DOOM, un plus de... savoare

Cine joacă jocuri pe calculator și nu a auzit de DOOM, este ori surd, ori surd. Jocul a apărut în 1993 și de-atunci, monstrul creat de id continuă să bântuie printre gameri, cu același elan.

La un an după apariția DOOM-ului, a fost scos pe piața DOOM 2 - Hell on Earth, care s-a bucurat de cel puțin tot atât succes, chiar dacă, după părerea unora (cei de la GO gândesc cam la fel), nu e tot atât de artistic. Nu are rost să vorbesc prea mult despre DOOM, ar fi o jignire la adresa gamerilor din România, de aceea să ne îndreptăm voios spre scopul articolului.

Unul din avantajele DOOM-ului, era acela că existau pentru el zeci de mii de niveluri. Câteva zeci de editoare, mai bune sau mai puțin bune, puse la dispoziția celor pasionați, au dus la apariția acestui număr enorm de misiuni, dintre care unele chiar remarcabile.

id nu a mai scos DOOM3 (pentru că nu-l cheamă Acclaim), oferind totuși fanilor, câte ceva de jucat în așteptarea Quake-ului. Astfel au apărut Ultimate DOOM - Thy flesh consumed, DOOM - The Master Levels, Final DOOM - Plutonia Experiment și Final DOOM - TNT Evolution.

Ultimate DOOM este un nou episod pentru DOOM, care dă, el singur, mai multă bătaie de cap decât tot DOOM-ul luat la un loc. „The Master Levels" este o colecție de niveluri pentru DOOM 2, create de diferiți dementi, niveluri ce se vor ultra-supărate. Eu le-am încercat și pot să spun că gradul de dificultate variază destul de mult, unele dintre niveluri fiind chiar banale, probabil pentru a da unora impresia că sunt și ei „masteri".

Cele două DOOM-uri finale, sunt două colecții de niveluri care formează fiecare câte un DOOM 2 complet. Ca dificultate, TNT-ul este mai ușor decât Plutonia, cu excepția ultimului nivel (30) care, pe lângă o fază drăguță, unde îți trebuie un dram de minte, ai de înfruntat o combinație structură monștri, destul de rea. TNT-ul este creat de mai mulți tipi, nivelurile făcute de aceștia fiind adunate, formând un joc care nu are o linie prea clară.

De partea cealaltă, Plutonia este creată de Dino și Mario Casali, doi frați se pare și este o „adunătură" țeapănă de misiuni, care probează destul de bine capabilitățile de DOOM-er. „Și nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt" spunea un poet celebru. Îl citez și eu, zicându-vă că dacă nu sunteți în stare să terminați DOOM2-ul pe UV (hai, treacă de la mine, fără nivelul 30), nu aveți prea multe șanse să terminați Plutonia... cu conștiința neîncărcată (șansele tind puternic spre zero dacă jucați cu tastele).

Cum am mai spus, jocul e făcut de doi frați și păstrează de-a lungul a 30 de niveluri, un oarecare specific. Din cât mi-am dat eu seama, cei doi au un cult pentru mitraliori, scheletoni și arch-ville, aceștia din urmă devenind la un moment dat niște apariții banale. Dacă ar fi s-adun câtă muniție am consumat de-a lungul întregului joc, cred că aș cocoșa vreo câțiva Arnolzi, Van Dami și alții asemenea sub povară.

Mă apropii de sfârșit (să nu m-acuzați că bat... câmpiile patriei) în speranța că am pus capăt disputelor ce cu siguranță există printre gameri, cum că „am văzut eu, scria DOOM3", „fugi dom'le d'aici, n-ai văzut nimic". I only say it once (adică, o spun numai odată): NU EXISTĂ DOOM3 și nici nu va exista, cel puțin nu unul făcut de id, ceea ce oricum e același lucru.

Bun, acum fugiți și puneți mâna pe Plutonia, cumpărați o tatstatură bună (sau un mouse bun), luați alături o sticlă cu ceva răcoritor, puneți căștile pe urechi, trageți adânc aer în piept și... ha, ha, să nu vă prind cu prostii de genul IDDQD.

P.S. Am fost întrebat cum se termină ultimul nivel de la DOOM 2 (pe bune și nu cu IDCLIP sau alte bazaconii). Acum am ocazia s-o spun „pe post" așa încât să lămuresc pe cât mai mulți în același timp. E banal, simplu și mai cum vreți voi: de pe liftul din mijlocul camerei trebuie să tragi cu RACHETE (vreo trei), exact prin gaura din mijlocul frunții urâtului de pe perete. Se observă destul de ușor că pentru a face asta trebuie să tragi înainte ca liftul să atingă punctul cel mai de sus, pentru că după aia, degeaba mai tragi. După câteva încercări, vă puteți fixa un punct de reper, astfel încât din mișcarea ascendentă a liftului să puteți nimeri ținta respectivă. Succes! Iar vouă, celor care-ați terminat tastând IDCLIP... săc!