Versailles 1685

De la Dune încoace, primul producător francez, a mers subtil din succes în succes. E o plăcere să vezi că un joc începe derulând logo-ul acela ce te face de fiecare dată să exclami: "Ah, Cryo!" Ce păcat că acum știu dinainte tot ce trebuie despre joc (așa se întâmplă cu jocurile bune). Din cele 4 noi jocuri „de pe țeavă" am ales, pentru următoarele 2 luni, o specialitate a casei: Versailles 1685, care te invită la o aventură în cadrul unei lumi de artă, muzică și protocol regesc, în unul din cele mai frumoase edificii din istorie. Vei avea de explorat fiecare colțișor în căutarea cheilor ce vor deschide misterele Curții, în încercarea de deconspirare a planurilor de distrugere a castelului.

COMBINATIA PERFECTA

Când am văzut titlul, m-am gândit că e o enciclopedie. Apoi, când am vrut să mă culturalizez, unul din șocuri, pentru ăsta că e doar cel mai mic, a fost că Versailles 1685 e în primul rând un joc. Dacă însă vrei să știi, iar uneori trebuie să știi mai multe, ai posibilitatea de a deschide capitolele culturale. Șocul numru' unu - că veni vorba - e engine-ul. Pe numele său OMNI-3D, te lasă să te miști CUM VREI, într-un peisaj 3DS, cu orice grad de detaliu. Permite de asemenea inserarea de obiecte renderate 3D, cum ar fi personajele, reconstituite aici după portretul fiecăruia. OMNI-3D stă și la baza altei producții ce-ți ia răsuflarea, cel puțin la grafică și poartă blestemul Cryo: ATLANTIS- The Lost Tales.

TREI BILETE, VA ROG

Un joc de intrigă la curtea regelui Louis XIV. Acesta este subtitlul subiectului nostru. Ce ne oferă totuși bula de săpun pe care v-o pun la dispoziție cuvintele mele? Încerc să lămuresc semnele de întrebare, să sting flacăra curioșilor voștri nervi, prin niște date bune doar de statistici. Si asta nu pentru că aș avea acum pitici pe creier, că aș fi ciufut, sau că ador sistemul propagandistic al sublimei noastre călăuze. Nu, ci pentru cretina situație că doar atâta știu. Având o răbdare de oțel am încercat să aflu mai multe pentru voi, dar madame Sophie era tot timpul la masă. Cred că-i cât un tanc. Când nu era la masă era plecată. Unde dom'le, la toilette?

Încercarea mea de a construi un articol adânc, din care să mai și pricepeți ceva, este vădită. Iată ce-i cu Versailles-ul ăsta de care am fost însărcinat să scriu. Cine m-a ...? Entuziasmul și șefu' de director, lua-i-ar naiba. Așadar, Cryo ne propune 25 de ore de joacă în cadrul Versailles-ului (treabă care ar incita numai o fată și, câteodată, când se termină filmele sud-americane la TV. și pe bunicu') în vijelioasa și nobila misiune de a salva poponețul grăsuliu al damelor de la curte (cineva vrea să le dea foc, cred). Buun! În eventualitatea că ar trebui să-i cari pe toți afară, am aflat că sunt 30 de personaje, reproduse perfect. Puteau să-i facă un pic mai slabi. Da' nu-i nimic. Ce facem cu cele 200 de picturi pe care le-au refăcut aștia? Nu-s întregi. Nu puteau să facă una și s-o copieze de 200 de ori? Doom-ul e destul de mișto fără nici o pictură. Plus o colecție de hărți și documente scanate așa, să te ajute. Asta n-ar fi nimic, dar ce te faci cu cele 40 de minute pline cu muzică de cameră franțuzească. Însuși directorul muzeelor a venit să verifice lucrarea.

DOAR ALLAH IA 20

Dezbătând tabela de scor și verificând-o cu tot soiul de joace, Paul a susținut că 20 din 20 numai Allah ia. Cred că franțujii au fost cândva arabi. Cel puțin au un turc pe la grafică, altfel nu-mi explic. Nu m-ar lăsa inima să-i dau mai puțin.