Anvil of Dawn
Primul RPG al topului GameOver, este cel mai drastic exemplu de subiectivitate. Noroc cu noi, că altfel, ar fi rămas așa multă vreme. Anvil of Dawn este un joc pe cinste și, pe cuvânt, suntem mândri de-așa un subiectivism
CATEGORIA: Role Play PRODUCĂTOR: Dreamforge FORMAT: 1 CD
Resurse:
| Minim | Recomandat | |
|---|---|---|
| Procesor | 486 DX2/33 | DX4/100 |
| Memorie | 4M | 8M |
| CD-ROM | 2x CD-ROM | 4x CD-ROM |
| Altele | — | Placa de sunet |
Apărut de curând, jocul este produs de bestialii de la DreamForge și distribuit de NWC. Este un 1-st person view RPG și s-a prins de mine cum s-a prins Paul de sacul de dormit. Ia uitați-vă: nici cu ranga nu-i despărți. da' ce-mi pasă mie, eu am o altă treabă, și nu-i bagatelă. Închizând paranteza nepusă, continui articolul. Ai de ales la început între 5 personaje.
1.- Ianmyrth - cu abilitate magică
2.- Faxwen - o frumoasă cu multă agilitate
3.- Brice - un bărbat în toata... puterea.
4.- Nalu - o lunganǎ africanǎ pare-mi-se, care e foarte rapidă.
5.- Dagonath - un monstru echilibrat, fără vre-un punct forte. Dacă nu știi în pielea cui să te pui, el este cel care se va modela cel mai repede după personalitatea ta. Dacă însă ești foarte conștient de calitățile tale și nu-ți convine nici unul dintre cei cinci, poți edita personalitatea fiecăruia împărțind 20 de puncte pe doar 4 calități: - Strengh; - Stamina; - Agility; -Power. Poți schimba numele lor, însă nu ai alte înfățișări de ales. După cum vedeți jocul este destul de restrâns la complexitatea personajului, fiind un RPG pilot, pentru cei care acum încep să guste stilul, avansaților oferindu-le o întortocheată și imensă poveste.
MAGIC INSTINCT
Mulțimea de vrăji este pentru început împărțită în 5 categorii: Vrăji de Pământ, de Vânt, de Foc, de Apă și de Fulger, cele 5 elemente din care însuși omul a fost construit (n-a fost cazul meu*), și cu care, prin ajutorul unui limbaj păstrat la frigider, se mai poate comunica.
eu eram bineînțeles cu monstrul, că-mi plăcea fața lui și vocea super normală pe care o are, și așa, ca să fac în ciuda ălora oripilați de violență și monștri. Acum - fie vorba între noi - e cel mai de treabă și mai calm dintre toți
Pe lângă cele 5 discipline mai există și altele, din ramura celor vechi și greu de învățat, dar cum jocu-i lung ajungi la un număr înpresionant de simboluri magice.
Trebuie observat încă o dată că jocul nu dezvoltă prea mult problema, adică nu poți combina tu de capul tău simbolurile pentru a făuri vrăji noi. Totul este simplu dar realizat măiestruos. Continuăm:
INTERFAȚA
Anvil of Dawn folosește o interfață combinată dintr-un cursor activ (care se schimbă în funcție de acțiune: mers, descis, apăsat, lovit) și icon-uri.
Dac-aș avea un cursor din ăsta și l-aș pune acum deasupra puturosului ăsta care doarme acolo vesel, s-ar transforma cu siguranță într-o mână cu o lopată.
- Dar să revenim: Icon-urile conțin vrăjile, armele, personal-pannel&inventory (adică intimitatea ta și inventarul) și o hartă activă** în miniatură.
** Care se formează „în timp real" adică odată cu descoperirea peisajului.
Pentru luptă poți folosii ambele arme din dotare cu ambele butoane de maus. De arme vorbim mai încolo. Continuând (în spiritul articolului) cu interfața, ajungem evident la deplasare. Mers, adică. Normal aici vom folosii tastele. Dar iată o bubă de neiertat. Nu mă pot deplasa lateral. Recunoscând o mare gafă oftez cu gândul că s-o găsi vre-o continuare sau o chestie să compenseze lipsa. Una peste alta, interfața Anvil-ului este asemănătoare cu cea de la StoneKeep, de fapt invers căci StoneKeep-ul e mai tânăr un pic, însă este mai umană.
HAI, HAI, DIHAI, DIHAI
Dormi, măicule, că-ți aduce moșul numai monștri marini.
Ce-i frumos in Anvil, e peisajul. O mulțime de texturi, obiecte active și pasive, mânere, sfori, pereți întregi, bucăți, adevărați și falși, din lemn, piatră și C6H12O6 fac deliciul aventurii. Ce-i drept că-i cam ortogonal, dar cam asta-i moda pe aici pe la Roll-Play-uri. În regiune (adică de la un castel la altul, sau pe plaiurile noastre), te plimbi cam ca în Lost Eden, adică dintr-o bucată de secvență 3DS în alta. Și asta dă foarte bine. Acuma, dac-ar fi așa frumos, tot n-ar avea farmec, dar e plin de monștrii de toate felurile. Monștri de pivniță, scheletroni, târâtoare, zburătoare, de sub apă, din pământ, pirați, înecați și unul care seamănă cu ciufulitul ăla din pat. Diferența este că ăsta s-a trezit când am venit eu pe la el. Offf. Deh, așa-s monștrii. Ținând cont că și eu eram un fel de monstru (defect profesional), mi-am adus aminte că mai am un deficit: Costumația este din nou neglijată de către producători.
Sus: Numărați punctele care vi se par interesante. Pentru fiecare din aceste puncte există măcar un labirint. Pentru fiecare labirint este necesară măcar o oră. Dreapta: Role play.
Găsești o puzderie de costume, unul mai bun și mai frumos ca altul însă ele sunt compuse doar din cască și costum. Nu poti să păstrezi de exempu, haina, și să-ți schimbi pantalonii, sau bocancii, sandalele, ca să nu mai vorbim de știu eu inele, sau apărătoare la mâini, gambe, etc. Mai poți purta doar un colier. Mâinile sunt disponibile la orice obiect din inventar: Armă, scut, pietre, cuie, melci, cărți, etc. Că veni vorba de inventar, aici e o harababură frumoasă, în sensul că toate lucrurile odată luate sunt aruncate într-un pătrat mare ce reprezintă inventarul tău și de-a valma unul peste altul trebuie să cauți de fiecare dată după ce ai nevoie, sau să faci ordine din când în când. Acuma, dacă tot cari, nu poți lua cu tine decât după puteri. Și de multe ori se întâmplă ca după o bătaie să-ți scadă puterile și să te mai și cocoșeze echipamentul. De exemplu poți căra la un moment dat 100 de kile. După ce încasezi vreo două trei bucăți de sabie, topor, scândură, etc. mai poti doar jumate. Ce faci, mai arunci din lucruri și aștepți să se refacă forțele? Trebuie să spun că nu poti dormi. Altă belea.( De aia nu joacă Paul..)
EXPERIENȚA VORBEȘTE
Anvil of Dawn nu e prea darnic cu punctele de experiență. Te bați până te doare degetul pe mouse, salvezi, mai joci încă o repriză, și după vreo 20 de ore de bătaie mai primești un punct de experiență. Ne bucurăm cu totii, și ne întrebăm ce facem cu el. Adică unde îl plasăm, căci armele sunt împărțite în cam 5 categorii: de lovit, de împuns, tras (aruncat).... Cu acel micuț punct însă, dacă-l nimerești unde trebuie mai iei un avânt spre următorul labirint, cu nimic mai prejos decât precedentul. De obicei pentru fiecare labirint treminat cu kill ratio 100%, adică fără să lași supraviețuitori, harta integrală primești încă un punct.
În ciuda tuturor dezmințirilor date referitor la misterioasele dispariții ce au constituit subiectul atâtor dezbateri cât și a creșterii alarmante a numărului de adulți cu probleme de inadaptabilitate, ne permitem să vă prezentăm un caz ce poate constitui o posibilă explicație. Recent, am primit la redacție o scrisoare, care, după o dificilă descifrare, a scos la iveală o poveste aproape incredibilă, dar care, spre surprinderea tuturor, nu lasă nici o îndoială asupra veridicității sale.
Se pare că la baza acestui caz se află un sindrom ținut secret de către oficialități, pe numele său „Anvil of Dawn" (Nicovala Zorilor), sindrom ce și-a luat numele de la o regiune nelocalizată încă (cercetările noastre particulare continuă) și în spatele căruia se află un nume de cod: Warlord. Reproducem aici o mică parte (ce a putut fi descifrată) din misiva adusă nouă de un necunoscut și care se află la sediul redacției (pusă fiind) la dispoziția oficialităților. Documentul pare să reprezinte o parte dintr-un jurnal de călătorie. De-a lungul istorisirii, atât în scrisoarea completă, cât și in fragmentul de față, sunt descrise aventuri spectaculoase, cu imagini de o grafică VGA perfect construită, imbinată cu trei versiuni de voce pentru eroul principal (bărbat, femeie sau monstru) și cu voci prelucrate superb pentru fiecare caracter (npc), întâlnit in acest RPG. Printre rânduri se dă de înțeles că personajele animate au o frumoasă fluiditate în mișcări, hărțile labirintului sunt imense și nenumărate, necesitând un timp uriaș de parcurgere, timp suplinit de o poveste incredibilă. Din întregul document reiese însă că, în ciuda design-ului ce amintește de cărțile de povești, o imensă forță l-a atras pe eroul nostru, parcă impotriva ființei sale, tot mai în adâncul misterului, fapt ce a dus la dispariția sa și la destinul tragic pe care și-l dezvăluie implorând ajutor. Iată fragmentul promis:
„... Cu aceste cuvinte încep a inscripționa momente din viitoarea călătorie ce mă așteaptă. Azariah a decis că eu sunt cel care trebuie să găsesc Farul Întuneric. Un mag mă așteaptă acolo.(...)"
„Călătoria mea a început mai târziu decât mă așteptam. Magul castelului Gryphoon m-a învățat simbolurile a două vrăji. Armurierul mi-a dat o armă care-i mai rămăsese de la camarazii mei plecați mai devreme. Împăratul, mi-a arătat calea de ieșire, pe undeva prin pivnița de vinuri a castelului. Ceva îmi spune să ies cât mai degrabă de aici. Poate însă e mai înțelept să caut bine fiece cotlon. (...)"
„De multe ori mă simt tentat să-mi aflu singur un alt drum. Sper însă ca drumul meu în slujba împăratului să nu mă ducă la pierzanie. Hoinărind, l-am găsit pe însuși Lord Gryphoon, înlănțuit, sleit de putere și voință. Singura mângâiere îi e să-l anunț pe Parsafal de moartea lui, și să-i dau inelul cu sigiliul (...)"
„Am găsit ieșirea din palat. E bine să vezi lumina după atâta vreme. Pe Parsafal l-am întâlnit la o răscruce. Vestea mea l-a tulburat enorm, și doar inelul i-a dat credința vorbei mele. Ne-am despărțit la scurtă vreme, iar eu am găsit, nu departe de palat, Farul Întuneric. Drumul către intrare este surpat. Din nou, mă îmbie vocea să caut un alt drum (...)"
„Am ajuns în cea mai înaltă cameră a farului. Drumul l-am refăcut cu vraja găsită în întunericul castelului. Aici însă, doar corpul unui mag străpuns de lance vine să ajute (...)"
„Un mag mort nu prea ajută cu vorba. Am găsit însă, un mod de a vorbi cu spiritul său. E o corabie scufundată nu departe de Far. Trebuie să-mi găsesc drumul prin ape până la ea (...)"
„Multe perle am dat bir, la porțile de valuri, iar doamna mării despre care mi-a prevestit Elementhal, s-a găsit înfrântă de șiretlicul meu și puterea vrăjii (...)"
„Am aflat ce-l face pe Warlord puternic. Pot să-i fur comoara, însă pentru asta am nevoie de un cufăr anume. Monstrul Mării îmi cere opt inimi pentru opt rāvașe, care să mă ajute la construirea cufărului (...)"
„Străine găsitor al acestui răvaș. Află că blocat mă aflu într-o cabină a corabiei scufundate. Am doar șapte inimi, iar ușa deschide-se-va pe dinafară, de la o trapă în podea. Vino de ajută și îți promit... că nu sunt înarmat..."
ADUNĂM ȘI TRAGEM LINIE...
Trăgând linie și adunând, ne întrebăm, ce caută el pe primul loc în topul GameOver. Și pe bună dreptate. Dar, observând noi cum de pe la sfârșitul anilor 80 nu s-a mai arătat (a se citi observat) nici un RPG demn de laude, ne-am lăsat luați de val. E extraordinar, când un joc te mai prinde în ziua de azi. Și cum Anvil of Dawn are pe lângă povestea asta cu „cleștele" și un farmec aparte, m-am gândit să-i fac propa-gandă când s-a înfăptuind topul. La AoD, am simțit aceeași plăcere pe care o aveam când citeam o carte de basme, sau mâzgăleam o carte de colorat, plăcere pe care nu credeam să o mai miros vreo dată, mai ales la intensitatea asta. Parcă mi-era frică să nu intre mama după mine să mă trimită la culcare.
„Andrei?..." „Mmm..." „E cinci..." „Hă?" „E cinci!" „Lasă-măi..."
Acuma, in raport cu celelate RPG-uri calsice, și in concordanță cu opțiunile voastre de top, care l-au cam ignorat, îl vom deplasa un pic. Stați liniștiți, dacă a intrat in topul GO, este cu siguranță ceva bun. Nu trebuie decât să ajungeți să vorbiți cu un NPC pentru a uita de masă, somn, etc.
Cam asta e interfața, în rest „marea, zarea și culoarea".
Are acel ceva nedefinit, care face diferența între jocurile bune și cel proaste.
Lipsesc unele elemente caracteristice unui RPG... ca la carte.
