RAYMAN

RAYMAN title logo

Dac-ar fi să ne gândim la o firmă franceză de jocuri, probabil că Delphine Software ar fi prima. Să ne amintim însă că, deși francezii nu sunt fantastici în general, mai există o firmă cu un nume nu foarte răsunător: UBISOFT.

CATEGORIA: Jump'n'run PRODUCĂTOR: Ubi soft FORMAT: 1 CD

Resurse:

	Minim	Recomandat
Procesor	486DX/33	Pentium 90
Memorie	8M	12M
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placă de sunet, Taste rezistente

Bine, bine, foarte protocolar până acum da' ce ne-a adus UBI pe hard? Ei, de fapt jocul, pe numele său RAYMAN, vine pe un CD și este unul din primele jocuri de sărit-fugit care se lăfăie pe acest atât de lăudat-înjurat suport.

Așadar, ce e atât de grozav?

GRAFICA ȘI ANIMAȚIA

Rayman are un stil de grafică ce iese un pic din diagrama trasată până acum pentru jump'n run-uri de către atâtea generații de Aladdini și Jazz Jack Rabbiți. Deși jocul e 2D, grafica dă un sentiment de, ăă... materialitate, ca să zic așa. E drept, la impresia de spațialitate contribuie și faptul că animația e pe două planuri.

Rayman nu este SVGA, dar e lucrat extrem de bine, iar producătorii nu au dus lipsă de idei și umor. Personajul tău, precum și inamicii publici sunt cât se poate de haioși, așa că să nu vă mirați când, din glonțul tras de mustăciosul cel rău, va ieși, agresivă, o mână cu un ciocan de bătut snițele. Pe urmă, ce se mișcă-n zonă, se mișcă natural. Rayman cel puțin, face niște figuri de te minunezi când îl vezi și are un mers de raper cât se poate de potrivit cu figura de punkist.

Tarayzan character art. Printed caption: "TARAYZAN GIVES RAYMAN A MAGIC SEED / TO GROW PLANTS USE THE C BUTTON"

SUNETUL

... e perfect ok. Nu prea ai cum să spui despre sunetele unui J&R că sunt extraordinare pentru că, în general, nu sunt. Oricum, dai cu pumnul, pocăne, mergi, tropăie, sari... jumpăie. Muzica e poate mai importantă pentru că pune un umăr destul de vânjos la crearea atmosferei.

JUMP'N'RUN

Cât de minunată este realizarea, probabil că jocul tot ar fi fost monoton, așa că Rayman cel fără articulații (las' că-l vedeți voi) știe să facă o groază de lucruri. Omul nostru nu numai joacă șotronul, ci știe și nițel box, o felie de alpinism, niscaiva tehnici de călărit țânțari, o puzderie de lucruri folositoare. Nu le știe de la școală, ci de la zâna cea bună care-l ia la o ședință de meditații din nivel în nivel, învățându-l câte o chestie nouă.

Rayman, personajul-mascotă cu membre plutitoare (textul se ondulează în jurul lui)

Cum e și anormal, ca la școală, pe măsură ce acumulezi cunoștințe, lucrurile devin din ce în ce mai îmbârligate, singura scuză fiind că se sporește farmecul jocului, cerându-ți-se și un dram de minte, pe lângă carul cu reflexe inumane.

Apropos de reflexe, Rayman cere destul de mult de la jucător și, de n-ar fi fost permisă o salvare (o bilă albă pentru Ubisoft, una negru lucios pentru... să zicem Disney), ar fi fost chiar frustrant. Așa însă, fiecare e liber să încerce de un număr de ori, limitat numai de propria rezistență fizico-psihică. Poți, așadar, să salvezi, să te duci să mănânci și să te întorci pentru a relua jocul, ghiftuit și cu poftă de sărit. Sună mai bine decât în cazul Aladdinului la care, dacă ești băiat bun și nu folosești Game Wizard-ul pentru a salva, ori joci 4 ore ca să-l termini, ori... asta e.

COROLAR

Toate bune și convingătoare, sper. Eu zic să nu ratați jump'n run-ul ăsta că ar fi păcat și apoi, cum ați putea să nu faceți cunoștință cu popularul Caloian aka Rayman?

Joc de bază pentru cei pasionați. Vine cu unele idei noi.

Pentru un jump'n run cere cam mult.