detail" și încerc din nou. La fel. Mă uit mai atent și văd că „frame rate"-ul (adică nr. de fps) este ok. Trag atunci concluzia că așa este făcut să se miște, și dacă mă gândesc bine, este mai aproape de realitate decât în cazul Apache-ului de la DI. Nu poți să te învârți ca turbatul și trebuie să fii mereu atent (chiar pe modelul cel mai simplu de pilotare), să nu te trezești înfipt în sol.
Jos: obiectele din AH-64D, arată foarte bine pentru un simulator. Sus: misiune de noapte pe un AH-64A, un alt indian de metal.
Un simulator profesional („profesional" pentru PC), folosește o mulțime de taste, că doar de-aia-i profesional. AH64-D folosește nu „o mulțime" ci „un număr impresionant". N-am stat să le număr, dar sunt puzderie, plus combinații ce folosesc SHIFT-ul, CTRL-ul sau ALT-ul. Chestia cu tastele înseamnă foarte mult la un simulator, contribuind puternic la feeling, pentru că te introduce mai adânc în atmosfera din carlingă unde, am impresia, nu sunt puține comenzi.
Bineînțeles că jocul acceptă o impresionantă colecție de joystick-uri, pedale, manșe etc., opțiunea „only keyboard" nefiind indicată dacă vrei să joci la modul serios.
Dacă ai primit jocul cadou și habar n-ai care, unde și cum funcționează, ai la dispoziție un „tutorial" foarte bine pus la punct, care te poartă prin toate etapele necesare însușirii temeinice a profesiei de pilot. În câteva misiuni-lecții, înveți cum să zbori, să folosești senzorii, armele și diferitele sisteme (credeți-mă că un Apache nu are puține, iar jocul nu a neglijat nici un amănunt legat de ele). Stăteam și mă uitam la ecran, ascultam explicațiile referitoare la ochire și mă minunam ca la „Teleenciclopedia". Nu numai că înveți să joci jocul, dar afli cum stau de fapt lucrurile cu elicopterele astea și îți dai seama că visele de genul „mă fac pilot de luptă", nu sunt deloc simplu de realizat. Nu știu câte feluri de ținte, nu mai știu câte sisteme de ochire, nu mai știu câte indicatoare, moduri și gradații, toate legate numai de banala operație „Lock target - Fire", operație executată cu atâta nonșalanță în alte sim-uri. Nu vreau să spun acum că e extrem de greu, dar o folosire cu adevărat eficientă a tuturor sistemelor oferite de elicopter, nu e simplă deloc.
Și, dacă a venit vorba de arme, în AH-64D rachetele pe care le lansenzi se țintă nu merg drept spre aceasta ci au o traiectorie „cu boltă", înălțându-se mai întâi. În Apache Longbow, comportarea rachetelor este diferită (zboară direct spre țintă) dar, dacă ar trebui să dau mărul de aur jocului care e mai aproape de realitate, probabil că AH-ul ar fi acela.
Sus: a se observa fumul care se degajă în dreapta Stânga: cantitatea de informații pe care o găsești în cartea aia este impresionantă.
O ENCICLOPEDIE... ENCICLOPEDIE
2 CD-uri are AH64-D, loc destul pentru a putea insera în joc și o bază de date cuprinzând vehicule, elicoptere și avioane (Dacia nu era). O banală opțiune „read Jane's", determină o explozie de informație pe monitor. Păi, numai pentru partea asta și jocul merită să fie jucat, cantitatea de detalii despre fiecare vehicul, avion sau ce-o fi, fiind impresionantă. De exemplu, la AH64-A - un frate al AH64-D-ului cu care ai, dealtfel, ocazia să zbori - erau scrise cu text mărunt, cam 7 ecrane, cuprinzând detalii tehnice, performanțe, origine, istorie, părinți, bunici etc.). Poți vedea cum arată obiectul respectiv în joc (privit din orice unghi), pentru a ști la ce să te aștepți atunci când îl întâlnești. Este impresionantă până și lista cu bibliografia folosită.
Alături de lucrusorul ăsta, mai poți să vizionezi (în altă cameră) câteva filme având ca protagonist Apache-ul, în fapt niște documentare de bună calitate, unde afli câte și mai câte despre elicopter (știați că... mitraliera unui Apache este comandată de însăși mișcarea capului pilotului, astfel încât mitraliera țintește punctul în care se uită acesta?)
Ar mai fi de menționat o listă cu câteva bătălii istorice, unde poți admira chipul lui Saddam Husein, pe „coperta" unei misiuni din cadrul operațiunii „Desert Storm".
UN JOC... OHOOO !
Senzația pe care ți-o dă simulatorul venit de la Jane, începând cu introducerea (ceva super bestial) și terminând cu... finalul, este aceea de profesionalism dus până la extrem, sub toate aspectele. Singura problemă ar fi legată de cerințele de sistem, însă nu este o problemă deosebită și-apoi... asta e. Mai rămâne să-l vedeți, să-l jucați și apoi să-mi dați dreptate: Jane's AH64-D Longbow este, la ora actuală cel mai bun simulator de elicopter de pe PC și, natural, unul din cele mai bune simulatoare făcute vreodată... pentru uzul public.
Astea fiind spuse: Happy hunting. Out. (Copyright Jane's...).
CATEGORIA: Simulator PRODUCĂTOR: Digital Integration FORMAT: 1 CD
RESURSE — Apache Longbow:
| Minim | Recomandat | |
|---|---|---|
| Procesor | 486SX/25 (?!) | P5/100 |
| Memorie | 4M | 16M |
| CD-ROM | 2x CD-ROM | — |
| Altele | — | Placă de sunet, Joystick |
CATEGORIA: Simulator PRODUCĂTOR: Jane's/Origin FORMAT: 2 CD-uri
RESURSE — Jane's AH-64D:
| Minim | Recomandat | |
|---|---|---|
| Procesor | 486 DX2/66 | P5/120 |
| Memorie | 8M (Dos), 16M (Win95) | 16M (Dos), No Win95 |
| Video | SVGA (640x480) | — |
| CD-ROM | 2x CD-ROM | — |
| Altele | — | Placă de sunet, Joystick |