Falcon 4.0

"Falcon4 iese de pe lungul drum al linearității unui simulator de zbor"

Când Paul mi-a dat cd-ul, nu ma așteptam la nimic grandios. Cu toate ca am o parere foarte buna despre Microprose, care au realizat la vremea lor simulatoare tactice foarte bune, îmi ramasese impresia ca Falcon-ul nu va deveni niciodata un vârf în industria simulatoarelor aviatice. Dar sa le luam pe rând. în primul rând ar trebui sa încep cu avertizarea ca acesta este un simulator pentru pasionați. Are un grad de complexitate care depașește tot ce am vazut pâna acum. Se pare ca baieții de la Microprose au lucrat în colaborare cu 2 instructori de F16 (sau cel puțin așa se laudă ei). Oricum, ca să pornești la drum în acest simulator, ai o acută nevoie de cunoștinte în domeniu. Nu merge să întrebi "care este butonul pentru rachete?".

Asta este primul lucru care te lovește. Da' te lovește rău de tot. Filmul din prezentare m-a captivat, fiind realizat cu procesări video dintre cele mai ciudate (imagini suprapuse) E!, mi-am zis. Nu ar fi primul joc cu o prezentare stufoasă și un engine vai de mama lui. Totuși, o dată intrat în meniuri, asculți transmisiuni "on the air" din misiunile în curs. Are un efect deosebit. Parcă vrei să decolezi brusc...

Misiunile

Aici trebuia menționat ceva pentru că și-au dat silința sa aibă și o poveste. Acțiunea se petrece în războiul din Coreea. Sunt 3 campanii, care de care mai mare. Oricum, fiecare este diferită în esență, în funcție de faza de război în care te lansezi. Ca și în EF2000, în Falcon 4.0 apare ideea de misiuni în timp real. Însă într-un alt mod. Adică în cadrul unei campanii se creează misiuni, care trebuie să fie îndeplinite, dar tu ai posibilitatea sa îți alegi. Oricum un lucru este cert: nu poți sa le termini pe toate (unele chiar sunt în paralel). Așa că poți să termini războiul, fără să execuți nici o misiune (trebuie să recunosc, destul de ciudat). Ceea ce este însă enervant la culme, este faptul că dacă ora simulării este 9:17 și tu vrei să zbori o misiune la 11:05, trebuie să aștepți răbdător în jur de 2 minute, până când vine ora decolării. Nu "te sare" din prima la capătul pistei. De abia după aceea începe încărcarea simulatorului care mai durează încă niște minute bune. Mă rog, asta din urmă nu putea fi evitată. Revenind însă la misiuni, există o grijă pentru detaliu de-a dreptul exasperantă. Un briefing de misiune ține cam 2 ecrane. Waypointurile le poți modifica după bunul tău plac, dacă ți se pare ca ruta nu este optimă. Ca să nu mai zic că echiparea avionului trebuie făcută în așa fel, încât pentru fiecare pilon (punct de prindere) trebuie specificat, separat, fiecare armă (eventual, astfel încât să nici nu dai avionul "cu roatele-n sus").

Zborul

Trebuie spus că pentru senzație trebuie un joystick, eventual un flightstick. Se poate juca și cu tastele, dar nu este recomandat. De altfel, standard este gameportul. Pentru a folosi tastele trebuie încărcat un profil de configurații de controler (firma sugerează 'laptop'). Poți să schimbi singur tastele dacă te consideri pasionat. Din păcate sunt peste 150 de funcții care țin de aparatul de zbor (ăsta este unul dintre motivele pentru care am clasificat acest simulator drept 'ucigător'). Tot despre tastatură mai trebuie spus că implementarea soft are de suferit. De exemplu apare un efect de suprarotire, astfel încât este destul de greu să te 'agăți' de un avion.

Mai apar și alte inconveniente. Pilotul automat este cam haotic. Dacă comuți pe comanda automată când avionul este într-o poziție instabilă, are tendința de a băga avionul în vrie; și nici nu-l mai redresează, nesimțitul. Dar cu vria este o poveste lungă. Vria (eng. Stall) este fenomenul care apare atunci când pe sub aripi nu mai curge aer și forta portantă (care ține aparatul în aer) dispare. In Falcon, parcă pilotezi un Boening 747 Bigtop cu motor de deltaplanor atunci când vrei să redresezi avionul. În afară de niște mici - hmmm - scăpări, engineul este bine gândit. Se satisfac în general ecuațiile fizice, și fortele esențiale într-un simulator, cum ar fi inerția. S-a dus vremea când, într-un avion oarecare, închideai motoarele și mai zburai ca un supersonic încă 200 mile. Adică vreau să spun că lucrurile se întâmplă cam ca-n

realitate - n-am fost în carlinga unui F16, însă încerc și eu să gândesc cu bun simț.

Instrumentele de bord

E, da. Asta da problemă. Aici intervine partea aia, ucigătoare, în care tastatura are câte o funcție pe fiecare tastă, luată separat cu Shift, Alt, Ctrl, Sift+Alt, etc. Și sunt și niște explicații de îți dai cu mouse-ul în ochi. Poți folosi și mouse-ul, dar destul de primitivă, cel puțin în comparație cu alte simulatoare din ultima perioadă. F16-C Falcon este un avion de interceptare. Foarte manevrabil, el are posibilitatea de a exercita brusc presiuni asupra corpului uman de 9G (de 9 ori greutatea corpului uman - gândiți-vă cum ar fi să cântăriți în jur de 800Kg!!). Din păcate, însă, F16 este un avion depășit. Altele noi se află deja în dotare (F18-A, F-22, F-117A) cu care ne-am obișnuit din simulatoarele din ultima perioadă. Această nouă generație se deosebește de F16 esențial, prin instrumentele de bord. Noi sisteme de ghidare și comunicații au luat locul busolei și compasului. Așadar, pentru cine a jucat F-22 ADF de la DID, o să pară destul de greu de manevrat. Instrumentele sunt de-a dreptul rudimentare, comparativ. Se excelează însă prin complexitatea funcțiilor oferite și prin realismul instumentelor. De exemplu, există un indicator pe afișajul cu cuarț care indică poziția avionului selectat pe radar față de nasul avionului. De multe ori însă, este mult mai simplu să te ghidezi după radar și instincte pentru a aduce avionul în poziția de tragere. Ceea ce lipsește cu desăvârșire la aparatele de bord, este o inscripționare a butoanelor display-urilor laterale; butoane care și așa sunt destul de mici, astfel încât dacă execuți un viraj la 90 de grade și mai vrei să schimbi funcția unui display cu mouse-ul te pierzi total. Partea bună este că poți realiza același lucru de pe tastatură, cu mai puțin efort.

Tehnica de lupta

La capitolul tehnică ...a...a... care tehnică? Nu există nici o tehnică. Numai un sadism cu care fiecare pilot este obișnuit: misiunea. Fiecare și-o îndeplinește pe a lui. Sistemele de comunicație sunt foarte complexe și, spre deosebire de simulatoarele de până acum, transmisiunile sunt intense. Adică piloții vorbesc tot timpul, ca niște oameni la coadă la brânză. Ba între ei, ba cu turnul de control, ba chiar, din când in când te mai bagă și pe tine in seamă. Ceea ce este extraordinar (inedit aș putea spune) este că dacă sunt 2 misiuni în desfășurare, cam în aceeași zonă, transmisiunile se suprapun. Există însă o diferență de volum, așa încât îți poți da seama dacă este vorba de frecvența ta sau a altui squadron. Asta îți dă posibilități multiple. De exemplu când ești într-o misiune de patrulare și există o misiune paralelă de suport la sol care este interceptată, poți interveni din propria ta inițiativă, bineînteles cu acordul AWACS.

La capitolul de luptă parte-n-parte (dogfight) nu sunt prea multe de zis. Luptătorii nu sunt nici foarte tehnici, nici foarte lenti. Adică te bușesc bine, dacă le dai ocazia. Ceea ce este supărător oarecum este că decoy-urile (chaff și flare) trebuie lansate manual (ține de tipul de avion) și imediat după lansarea rachetei și imediat înainte de manevra de break. Ceea ce nu este chiar ușor.

Există și niște misiuni de antrenament, foarte numeroase, dar din păcate nu prea explicate în briefing (adică nu îți zice decât ce ai de făcut , nu și cum să faci)

Grafica

Voodoo2. Minim. Nici nu se discută altfel. Ca să meargă cursiv am folosit un CeleronA la 375 , 64 sdram si un voodoo2. Realitatea este că există și posibilitatea să fie rulat software. Un K6-2 la 333 fără accelerator grafic - exemplu destul de comun la noi - este mult prea puțin ca să se miște cursiv. Grafica este … interesantă. Cred că ăsta-i cuvântul, interesantă. Sunt niște peisaje fantasmagorice (marea de un albastru intens în contrast cu o câmpie înflorită, un cer gri de ploaie, plafonul des de nori) dar totuși cam prea puțin detaliu. Uneori devine plictisitor. Avioanele sunt reprezentate in calitați diferite. Unele se văd chiar frumos. De exemplu, când tragi de manșa la F16 se observă "airflow" sub aripi. Sau când privești direct în turboreactor și vezi cum se aprinde în forțaj. Cu totul altfel se prezintă situația la sol, unde detaliile sunt din abundență. Poduri, turnuri, complexe, sunt foarte realist realizate. Pe asamblu totuși, jocul nu șochează cu caliatea grafică (cu toate că s-a încercat, e clar!). Ca să fie un termen de comparație, mă refer la F22 ADF, unde grafica era 'explozivă' (fum, urme de cauciucuri, cenușă, unități la sol).

Multiplayer

Nu există limitări la un anumit tip de retea pe care trebuie sa o folosești. Ba chiar mai mult, modemul îl declari ca fiind de linie coaxială sau telefonică, precum și viteza conexiunii. Însă, ca la orice simulator de zbor, satisfacție prea mare nu ai de la un joc multiplayer, decât atunci când joci în mod cooperativ și minim 3 aparate. În mod dogfight (un fel de deathmatch) lucrurile tind să fie monotone: cum l-ai prins pe radar, cum i-ai agățat o rachetă de coadă. Și ajungi să faci o groază de fraguri. Dacă se convine să se folosească un anumit tip de arme (de exemplu gun-ul) poate deveni interesant. Se poate juca în orice tip de retea internet, intranet. Pentru cei interesați în tehnici de dogfight există documentație pe site-ul oficial la www.falcon4.com

Concluzii

Dacă sunteți un entuziast, care se uită la Discovery până dimineata la documentare în domeniu, dacă știți să recunoașteți măcar 20 de aparate diferite, dacă EF2000 nu l-ați considerat satisfăcător, si în final - dacă nu suferiți de afectiuni cardiace și dureri de dinti, acesta este un simulator care vă va pune atât neuronii cât și nervii la o grea încercare. Pe bune!

Falcon4 iese de pe lungul drum al liniarității unui simulator de zbor. Până acum toate misiunile semănau între ele de la un anumit moment, iar aici situația este un pic altfel. În plus, pică pe piață și la un moment destul de potrivit. La urma urmei chiar mă plictisisem să văd peste tot în fața ochilor numai F22-uri, așa șmechere și stealth cum sunt ele. Mai trebuie un simulator de MIG românesc și gata. Unde mai pui că ar fi realizat în același timp și un simulator de "Bunjee Jumping fără elastic".

<< EJECT! EJECT! >>

• Cristi Apa