The Settlers II

SCENARIUL

O introducere cu o grafică puțin ciudată ne arată cum o mână de oameni, călătorind pașnic și regulamentar, pe oceanul planetar (hait, versuri), sunt surprinși de o furtună urâtă de tot. Surprinși rămân până când își dau seama că insula pe care au naufragiat este frumoasă, sănătoasă și bogată în toate cele, ca manualul de geografie la lecția „Bogățiile solului și subsolului". Surprinderea lasă loc speranței și astfel ești delegat să conduci proaspăt formata comunitate în lupta pentru supraviețuire într-un teritoriu necunoscut, precum și în lupta împotriva unor eventuali concurenți.

CATEGORIA: Strategie PRODUCĂTOR: Blue Byte FORMAT: 1 CD

Resurse:

	Minim	Recomandat
Procesor	486DX/40	486DX/120
Memorie	8M	16M
CD-ROM	2x CD-ROM	—
Altele	—	Placa de sunet, SVGA

REFORMA SI TRANZITIA [Yuck!]

În scenariu scrie că naufragiezi pe o insulă pustie (măcar în aparență). Fiind, așadar, lăsat de capul tău, nu ai nevoie de bani pentru simplul motiv că nu ai ce să cumperi cu ei. Tot ceea ce întreprinzi se bazează pe resursele interne ale coloniei. Ca în Insula Misterioasă. (Mai încolo, o să exploatezi aur și o să faci și niscaiva monezi, așa, ca să fie viața mai frumoasă) Ai nevoie de scânduri? Angajezi un tăietor de lemne - cu tot cu copiii cei flămânzi și nevasta cea hâină - și pui la punct și un joagăr. Ca să nu se termine resursa de lemne, antrenezi un pădurar, care are în sarcină noua generație de arbori. În acest mod faci rost de materiile prime necesare dezvoltării așezării.

Atunci când începi o nouă campanie, îți sunt explicate, ca într-un fel de „tutorial", principiile de bază, iar noile structuri pe care le poți construi apar în timp. Poți să pui la punct o mulțime de construcții, oferind în același timp noi locuri de muncă (Limbă de lemn? Nici vorbă): pescărie cu pescar, cabană cu pădurar, moară cu morar, fierărie cu fierar și altele care nu mai rimează la fel de bine: topitorie, cazărmi pentru soldați, ferme, mine etc.

Strategia constă în administrarea acestor resurse astfel încât să reușești să te dezvolți, nerămânând în pană de materii prime sau de hrană. Inițial pornești cu un stoc de hrană, scule, materiale și personal, aduse, chipurile, de pe epava navei.

JOCUL PROPRIU-ZIS SI... ALTELE

Ceea ce poți controla în joc sunt o serie de factori, precum și ceea ce urmează să fie construit, așadar o direcție generală de evoluție, neavând un control individual asupra tipilor ce mișună prin zonă.

Personalul de care dispui se compune din meseriași (vânători, mineri, geologi etc) și din o droaie de tipi care poartă numele de „helper"-i, traductibil în contextul dat prin „om bun la toate".

Teritoriul pe care îl deții la începerea unui scenariu este o zonă delimitată de o graniță ce nu poate fi depășită de oamenii tăi (cu câteva excepții).

„Settlers 2 este una dintre puținele strategii care te prind în prima jumătate de oră și nu te lasă în pace decât după prima jumătate de noapte".

Ce construiești tu sunt niște drumuri între diferite puncte de interes. Stabilești deasemenea locul în care să se construiască o anumită clădire, funcție de necesități sau chef. Lucrul la clădirea respectivă nu va fi început imediat, ci numai atunci când va fi disponibil un constructor (fiecare șantier are o anumită prioritate) precum și măcar o parte din materialele necesare.

Dacă toate condițiile de mai sus sunt satisfăcute și, în plus, mai există și un drum până la locul respectiv, construcția este începută.

Structurile se împart pe categorii de mărime (mici, medii...) iar pentru a putea construi într-un anumit loc, trebuie ca terenul să o permită. Trebuie, deci, să ții cont și de configurația terenului și să nu umpli, plin de avânt brigadieresc, harta de drumuri sau copaci, suprimând locurile destul de mari pentru a permite o construcție importantă.

Ca manager al proaspătului stat, poți controla modul în care se împart resursele între tipurile de clădiri, ai grijă de stocul de materiale de la cartierul general (stabilești dacă un produs să fie stocat sau nu) și poți dispune prioritatea de transport a unui anumit produs. Helper-ii sunt folosiți pe post de cărăuși, iar această prioritate de transport le dictează ce anume produs să care, atunci când au de ales între mai multe.

Ai controlul asupra a doi profesioniști importanți: un geolog și un cercetaș. În afara teritoriului din interiorul granței pomenite mai sus, „vezi" în afară numai în măsura în care construiești la o extremitate a teritoriului, vreun turn de gardă. Cercetașul este unul din privilegiații care pot depăși granița, iar rolul său este acela de a releva teritoriul pe unde trece.

Geologul este folosit pentru a prospecta terenul, ca să știi ce minereu ai de exploatat din locul respectiv și să construiești o mină potrivită.

Acțiunea nu se desfășoară numai pe pământ stabil, fiind disponibile, de la un anumit punct și nave, astfel încât se mai adaugă ceva la „coolness"-ul general. Unde mai pui că, nefiind singur în joc, mai există și bătălii, ataci și ești atacat, capturezi și încerci să nu fii capturat, lupta asta dusă pe toate planurile fiind cea care dă farmecul jocului.

ASPECTELE

Cine-a jucat Settlers 1, știe că mergea în VGA și SVGA. Blue Byte a mai evoluat o țâră și Settlers 2 oferă trei moduri grafice la capitolul SVGA (pe lângă o îmbunătățire a graficii, în general): 640x480; 800x600 și 1024x768. Rezoluțiile mari sunt folositoare mai ales atunci când se joacă în modul „split screen", despre care o să mai pomenim.

În joc vezi harta de sus, iar interfața este bazată pe un sistem de ferestre suprapuse, astfel încât este foarte maleabilă.

Ceea ce vezi pe ecran te încântă la fiecare tact de ceas al procesorului. Orice amănunt a fost reprezentat cu o grijă exagerată, impresia generală, aceea de furnicar multicolor, fiind excelentă. Cum dracu' să nu te minunezi când, în „1024", vezi cum un morar de 10 pixeli cu totul, stătea sprijinit de moară și sforăia de zor, burta mișcându-i-se ritmic.

În plus față de grafică, Settlers 2 mai oferă și o coloană sonoră (opțional track-uri audio) de nota 10, în care zgomotele specifice fiecărei vietăți, vin să ia parte la haosul total, atât de armonios, totuși.

Conclozionând, S2 arată excelent, iar sonorizarea nu e mai prejos. Uf... mai am un pic.

O MINUNE DE SAP... AAA, DE JOC

S2 oferă o mulțime de variante pentru cei care doresc să se joace de-a naufragiații. Pe lângă faptul că se pot stabili alianțe, funcție de cultura căreia aparține jucătorul, în jocul multi-player (dacă-ți ataci un aliat, devine imediat dușman împreună cu toți aliații săi) se pot juca în același timp doi pasionați pe același calculator. Se naște firesc întrebarea: „Cum naiba joacă doi oameni o strategie în timp real, pe același calculator?" Răspunsul, oricât de neobișnuit, este simplu: cu doi mauși și folosind un „split screen mode". Înfigi cozile a doi șobolani în COM1 și COM2, ecranul se împarte în două și cu asta basta, punctul a fost acordat la secțiunea „idei".

Meniul de joc, mai oferă și diferite scenarii unde să-ți încerci puterile, precum și posibilitatea de a desfășura o campanie întreagă, numărând zece capitole. Oricum, poți juca orice capitol „la cerere", astfel încât să nu fii nevoit să iei tot jocul de la capăt dacă ți-ai pierdut salvările din final.

Când ai ales să joci unul din scenarii, mai ai de reglat câteva șuruburi înainte să începi, diferiți parametri, cum ar fi scopul final al jocului (de exemplu cucerirea a 3/4 din hartă).

LA FINAL

În final să punctăm (pentru a nu fi acuzați de negăsirea nici unui cusur) și câteva slăbiciuni.

Primul punct slab ar fii viteza. Nu contează cât de puternic e procesorul, S2 se dezvoltă foarte lent. Aha, acum vedeți de ce am dat codurile în nr. 3? Chestia se poate rezolva mai mult decât convenabil cu ajutorul lor.

Există uneori impasuri când situația stagnează supărător, fără să realizezi ce nu merge bine și de ce nu se mărește teritoriul.

În rest... mai căutați și voi.

Închei spunând că Settlers 2 e genul de joc care te face să-ți pierzi nopțile și chiar zilele, amăgindu-ți conștiința și Moș Enele personal cu fraze de genul: „Măcar să mai fac mina asta...", „Măcar să mai explorez muntele ăla...", „Hai, hai, că poate îmi dau și io seama ce-o fi vrut să-nsemne chestia aia... Consiste ut procederas" (vedeți voi despre ce e vorba). Go.

O îmbinare foarte reușită a câtorva stiluri de strategie economică.

O viteză de dezvoltare prea lentă. Uneori.