Intel vs. AMD: overclocking

Bine, poate că overclock-ingul nu este componenta cea mai întâlnită în cadrul unui versus (care, iată că a și ajuns la runda a treia), dar pentru anumite persoane poate constitui un aspect semnificativ in momentul in care aleg între două procesoare.

Basmele overclocking-ului

Încep prin a remarca faptul că se exagerează cu dărnicie riscurile unei asemenea operații. În general asta se transmite "din vorbă în vorbă" și fiecare mai adaugă câte un pic. În realitate, riscurile sunt extrem de reduse în condițiile în care operația se face gradat, cu cap și mai ales se renunță înainte de a depăși niște limite rezonabile. Sânt, însă, aproape obligat să avertizez că nu trebuie să te bazezi pe faptul că niciodată nu "ți-au ieșit numerele la Loto". Astfel încât nu vă apucați de nimic dacă nu sunteți absolut siguri că asta e alegerea voastră, nu sânteți pregătiți să gândiți de zece ori și să acționați o dată, și (în cel mai rău scenariu posibil) nu aveți finanțe să înlocuiți un procesor "șifonat".

Basics

În principiu, overclock-area presupune forțarea procesorului (mai exact a frecvenței la care lucrează acesta) peste specificațiile tehnice cu care acesta a fost înzestrat de producător. Simplu?

Există trei "instrumente" teoretice pe care un utilizator le poate folosi pentru a-și "turboalimenta" procesorul, după cum urmează:

FSB - frecvența de bus

În viziunea mea acesta reprezintă cel mai important instrument în cadrul unui overclocking de succes. În primul rând, pentru că aceasta nu numai că prin multiplicare formează frecvența la care lucrează efectiv procesorul, ci mai ales pentru că și alte elemente extrem de importante din sistem sunt influentate de valoarea acestuia. În al doilea rând, datorită politicilor Intel de a "bloca" în fabrică multiplicatorul procesorului, aceasta rămâne singurul element cu care se poate opera pentru overclock-ing. Valorile FSB-ului pot fi 66, 75, 83, 90, 95, 100, 112 MHz. Nu e obligatoriu, însă, ca toate plăcile de bază să includă TOATE aceste posibile setări. În orice caz, vor exista cel puțin două, 66 și 100 MHz, ce pot fi suficiente în anumite condiții.

Valoarea FSB-ului influențează drastic alte componente ale sistemului. Memoria funcționează la 1/1 FSB (există plăci cu setări asincrone care permit, de exemplu, ca memoria să meargă la 66 în timp ce FSB-ul este setat la 100 MHz). Placa video AGP poate funcționa la 1/1 sau 2/3 din FSB. Pentru un FSB de 66MHz, AGP-ul va fi setat la 1/1, deci 66 MHz. La un FSB de 100 MHz, placa va funcționa la 2/3 din acesta, deci tot 66 MHz. Unele plăci pot fi setate chiar și în aceste condiții la 1/1 și să ruleze deci la 100 MHz. Nu toate vor reuși, însă, performanța.

O placă cuplată pe PCI poate funcționa la 1/2 sau 1/3 din frecvența de bus. Astfel, configurațiile vor fi 1/2 pentru FSB 66 MHz și 1/3 pentru 100 MHz, ambele rezultând 33 MHz.

În condițiile în care este folosită una din aceste două valori ale bus-ului, nu pot exista probleme. Acestea din urmă pot apare în momentul în care sunt folosite frecvențe de mijloc, cum e 83, sau extrema superioară cum e 112. În acest din urmă caz, o placă AGP nu ar trebui să aibă probleme funcționând la 74 MHz (2/3 din FSB). Însă o placă PCI mai pretențioasă ar putea genera probleme la 37 MHz.

În cazul unui FSB de 83 MHz, AGP-ul va merge fie la 83 (1/1) caz în care pot apare probleme la cele făcute pe "vapor", sau 55 (2/3) caz în care va merge prea slab. PCI-ul va merge fie la 41 (1/2) sau la 27 (1/3).

Nu este obligatoriu pentru componentele mai sus pomenite să existe neapărat probleme. Șanse există și chiar dacă acestea vor funcționa, pot funcționa defectuos (am pațit-o cu o placă AGP pusă la o frecvență de aceasta cidată).

În concluzie pe cât posibil e recomandată folosirea unor valori de FSB, dacă nu chiar 66 sau 100, măcar pe undeva pe aproape (95 de exemplu).

Multiplicatorul

Acesta se ocupă cu... multiplicarea frecvenței de bus, pentru a rezulta frecvența de funcționare a procesorului. Cele mai întâlnite valori sunt x3, x3.5, x4, x4.5 și x5. Astfel, dacă procesorul meu merge la 500 MHz, înseamnă că FSB-ul este setat la 100 și multiplicatorul la x5. Sau 112/x4.5. Pentru 450 MHz voi avea fie 100/x4.5, fie 112/x4. Și așa mai departe.

Problema constă în faptul că orice procesor produs după vara lui '98 de Intel are multiplicatorul blocat. Un Celeron 300A va fi blocat la x4.5 (66x4.5), 333 la x5 (66x5), 400 la x4 (100x4) etc. Acest lucru va putea da de furcă unui doritor de overclocking.

Tensiunea de alimentare

Acest "instrument" este cel pe care îl numesc "pentru încăpățânați". Chiar în condițiile unui overclocking nereușit (atunci când apar erori în funcționare și nu când calculatorul refuză să mai boot-eze) poate fi forțat prin mărirea CU BLÂNDEȚE a tensiunuii de alimentare a procesorului. Salturile se fac în pași foarte mici, de exemplu 2.1-2.2 V sau 2.2-2.3 V, datorită faptului că diferența, chiar dacă pare minoră, va avea efecte semnificative în cantitatea de căldură emanată de procesor (de unde și necesitatea unui cooler mai serios, dacă se poate chiar cu senzor de căldură), sau (când schimbi jumperii ăia ca "bizonul") la arderea cu succes a procesorului. Prin urmare este absolut nerecomandabil.

Concluzii de reținut

Încerci. Dacă nu merge din prima sau apar probleme suspecte (inexistente până în momentul overclocking-ului) cum ar fi blocarea sau resetarea subită a calculatorului, atunci fie micșorezi frecvența procesorului (modificând unul din parametri) fie revii chiar la specificațiile originale, căci se pare ca nu ai în calculator un "rege al overclocking-ului". Nu are rost să forțezi. Chiar deloc.

Folosește cu precădere valorile FSB cât mai apropiate de 66 sau 100, pentru a nu creea probleme în altă parte decât la procesor. De obicei, vor exista mai multe posibilități de a atinge frecvența dorită de tine, de exemplu pentru 300 MHz poți alege între 66x4.5 sau 100x3 (dacă ai posibilitatea să schimbi multiplicatorul, evident, altfel vei putea lucra numai cu FSB-ul). Chiar dacă la aceste valori PCI-urile și AGP-ul nu vor fi deloc influențate în nici un caz (deși, repet, ai putea overclock-a chiar și AGP-ul la 100 MHz), memoria va fi. Astfel, dacă ai memorie PC100 e clar că vei alege configurația 100x3, nu are nici un rost să ții memoria la 66, când ea suportă mai mult.

Sperante de overclock-ing

AMD nu se poate mândri tocmai cu cele mai overclock-abile procesoare de pe piață. Un K6-2 la 300 MHz poate merge fără probleme la 333. Nu am auzit până acum de cineva căruia să nu îi fi mers. În plus, setările (95x3.5) se apropie suficient de bine de cele originale (100x3), ceea ce exclude probleme cu alte componente ale computerului. Un overclock-ing la 350 este, de asemeni la îndemână (100x3.5), deși au existat probleme. O frecvență de 360 MHz se află, însă, la limita superioară a capacităților procesorului. Concret, un procesor nu va merge la 360 decât în cazuri de mare noroc, iar în aceste condiții nu va rula onorabil, iar erorile vor fi frecvente.

Celeronul este considerat cel mai overclock-abil procesor. Acest lucru în pofida faptului că, cu multiplicatorul blocat, singurul element ce poate fi modificat este FSB-ul. Aud că Intel intenționează să blocheze și acest element. Probabil că overclocking-ul procesoarelor de frecvente mai mici 300/333 este atât de tentant (și de realizabil) încât periclitează vânzările procesoarelor scumpe, cu frecvențe mari.

Un Celeron 300A poate fi overclock-at fară probleme la frecvențe ca 337(75x4.5), 374 (83x4.5) și poate chiar 405 (90x4.5) sau 450 (100x4.5). Până în 400 MHz Celeronul va merge aproape sigur, atingerea valorii de 450 fiind o chestie de pur noroc.

Un Celeron la 333 poate fi si el overclock-at la 375 (75x5), 415 (83x5) și poate chiar 450 (90x5). Ma îndoiesc sincer că va rula peste această frecvență, de exemplu la 500 MHz (100x5). Principala vină pentru nereușită este aruncată în spatele cache-ului, care nu va lucra corect la 500 Mhz.

Datorită lipsei cache-ului, procesoarele Celeron vechi, se pare că sunt chiar și mai overclock-abile decât frații lor mai înzestrați. Se vorbește de Celeron 266 care lucrează fără probleme la 400 sau 450 MHz. Eu, totuși, nu cred până nu văd cu ochii mei.

Disclaimer

Retineți ca nu e obligatoriu ca procesorului din dotare să poată atinge performanța dată ca "sigură" în prezentul articol, așa cum nu e obligatoriu nici să nu funcționeze la o frecvență "incertă". Fiecare procesor este unic și se comportă distinct.

Concluzia

K6-2 nu este un bun procesor pentru overclock-are. Printr-un overclock-ing nesigur vei reuși să aduci procesorul la 111% din puterea nominală, ceea ce nu e neaparat tentant.

În contrast, un Celeron 300A, overclock-at la 450 (destul de sigur) reprezintă 150% din puterea lui nominală. Unde mai pui că (spre deosebire de K6-2 unde cache-ul lucrează la frecvența FSB) și cache-ul va lucra foarte rapid (overclock-are de cache), nu numai procesorul efectiv. Nici Celeronul 333 nu se lasă mai prejos, iar restul (266 de exemplu) sunt, până la noi ordine, basme.

Acum chiar pun punct!

Dacă stau să aleg acum între un Celeron 300A și un K6-2 3D Now! la 300 MHz (după trei numere de "versus"), opțiunea mea va fi clară: aleg Celeronul. Acesta pare să aibă toate atuurile de partea sa, cu câteva excepții, atât de puține încât devin neglijabile și ar trebui să fiu un fanatic fan AMD să nu fac acest lucru. La momentul actual nu se mai poate vorbi de "K6-2 un concurent ieftin pentru P2", prețurile scăzând suficient de mult pentru a face diferențele de prețuri dintre cele două procesoare doar o problemă de de reseller. Am zis.

• Johnny