S-a deschis și noi am vizitat INTERNET CAFE

Vineri, 27 septembrie, s-a deschis pe Calea Victoriei în chiar inima Bucureștiului, versiunea românească a Cafe-Net-ului. Auzindu-mi visul cu urechile (aveam nasul înfundat), m-am deplasat la fața locului, înarmat cu echipamentul strict necesar unui jurnalist fără mari speranțe de revelare. Cu un tupeu specific, mă înfig în ușă, ștrafez dreapta cât să intre Paul și să nu dau cu nasul într-o persoană care tocmai ieșea și frânez, afișând zâmbetul nr.14 din trusa proprie de protocol. După o scurtă pauză, în care am contemplat pereții - frumos decorați, de altfel - lista de prețuri, barmanița și o parte din clientelă (unii care se chinuiau să se Doom-eze în rețea) am avut plăcerea s-o cunoaștem pe Anna-Maria-Director-General.

„Sărut'mâna" zic, încercând să nimeresc o carte de vizită.

„Mai întâi", îmi retează vorba de tun (eram și răgușit), „lăsați-mă să spun eu".

Astfel, după o prezentare a ceea ce ne-nconjura, și a celei ce ne privea, am înțeles că ne aflam la picioarele unei creații etuziaste, Anna-Maria-Director-General, terminând facultatea de informatică și păstrând o șipcă din băncile școlii - aka microbul - s-a decis că acesta (internet-cafe-ul), este modul cel mai frumos de a-ți risca banii.

Cum venise vorba de bani, am aflat că, în cazul în care vă lovește gândul să vă deschideți o intercafenea în boxa (eventual pe Victoria Socialismului), v-ar trebui cam multe 000.000-e, oameni buni. Iar lungimea cozii de zerouri se află în plină dezvoltare. Oricum, cei care au pus pe roate treabșoara cu internet cafe-ul, sunt doi, așa că le-o fi ceva mai ușor.

Luându-ne noi gândul de la bani, ne agățăm de gulerul Annei-Maria-Director-General și o întrebăm de jocuri. Stai, măi Game Over-ule, uite, trei computere acolo, cu jocuri și ochelari 3D-Max, iar ăla de acolo, are și o cască de VR. „Hait!". Apoi continuă și ne invită la un concurs. La insistențele presei, s-a cerut să facă un concurs de... atenție: TETRIS! Am reacționat amândoi ca în fața unei invitații la o cină cu Jana Gheorghiu (No hard-feelings, Jana!), care se servește supă kambodgeana. Vorba aia, tot românu' joacă. În autobuz, la școală, la baie, în metrou, la serviciu, peste tot. Ce? „Cărămizi!" Tot mai bine decât „Solitaire".

Ei, dar văzând noi niște clienți la zona noastră de interes, ne-am apropiat de dânșii și să vedem cu cine avem de-a face. Primul nostru interlocutor a fost Vlad Tudose. De unde știu? Păi l-am pus să semneze.

Întrebare: „Sunteți din București"

Răspuns: „Nu, din Moldova". Așa da. Apoi am discutat de piața locală (la ei), prețuri, jocuri, etc. - „Cu ce treabă în capitală"

„Oricât ar părea de ciudat, sunt student la teologie". No comment. Următoarea întrebare era inevitabilă: „Îți place DOOM-ul?" „Moa: Ne mai învârtim și lock-am un nene simpatic, la unul din consolele internet: „Bună ziua, sunteți amabil să-mi acordați o clipă din prețiosul dumneavoastră timp? Numele meu este... și sunt de la revista Game Over"

„Poftă bună!"

„????!" Mă uit la Paul care se strâmba decent la mine.

„Să înțeleg că nu sunteți român?"

„I'm english"

„Ahh, zic, trebuie că sunteți deja obișnuit cu internet-cafe-urile, din câte știu eu în Anglia sunt deja vreo... (mă uit la Paul implorând un număr și primind un dat din umeri subtil) about..."

„30", răspunde omul nostru și completează: „și eu am una".

Cu un zâmbet șifonat, încep să mă adun de pe jos. Foarte expeditiv, noul meu prieten aflând că vreau să scriu despre internet se apucă să-mi arate propria pagină de WEB, ca apoi să caute niște informații despre România, ca să mă convingă de frumusețea problemei. Astfel am aflat că, atât prețurile cât și look-ul sau serviciile localului nostru, sunt extrem de asemănătoare cu ce are el și că legătura „is fast enough".

Lângă noi, doi indivizi căutau „să facă afaceri" luându-și date de pe net. N-am insistat, ca să nu mă îmbogățesc chiar în acea noapte. Poate următoarea...

Stabilind ultimele detalii generale ale colaborării dintre „Over" și „Cafe", am tras o cârută de poze la lume, rămânând să revenim în noaptea următoare, când tarifele erau la jumătate (la servicii, nu la bere), adică în loc de 7.500lei/30 min. de internet, venea cam 3.750 de lei și, se înțelege, era mai mult popor.

Și, că veni vorba de tarife, să vă mai suflu un pont: 7.500lei/15 minute VR, 6.500 lei/30 minute de „jocuri interactive", adresa de internet pentru o lună este 5.000 lei, indiferent că o faci ziua sau noaptea și 15 minute regim internet. Copierea pe dischete e gratuită. La jocuri, din câte am văzut noi, exista Doom, Warcraft II, Duke Nukem 3D, Magic Carpet 2, Hexen, Quake... și alte chestii. Cafe Net este conectată la Kappa, are AMD-uri 5x86 și bere de care ne place nouă (Bergenbier/3.500 lei). Programul este 10:00 pm - 04:00 am ora României. Așa că, dacă sunteți capitaliști - din capitală, adică - și aveți banii necesari, vă lasă mămica/nevasta să plecați de-acasă până la 4 dimineața, nu mai stați pe gânduri. Dacă nu, aranjați cu școala/serviciul un transfer la București, mai trageți de sponsori cu o noapte de măcar o oră și veniți la Internet Cafe. Nu de alta, da' puteți citi Game Over-ul acolo și poate dați și de noi. Semnalmentele se găsesc la secția 19 sau la sediul redacției.

Când dau să ies pe ușă, văd că intră unu' cu ultimul Game Over (3) în mână, jerpelit pe la colțuri (GO-ul) și se ia la vorbă cu Anna-Maria-Director-Sergent... ăăă General. Sper din tot sufletul să nu fi vrut să încerce adresa noastră de web...