Redline
"...un joc mediu, fără nimic genial, având totuși câteva lucruri plăcute"
Dom'le, zilele astea mai mai să am o revelație. Mi-am dat seama că nu toate jocurile sunt gândite de la început ca să fie "cele mai cele". Adică am realizat că sunt și jocuri făcute așa... ca să fie "distractive", "măcar ok" sau "nu geniale". Redline este un astfel de exemplu.
Jocul ăsta e un 1st person shooter plin de șmecheri. Șmecheri răi și șemecheri buni. Tu ești unul din cei aflați de partea binelui, normal. După ce Stadium City e atacat de către Red Sixers (cam așa par să se cheme dacă mă iau după ce se aude în joc) și după ce îi dai pe ăștia zdravăn cu fundul de nivelul solului, ești recrutat de către The Company, organizație plină... de șmecheri, de ce altceva, însărcinată cu făcutul de bine în lume. Tot universul jocului e împănat de mașini rele, muzică hard rock, limbaj "colorat" și tipi dintr-ăia care nu pot duce sticla la gură din cauza bicepșilor.
De fapt, ceva mai sus am fost inexact, Redline nu e doar un 1st person shooter. Partea de joc "Quake like" alternează cu fragmente de acțiune aducând - ca intenție - cu Interstate 76. Adică, te poți sui într-o mașină de la fața locului, înarmată corespunzător, bineînțeles, ca să-ți împroști inamicii cu ceva mai consistent. Nu trebuie să vă gândiți la ceva foarte complex din punct de vedere al simulării. Jocul este în primul rând de acțiune, așa că o vedere din afara mașinii este mult mai indicată ca să te descurci cum trebuie, decât o perspectivă de pe scaunul șoferului.
Redline nu se vrea o capodoperă, asta se vede limpede. Engine-ul grafic nu e grozav, iar animațiile inamicilor nu se ridică mai sus. În general, partea în care conduci mașina este mai plăcută grafic. Când ai pușca în mână nu pot spune că e minunat. De exemplu, inamicii mor așa... din două frame-uri. Acum e în picioare rânjind la tine, iar după două gloanțe, se transformă brusc într-un cadavru lipit de sol.
Nivelurile - mai precis arhitectura lor - parcă sunt făcute de două minți total diferite. Pe de o parte întâlnești câte o construcție cu structură îndeajuns de ciudată ca să te impresioneze plăcut, iar pe de altă parte, te plictisește structura anostă a nivelurilor, compuse în general din culoare lungi și săli paralelipipedice și, în general, goale.
Totuși, sunt câteva lucruri care plac la Redline. În primul rând muzica. Dacă ești cât de cât pe modelul rock ai șanse să ți se pară totul mai roz. În al doilea rând, interacțiunea cu peisajul e destul de ok - atunci când ai cu ce peisaj să reacționezi. Vreau să zic că un... dulap cu beculețe, ceva, exploadează foarte spectaculos, însă nu prea găsești multe obiecte prin camere. De fapt, cam asta e impresia generală, dacă îl aglomerau și împodobeau mai mult ieșea mult mai bine, că de avut aveau cu ce, iar engine-ul "ținea". S-a preferat însă mărșăluirea pe un stil destul de "golaș".
Mi-a mai plăcut modul de implementare al armelor. De fapt e una singură a cărei țeavă se transformă în diferite obiecte fioroase, de la lansator de rachete, la un fel de... fierăstrău electric la vederea căruia inamicii probabil pufnesc în râs și mor, arătând ca o morișcă de bâlci ceva mai fioroasă. În rest, se remarcă o pușcă cu lunetă și 4 nivele de zoom, care arată tare bine, chit că dușmanul vizat explodează ca o păpădie, ceea ce nu mai e chiar ok.
În fine, cam ultimul lucru drăguț este sentimentul de libertate care îți este oferit. Cobori și de urci în mașină când vrei, putând înhăța și orice mașină liberă întâlnești pe parcurs. Combinată cu o varietate destul de mare de vehicole, această liberatate dă un rezultat foarte țapăn. Mergi cu Oltcit-ul tău cu mitraliere, te dai jos, treci de o ușă, te cam enervezi parcurgând câteva camere cvasi-goale, populate doar de câteva umbre - realizezi ulterior că sunt inamicii - mai iei o rachetă în ochi, mai scobocești cu o rafală două prin niște lăzi și... ajungi la o mândrețe de blindat, în care te urci curios să vezi ce arme mai are - e ceva varietate a armelor de pe mașini - și ești bucuros că acum ești ca leul între miei.
Una peste alta, Redline este mediu, neavând nimic genial, dar posedând totuși câteva lucruri... plăcute, alături de niște chestii destul de nefericite. Cam asta e combinția, "niște lucruri plăcute", lângă "niște chestii destul de nefericite". Nota?
- Bugs