Speed Busters

"...de la Super Cars încoace, jocurile țin cont de acest element..."

Nu credeam să mai ajung vreodată să scriu de un joc cu mașini. A reușit însă Paul să mă pacălească, a început să mă întrebe lucruri simple, în treacăt, la care trebuia să raspund exclusiv afirmativ. La un moment dat a strecurat printre banalități și un "Scrii de Speed Busters?", "Da" am răspuns eu, intrat deja într-o buclă infinită. Când mi-am dat seama era prea târziu...

O problemă a SB-ului ar putea fi că e făcut în 100% în limba franceză. Nu știu dacă acesta e motivul, însă cert e că jocul nu mi-a plăcut deloc la prima vedere. Chiar deloc. Nu spune nimic nici "ochiului" nici "inimii". Din motive încă necunoscute am continuat să joc și, încet, încet, lucrurile s-au mai schimbat.

Speed Busters este tipul de joc de mașini cu "garaje". Astfel după fiecare traseu mai faci o incursiune pe la "pituri" pentru a repara mașina, mai pune un spoiler, schimba o planetară sau o "bucșe".

Trebuie să începi să joci pe bune jocul pentru a începe să vezi anumite lucruri. Unul din elementele remarcate (și la care eu țin destul de mult) este prezența damage-ului. Acesta nu e deloc nesemnificativ, dat fiind că "stricăciunile" costă, forțându-te astfel să fii mult mai precaut în mijlocul cursei. Oricum de la Super Cars (Spectrum) încoace, jocurile de acest gen țin cont de acest element și așa mi se pare normal. Nu ca alte... nici nu mai pomenim.

După ce te mai obișnuiești cu traseele și începi să nu mai fii atât de concentrat la drum (ce curbă urmează?), îți fug ochii și la decorul traseelor și observi că, în ciuda unui engine nu tocmai reușit, elementele statice de pe traseu arată destul de bine. Atât cât se poate când faci copăceii din două plane in X. Oricum, nu mai pare atât de colțuros ca la început.

Unul din elementele cele mai interesante la Speed Busters este prezența evenimentelor... să le zicem aleatoare. Un rechin care mușcă dintr-un pod peste care tocmai treci, un capac de canal care sare în sus din cauza presiunii apei sau un T-Rex care își face nonșalant rondul printre studiourile Hoolywood-iene, devin realitate "palpabilă". Și ținta tuturor acestor elemente ești tu.

În rest ce să mai zic despre cursele propriu-zise? Că mașinile sunt toate retro, colorate frumos cu tot soiul de motive geometrice folclorice? Da, am zis.

Din punct de vedere sonor nu se poate spune că jocul excelează, muzica o ignori, iar cu sunetele te obișnuiești rapid și încetează să mai conteze.

Revenind la jocul în sine, am remarcat traseele bine făcute, în sensul că sunt incitante ca design, destul de pline de elemente diverse, dar nici prea încărcate pentru a nu mai vedea pădurea de copaci, și, mai ales, fiecare traseu îți oferă ceva este de remarcat.

Acestea fiind spuse, să concluzionez că Speed Buster e o experiență plăcută pentru jocurile de gen, fără să exceleze în cine știe ce elemente admirabile sau revoluționare. Conceptul e vechi iar jocul e nou. Atât.

• Johnny