The Terminator: Future Shock
Lăudat de unii și ridicat în slăvi de alții, TERMINATOR - Future Shock a apărut pe piață de sub tiparnița celor de la BETHESDA, aceiași care făcuseră și Terminator Rampage, o chestie sinistră din mai toate punctele de vedere.
CATEGORIA: Kill'em all PRODUCĂTOR: Bethesda FORMAT: 1 CD
Resurse:
| Minim | Recomandat |
|---|---|
| 486DX/66 | 486DX/120 |
| 8M | 16M |
| 2x CD-ROM | Placa de sunet |
Să nu plecăm însă la drum cu idei preconcepute și să vedem ce aduce - mai precis a adus - nou, „fantasticul" Xngine cu care se laudă atâta creatorii TFS-ului.
Jocul este un 1st person view, dar ar fi nedrept, poate, să spunem că este încă o clonă de DOOM. Joci rolul unui soldat luptând în lumea mileniului următor și ai drept inamici, ca într-un adevărat scenariu cu un titlu cuprinzând cuvântul „TERMINATOR", diferiți roboți și roboate, nave, tancuri, drone, mine, mă rog, un întreg arsenal SF.
Ca un adevărat soldat al viitorului știe să folosești o colecție impresionantă de arme, pornind de la un banal cocktel Molotov, trecând prin mitraliere grele, continuând cu arme cu laser și terminând cu devastatorul lansator de rachete. În total sunt 9 arme, fără a mai pune la socoteală teava cea de oțel și arma secretă, Super-Uzi.
Ai de îndeplinit mai multe misiuni, cerându-ți-se să conduci un jeep ba chiar și o navă aeriană, misiunile de acest gen fiind destul de simpatice. Ce e mai prost, e că nu te poți da jos din mașină/navă ca în Cyberage, pentru a vedea lucrurile mai de-aproape. Ești legat pe toată durata misiunii de scaunul vehiculului, precum Ulise de catargul navei sale, chiar dacă roboții din jur nu sunt tocmai niște suave sirene.
Engine-ul e destul de performant, teoretic (sări, te târăști, te uiți în sus și în jos, există plafoane, sunt prezente și ceva efecte de iluminare), însă îndeajuns de plin de bug-uri ca să devină sâcâitor. E neplăcut să vezi cum laserii cu care te împroașcă robotul de după colț, nu prea țin seama de faptul că între tine și el există și altceva decât aer. Se mai întâmplă, câteodată, ca ceea ce se vede foarte bine în lateralul ecranului să dispară atunci când ajunge în centru.
Apoi, harta... o, Doamne, nu-mi dau seama cine s-ar putea orienta pe ea. Are tot felul de unghiuri de vedere, toate la fel de utile ca și când n-ar fi. Orientarea nu este totuși o problemă ca în Descent, pentru că locurile prin care treci pot fi reținute relativ ușor.
O chestie ce ar putea fi notată ca un plus, este ideea pe care au avut-o creatorii, cum că atunci când stai cu nasul lipit de un perete și tragi cu mitraliera te cam resimți, având în vedere că gloanțele, conform teoriei ciocnirilor din liceu, își schimbă direcția de propagare la suprafața de separare... Hm, încep să uit. :-)
Și totuși, în ciuda acestor lucruri, TFS-ul te prinde. Nu știu cum sau ce face, dar are un feeling onorabil la care participă nu atât aspectul, cât sunetele. Te simți chiar ca un soldat aflat într-o misiune de comando, atent la tot ce mișcă, gata să anihilezi discret cu lansatorul de grenade, orice arahnidă meacanică ce s-ar apropia, gata să te faci una cu pământul la apropierea unui tanc. Mergeam la un moment dat pe marginea unei prăpăstii peste care era un pod rupt și am tras într-un robot aflat pe partea cealaltă. Prin preajmă era și un autobuz răsturnat și când am văzut cum o ia la vale am avut un moment de admirație pentru Bethesda. Da, nu știu cum se face dar, drept să spun, mi-a plăcut mai mult TFS-ul decât HEXEN-ul, chiar dacă nu se compară ca realizare tehnică.
Nu vă fie deci frică să încercați TERMINATOR - Future Shock-ul pentru că eu zic așa: hasta la vista, er... wherever you are... or something.
Un feeling destul de puternic de cuprinde atunci când te „inconcentrizezi" puternic.
Un engine grafic nu prea performant și, în plus, plin de bug-uri.