Niște Joace MICI și cool: Megapede

Ediția de față a rubricii prezintă megajoculmicșicul conceput de pseudo-cunoscuta conflagrație creatoare „Cizii softuer", micuța brânză cu învelitoare lejeră. Pe cât pare de pașnic, Megapede ne dezvăluie sub scenariul unui thriler SF de groază, realitatea alternativă a citadinei noastre lupte. Mai elaborat, conceptul viermelui de la Herbert, cu sindromul râmei la pescuit, susținut fiind de filosofia spray-ului contra păianjenul de apartament, a condus printr-un proces complex de regenerare a expresivității grafice și sonore la o idioată reeditare a unui celebru joc de HC: RÂMA. (Nu faceți vă rog confuzie care ar putea să amețească sublimul vostru aparat gânditiv, cu A.C. Clark, RAMA. Noi avem â). Susținut de o puternică și exagerată reprezentare sonoră, Megapede preia principiul jocului de-a viermele printre ciuperci. Aceeași navă minusculă printre „obstacule" gigantice, reprezentate simbolic aici, de un vierme divizionar cu niște ouă Dalieniste, dogmatice, un păianjen monarhist și o serie de decoritoare.

ȘI CUL DE UNDE?

Cul din genialitatea simplității faptului că, în ciuda pornirii de verificare a principiilor Newtonene altoite cu Murphianismul ciocan de a lovi emisia monitorului în figură, pornire pe care o ai indubitabil când te uiți la Megapede sau chiar la orice JMC (joc mic și cul), în momentul în care pui mâna pe el, nu-i mai dai drumul. Treaba e că la Megapede îți e drag și să ieși din joc, sau să pierzi ca să nu mai vorbesc de cum îi dai drumul. Asta a devenit un „capriciu" la joacele brânzarilor de la Cheesy. O mulțime de acorduri și replici mirande vin să-ti încânte atât meniul cât și exit-ul.

ÎÎÎAAAAAHH! EXIT!

Vă mulțumesc încă o dată pentru înjurăturile convulsionate pe care le-am primit fie ele și „telepathic" și vă pup dulce. Memoriiies...