Time Commando
Eram odată la un nene și mă dădeam mare cu ce știu eu despre jocuri când, îi vine ăstuia în cap să mă-ntrebe da că n-am un joc așa... în care eroul principal să se bată cu băieții răi, dar să șii meargă, să-nainteze. Avea probabil în minte ceva gen Renegade pe HC, însă n-am avut atunci ceva tare să-i ofer. Acum am. Se numește Time Commando (fără șvaițăr) și sosește cu recomandări de la... nici n-o să vă vină să credeți, Adeline.
Scenariul jocului nu are prea multă importanță, pentru că nu e ceva de vreo profunzime măreață, ci doar un pretext pentru acțiune.
Concret, conduci super agentul super supărat și pe deasupra temporal, în lupta pentru binele... pentru binele general. Singura cale de a lupta este parcurgerea, în cadrul unei excursii temporale, a întregii istorii umane și dovedirea vitejiei în fiecare din epoci.
Ai astfel de luptat pe rând în epoca de piatră, în imperiul roman, evul mediu japonez, evul mediu european, vestul sălbatic, epoca războaielor moderne și într-un final apoplec..., apoteotic, chiar în viitor.
Fiecare perioadă de timp esste împărțită în două niveluri, fiecare constând în parcurgerea contra unui soi de cronometru, a unui traseu presărat cu monștri, capcane... n'stuff. Agentul pe care-l reprezinți trebuie să dea dovada unei temeinice pregătiri în lupta cu diferite arme din epoca respectivă. Înaintezi, așadar, într-un peisaj realizat foarte bine din punct de vedere grafic, dar care nu se derulează decât într-o parte (nu poți merge înapoi), întâlnind la tot pasul diferiți indivizi foarte dornici să-ți ia gâtul și, din când în când, câteva „goodies"-uri.
Dispunând, pesemne, de vreun sac fără fund sau de niște buzunare SF, agentu' (are și păr - pricepe cine poate) este capabil să care asupra-i șapte arme ce aparțin respectivei periooade temporale. Ai ocazia să te bați cu ghioaga, măciuca, sulița, sabia, pistolul etc. Când te întâlnești cu unul din adversari, folosești una din arme, care ți se pare cea mai potrivită, încercând să rezolvi problema cât mai rapid.
Mai găsești pe parcurs niscaiva cubulețe colorate ce au darul de a te însănătoși, precum și niște cipuri care îți mai dau ceva timp.
Am spus că peisajul arată bine, însă se comportă ca un film ( pentru cei care au o idee, e un SMK) ce se derulează, într-un singur sens, pe măsură ce înaintezi. Nu ai așadar cum să te întorci înapoi și ar fi bine să culegi ce ai de cules atunci când ți se dă ocazia.
Tehnica realizării personajelor este foarte asemănătoare cu cea din LBA (vă rog să nu vă închipuiți ceva asemănător ca gen), iar acestea nu arată deloc rău și, în plus, au mișcări naturale. Apropos de mișcări, nu ai multe opțiuni sau taste de control, însă, având în vedere multitudinea armelor, jocul nu riscă să devină plictisitor, cel puțin nu sub acest aspect.
TC nu e nici pre-prea, nici foarte-foarte, sub aspect sonor, însă, daca-r fi după mine, l-aș încadra la categoria „bun". E prezentă toată gama de gâfâieli, pocnituri, trosnituri, gemete și urlete care compun, în mai toate cazurile (în OMF erau zdrăngăneli) sonorul unui joc ce presupune lupte corp la corp (wow, ce frumos am înlocuit cuvântul „cafteală"). Se subînțelege că peste toate astea se suprapune o muzică menită să susțină atmosfera.
Nu uitați deci să luați în calcul și Time Commando atunci când aveți chef să puneți cuiva pielea pe băț, pentru că, zic eu, e destul de nervos și n-ar trebui să vă displacă prea tare.
