Archimedean Dinasty

„My bonny is over the ocean... My bonny is over the sea..." sunau cândva versurile unui cântecel pe care îl știa până și „Mihail câine de circ". Cuvintele s-ar potrivi foarte bine cu Archimedean Dinasty, unul din ultimele jocuri de la Blue Byte, o mică inadvertență fiind aceea că jocul nu are ca teatru de acțiune lumea care se află „over the ocean" ci platforma oceanului. Cât dinspre partea lui „bonny"...

UN SCENARIU, O IDEE

Printre combinațiile arcade-simulator cu nave spațiale (mai mult arcade și mai puțin simulator) domnește cu o măreție suverană, seria Wing Commander. De ce să încerci să detronezi ceva bine înfipt pe tron, când adâncurile apelor sunt libere de concurență ? Nu sunt sigur dacă cei de la Blue Byte au gândit ca mai sus, însă un lucru e cert: Archimedean Dinasty e, în mare parte, un arcade cu submarine. De ce am spus în mare parte ? Pentru că, pe lângă arcade, jocul mai cuprinde și o bucată de semi-quest în care te mai întreții cu câte un personaj, doar-doar și-or mai reveni tastele și-oi mai afla, totodată, ceva interesant.

Scenariul prevede că matale ești un mercenar, genul de tip dur care e gata să facă orice pentru bani și că, fără voia-ți, ai fost amestecat de către cineva sus pus, într-o afacere murdară. Mai concret, convoiul pe care îl escortai, este atacat fără scrupule, iar singura măsură defensivă pe care reușești să o iei se referăla propria-ți piele. Dând astfel pe mâna inamicului prețioasa încărcătură, scazi puternic în ochii boss-ului (El Topo, nume de șmecher), care, în nemărginita-i milă, se hotărăște să-ți mai acorde o șansă. Începe astfel un șir de misuni presărat cu diverse secvențe non-arcade.

Ideea de bază este aceea din Privateer: faci misiunea, iei bani. Ai bani? Îți poți cumpăra arme mai tari și poți să speri și la îndeplinirea sarcinii următoare. Pe-acolo, pe sub apă, lucrurile nu sunt foarte stabile, iar mercenarii sunt bine priviți. În fiecare oraș subacvatic unde ajungi, poți să-ți cumperi noi arme, vânzând eventual din cele demodate. Dacă ai chef sau nevoie, vorbești cu tipii de prin zonă culegând informații și impresii.

Buuun, hai să vedem cum stăm cu arcadosimul de care vorbeam la început.

ARCADE-ul și SIM-ul

S-a mers mult pe principiul din Wing Commander, modul în care se duce lupta fiind asemănător. Ai un obiectiv de îndeplinit, iar băieții cei răi nu te lasă să-ți faci planul de producție. Nervos ca un brigadier coreean căruia i s-a oprit curentul la locul de muncă, te hotărăști să dai iama în ei.

Grafica nu arată rău (se poate juca VGA, SVGA, ba chiar și într-un mod mai ciudat, unde liniile orizontale ce compun imaginea sunt... mai rare, asta pentru a se mișca bine și pe un calculator mai moale), singura problemă fiind cu texturile de pe fundul mării, care se mișcă un pic ciudat atunci când te apropii de acesta. Versiunea jucată de mine nu era finalizată, așa că problema s-ar putea să fie rezolvată. Obiectele din parcela de ocean unde are loc lupta arată foarte bine, iar atunci când te apropii de o navă inamică și ești în SVGA, nu se văd niște pixeli de un centimetru pătrat. Ce e plăcut, este faptul că, din câte mi-am dat eu seama, obiectele nu sunt niște imagini plane, ci sunt făcute din poligoane cu texturi, astfel încât mișcările acestora arată mult mai natural. La fel de natural arată și cadravele imobile care apar plutind după ce o navă tocmai a explodat (uite așa se va inventa termenul de „ocean debris", pornind de la clasicul „space debris"). Există și niște oarecare efecte de iluminare, care contribuie la senzația de „sub apă", senzație care mai e dată și de existența unor bule, mine plutitoare și altele asemenea, ba chiar a unor curenți.

O paletă de culori calde și ațâțătoare, vine să întregească aspectul grafic, să crească scorul și să înlăcrimeze ochii celor mai slabi (glumeam).

Interfața folosește tastele consacrate pentru un arcade de genul ăsta (cursor, foc, lock target, bla-bla-bla). Pentru orientare dispui de tot felul de indicații vizuale și sonore, putând să folosești, atunci când nu e nici un inamic prin zonă (v-am zis că seamănă cu WC), pilotul automat.

O noutate ar fi prezența pe navă a unor turete..ă, turele automate care cântă din mitraliere așa cum le ordoni tu, sincron, asincron etc.

Pe total, Archymedean Dinasty nu pare un joc rău, iar cei care au jucat cu plăcere/manie Wing Commander/Privateer, ar trebui să-l încerce, pentru că tratează cam același subiect și arată mai bine (exceptând WC3/4).

Să așteptăm așadar liniștiți jocul, că poate, cine știe, prin al patrulea sfert al anului aflăm și noi de ce se numește Archimedean Dinasty. Ah, cred că știu. Trebuie să fie ceva legat de apă... chestia aia... „Forța care împinge un...".