Return to Krondor

"Se vede bine că Feist știe să scrie..."

Avem aici de-a face cu continuarea celebrului RPG Betrayal at Krondor, care s-a bucurat de un deosebit interes și încă se mai bucură, în ciuda vechimii lui venerabile. Faptul că n-am reușit să-i conving mărețul predecesor să funcționeze sub Win32 a avut și un aspect pozitiv, ferindu-mă de orice idee preconcepută sau acces de melancolie în articolul de față.

Această introducere mai mult sau mai puțin inspirată m-a pus într-o oarecare dilemă, neputând să încep articolul propriuzis direct cu un subtitlu, așa cum mi-ar fi dictat haotica aranjare a ideilor din proto-articolul de la mine din cap. În mod normal, aici ar fi trebuit să se afle câteva informații generale, cum ar fi genul sau perspectiva. Că e RPG, a început să se deslușească. Perspectiva 3rd person view se poate observa din screenshot-urile de alături. Așa că să lăsăm introducerile și să vedem despre ce se întâmplă pe acolo.

Poveste, desfășurarea acțiunii, personaje

Intriga se învârte în jurul dispariției unei relicve sfinte, pe numele ei Tear of Gods, aparținând bisericii Ishapian-e. Nava care o transporta a fost atacată de pirați, îndeajuns de fraieri ca să nu pună mâna pe relicva pentru care veniseră, din cauza scufundării arhimedice și inopinate a vasului. În încercările lor de a o recupera, fac ceva ravagii prin orașul tău de baștină, Krondor, pe care le trăiești în cel mai direct mod în primele trei capitole. Având o funcție importantă în suita prințului, ți se încredințează de către acesta misiunea pedepsirii contravenienților și recuperării artefactului.

Jocul, este împărțit în unsprezece capitole, numerotate de la zero la zece. Scenariul, ca și în cazul primei părți, e scris de Raymond E. Feist, scriitor de fantasy foarte apreciat pe la ei. Aș putea spune, fără să mă înșel prea mult, că părții epice îi revine un mare rol în plăcerea pe care am avut-o jucând. Se vede bine că Feist se pricepe să scrie o poveste frumoasă și să o istorisească la fel de bine pe hârtie ca și cu ajutorul unui computer. Succesiunea evenimentelor e atent gândită, oferind o combinație echilibrată de acțiune furioasă și momente de respiro. Personajele întâlnite sunt convingător construite, au motivații și scopuri proprii, dialogurile cu ei influențând din plin cursul întâmplărilor. Cât despre universul jocului și mai ales orașul Krondor, în care se petrec primele patru capitole, ele sunt realizate în mod magistral.

Krondor-ul reflectă cât se poate de bine - la mijloacele tehnice existente - aspectul și atmosfera de oraș medieval pe care ar trebui să le aibă. Fără să aibă o prea mare ca întindere reușește să pară că are o viață a lui, independentă de tine, întinzându-se de-a lungul străzilor, pe care mișună oameni normali ziua și șmecheri sau hoți care se iau de tine noaptea, de la cartirele celor săraci la cele ale bogaților.

Din rațiuni epice, nu ai posibilitatea să-ți editezi înainte personajul, dar poți alege la început dacă accentul în joc va fi pus pe magie sau pe lupta clasică. S-a ales pentru dezvoltarea personajelor varianta clasică în care caractristicile de bază rămân constante, modificându-se doar skill-urile și punctele de "viață" și mana. Skill-urile sunt destul de multe și relativ diferite de ce am văzut până acum. Din păcate integritatea numerelor în acțiune e destul de nefericit făcută, aspect asupra căruia am să mai revin când o să discutăm despre luptă.

Engine, grafică, interfața

O altă bună parte din impresia plăcută pe care mi-a făcut-o s-a datorat graficii. Poate că pădurea seculară din capitolul cinci nu e așa de inspirată, dar casele și interioarele sunt destul de amănunțit și inspirat reprezentate, începând cu pavajul străzii sau bârnele de sub acoperiș și terminând cu covoarele de pe jos. Personajele, poligonale, arată destul de decent, dar când vine vorba de animație lucrurile devin puțin catastrofale. Când e vorba de alergat, toți se mișcă de parcă ar fi primul om pe Lună lunecând pe suprafața solului cu gravitație aproape zero, trecând câteodată prin alte persoane din zonă sau introducăând delicat câte un picior prin zid. Și poate asta nu ar fi un necaz prea mare dacă nu ar exista sistemul dubios de vedere cu ajutorul căruia îți urmărești eroul pe ecran. În loc ca unghiul tău de vedere să urmărească, lin, eroul în deplasare, acesta (unghiul) face niște salturi haotice succesive, existând doar anumite "camere" fixe care-și transferă, în funcție de poziție, nobila misiune de a te arăta pe ecran. Nici asta nu ar fi fost prea grav (ignorând dezorientarea cronică pe care o produce la început) dacă sistemul ar fi fost bine pus la punct. Dar, sunt destul de dese momentele în care personajul iți iese din ecran, fără a mai da

vreun semn de viață, sau când pur și simplu nu mai vrea să se deplaseze acolo unde click-ezi disperat cu muose-ul, silindu-te să apelezi la tastele direcționale. E prima oară la o interfață cân mouse-ul și tastele nu se completează reciproc, ci preiau alternativ aceeași funcție, când una devine inutilizabilă. Nu mai vorbesc de obiectele care le vezi, ce pot fi active, dar nu din unghiul în care te afli.

Ca să dau Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să afirm că, în luptă și în anumite camere, poți schimba unghiul de vedere. Dar în încăperile respective, dacă nu cunoști acest aspect, îți poate lua până la 5-10 minute ca să nimerești ieșirea, posibilitatea schimbării unghiului putând fi considerată doar un act umanitar față de jucător.

Tot la capitolul "interfața ucigașă" se înscrie cazul în care anticipezi că o să mănânci bătaie într-o luptă și vrei să reiei și tu, ca orice om normal, salvarea pe care, prevăzător, ți-ai făcut-o îninte. Ei bine, nu poți. Trebuie fie să aștepți până îți mor toți oamenii de sub comandă, fie să ieși direct în Windows. Ceea ce, repetat de câteva ori la rând, transformă în timp record admirația față dramatismul situaței în ură furibundă.

Luptă, arme și vrăji

Lupta, desfășurată pe ture, este gândită să fie variată și complexă, existând o mare varietate de obiecte (arme - unele cu însușiri magice - sticle incendiare și cu otravă, poțiuni pentru creșterea momentană a calităților etc.), trei tipuri de atac, vrăji cu efecte foarte diferite și atent echilibrate. În plus, dacă se întâmplă să pierzi poți relua lupta de la început.

Din păcate, așa cum vă spuneam, integrarea numerelor în luptă e făcută destul de prost. Un personaj cu punctele de skill pentru "apărare" ajunse la maximum poate să o încaseze destul de drastic de la niște adversari mediocri. De la o luptă la alta, cu același tip de adversari, te pot aștepta mari surprize, plăcute, dar mai ales neplăcute. Se poate întâmpla ca singura soluție în fața unuor adversari mai puternici să fie reluarea luptei, până nimerești o "lovitură norocoasă".

Păcat de toate aceste defecte, pentru că, atunci când ele nu se manifestă, sau reușești să le depășești, Krondor-ul îți poate oferi aventura captivantă la care speră orice RPG de calitate.

• CZ

Personaje

James - primul personaj pe care îl ai la dispoziție, și-a început cariera ca hoț în orașul Krondor. La un moment dat , salvând viața Majestății sale și intrând în serviciul ei (lui?) a trebuit să-și schimbe stilul de viață. E destul de cunoscut în lumea interlopă, ceea ce-i permite să se conversrze destul de îndelung cu oamenii, mai ales în primele patru capitole, câtigând numeroase puncte de experiență. Nu se pricepe de loc la magie, dar se descurcă destul de bine cu sabia. Punctele de skill sunt cel mai bine de pus la: sabie, apărare și inițiativă. Mai târziu s-ar putea să ai nevoie și de arc.

Jazhara - e noul mag al cetății, pe care James o are de întâmpinat în port în primul capitol. Destul de persecutată din cauza originii ei etnice, e cea mai tare dintre personaje în domeniul magiei. Dezavantajul e că nu poate purta nici o armură, iar ca să-și facă vrăjile trebuie să aibă mâinile libere. Îi sunt accesibile patru domenii ale magiei: al focului, al minții, al schimbării și al furtunii. De asemenea e cea mai pricepută în recunoaștrea obiectelor și toate artefactele care sporesc această abilitate ar trebui ca ea să le poarte. Punctele de skill am preferat să le distribui către partea de magie, inițiativă și apărare. În ceea ce privește armele, sunt de folosit doar dacă ai rămas fără mana, sau vrei să ți-o păstrezi pentru mai târziu. Chiar și în acest caz nu merită decât cele cu niscaiva însușiri magice.

William - fiul mentorului Jazhara-ei și soldat în garda prințului. E luptătorul prin excelentă. Nu știe nici o vrajă, dar se folosește foarte eficient de sabia "de două mâini" pe care o are la dispoziție. Ceea ce are nevoie e doar cea mai bună armură pe care o poți găsi. Skill-urile de care are nevoie sunt, evident, "arme pentru două mâini", apărare și inițiativă.

Kendaric - alături de Solon, sunt ultimele personaje care se adaugă grupului tău. E magcian, la fel ca și Jashara, având acces la aceleași domenii ale magiei ca și ea. Spre deosebire de aceasta el mai e și alchimist, dar asta nu ar trebui să vă inducă în eroare, pentru că nu trebuie să-ți dezvolți vre-un skill anume ca să reușești să combini ingredientele pentru o poțiune. Ca puncte de skill merită dezvlotate tot partea de magie, apărarea și inițiativa.

Solon - e un preot-luptător, care are acces din domeniile vrăjitoriei la cel al divinului și cel al vieții. E foarte rezistent, iar cu o armură bună, poate să țină pe loc adversarii destul de mult pentru a-i doborâ de la distanță. Merită să-i pui punctele de skill la "arme de două mâini", apărare, inițiativă și magie.