MDK 2

Dacă există un joc care mi-a plăcut și de la care pierdusem orice speranță de a mai aștepta o continuare atunci cu siguranță trebuie să fie...

Producător: Bioware Distribuitor: Interplay Data estimativă: Nu înainte de toamna aceasta

Pe vremea când toată lumea înțelegea prin 3rd person action game-uri ceva care seamănă cu Tomb Rider, MDK a apărut ca o binevenită abatere de la normele aflate în vigoare.

Subiectul nu era așa de ieșit din comun: eroul salvând lumea de la invazia extreterestră. Surprinzătoare a fost grafica, originală nu atât ca tehnologie, cât din punct de vedere al conceptului, dând naștere unui univers destul de straniu. Tot la fel de original a fost și sistemul armelor. Arsenalul era constituit dintr-o mitralieră rotativă, transformabilă, la dorință, într-o pușcă cu lunetă, semnând actul de naștere a acesteia din urmă în lumea jocurilor de computer. Interesant a fost modul în care cele două arme se completau în abordarea jocului. Mitraliera aducea partea de acțiune furioasă, reflexe, viteză de reacție și adrenalină. Sniper-ul, cu posibilitatea lui de a zoom-a și studia ca-n palmă terenul, îți lăsa timp pentru planuri de viitor sau eliminarea a ce se putea, folosind unul din cele 6 tipuri de muniție, cu efecte foarte diferite (mortar, homing etc.).

Sus și cel mai jos: Bioware par să nu se lase mai prejos la capitolul grafică ciudată. / Jos, dar mai sus: O schiță a unui nivel înghesuită de noi în spațiul pe care îl avem la dispoziție.

Odată ce echipa responsabilă cu MDK-ul s-a rebotezat Planet Moon și a migrat de la Shiny la Interplay, unde se ocupă de Giants, posibilitatea existenței vreunei urmări părea exclusă. Dar iată că, lovitură de teatru, Shiny apelează la Bioware, mai nou cunoscuți pentru Baldur's Gate, pentru a executa continuarea respectivă. Poate a avut un rol în asta și demo-ul pe care aceștia l-au arătat celor de la Shiny și Interplay.

Diferența cea mai vizibilă este că acum, înafară de Kurt, doctorul Hawkins, de ale cărui invenții te-ai slujit în prima parte a jocului și Max, câinele cu 6 picioare al acestuia au devenit și ei personaje jucabile. Max are printre abilități posibilitatea de a ține patru arme în același timp în mâini și interpretează rolul de demolator/deconstructor. Doctorul Hawkins are posibilitatea de a combina anumite obiecte din inventar obținând efecte noi și se descurcă destul de bine cu exploziile. Kurt a păstrat același specific de luptător ne(mai)văzut, cu flinta sa cu lunetă și costumul lui cameleonic. Fiecare dintre ei va fi utilizat în nivelele concepute special pentru ei și vor dispune de obiecte proprii.

În domeniul armelor noi, se prezintă, deocamdată, "Bouncing Sniper", ca tip de muniție pentru Kurt, care-i permite să tragă după colț, iar ca obiecte "Potable Black Hole" și The World's Most Interesting Bomb".

Noul engine suportă OpenGL-ul și permite acum "încăperi" mai mari și spații exterioare. Printre acestea se numără Galeria de Artă din Subspațiu a doctorului și suprafața unui satelit rotitor prin spațiu.

Informația cu "20% Complete" ni s-a părut atât de pertinentă încât nu am scos-o din niciuna dintre poze.

Ca să facă față celor trei personaje, adversarii au inventat 20 de tipuri de monștri diferiți, încadrați sub denumirea de "al doilea val". Bineînțeles, aceștia vor avea un AI mai bun, așa cum se anunță de fiecare dată și un indice de agresivitate crescut.

Nici de data aceasta MDK nu se va bucura de multiplayer, pentru că, spun producătorii, nu se potrivește cu viziunea lor asupra jocului. Nu pot decât să le dau dreptate, nici armele, structura nivelelor, nici stilul de joc nefiind potrivite pentru așa ceva. Și ar fi păcat ca ceva care, în single-player e bun, să fie modificat și turnat artificial în noi forme ca să se potrivească anumitor exigențe.

De la dezamăgitorul număr de șase misiuni (ce-i drept, imense) din prima parte, acum s-a ajuns la nouă, după Bioware și opt, după Interplay. Diferențele între nivele vor fi mult mai mari, lucru justificat și de noul scenariu.Gata.