Aliens vs Predator

"ar fi cazul să aibă viitor de aur"

Ei, cum toate așteptările trebuie să se termine odată și-odată, a venit vremea să pun mâna și pe o versiune de Aliens vs Predator la care să pot face un review. Având în vedere că abia numărul trecut făcusem o analiză a demou-ului, m-am trezit în fața unei sarcini nesperat de ușoare.

Așa zisa analiză a modurilor de joc cu cele trei "personaje" din joc am făcut-o în numărul trecut. Ziceam atunci că jocul îți oferă cel mai mult suspans când joci cu omul, cea mai puțină satisfacție când "te dai" cu Predator-ul și cel mai strategic joc când te-mbraci în negru și te chemi Alien. Lucrurile nu s-au schimbat cine știe ce, însă există niște elemente diferite. Să purcedem, așadar.

Marine

Jocul single player este mult mai ușor decât în demo. Există trei grade de dificultate și, cel puțin pe ăl mai simplu, te descurci onorabil. Atenție, dacă zic mai ușor decât în demo, nu înseamnă ușor în general. Oricum, dacă greșești și îți șoptește un alien două vorbe la ureche, ești pământ de flori repede-repede.

În general, omulețul are cam cele mai distrugătoare artefacte la dispoziție, fiind însă și teribil de vulnerabil. Arma care mi-a plăcut cel mai mult este un aruncător de grenade care știe să lanseze și "proximity mines" pe unde ți se pare potrivit.

Predator

S-a mai lucrat clar la jocul cu băiatul ăsta. Sunetul a fost mult îmbunătățit și s-a lucrat și la dificultate, fiind influențat - normal - și caracterul jocului în general.

Cea mai importantă modificare este că energia de care dispui se regenerează. Asta te scutește să fii chiar un Hagi Tudose la capitolul ăsta. Apoi, poți să treci pe vedere termică, în infraroșu, de detectare a alienilor... fără să trebuiască musai să fii cloak-at, adică să consumi energie, ceea ce iarăși îți ușurează sarcina. De fapt, ți-o ușurează într-atât încât jocul cu Predator-ul devine cel mai ușor. Ca exemplu, dacă jucând cu Marine-ul, îți pui un pic nervii pe bigudiuri până termini primele două misiuni, cu Predator-ul le termini din prima, fără să te zbați prea mult.

Alien

Nimic schimbat față de demo. Dificultate care te calcă pe nervi rău de tot. Închipuie-ți un nivel întunecos ca un beci, în care se află pe alocuri niște turele ce te fac arșice în doar 2 secunde, pe cel mai ușor nivel de dificultate. Dai colțul, pâr-pâr... nici n-apuci să crâcnești prea mult. Ce-i drept, primești niște mesaje de avertizare din când în când, de genul "There is an easier way around" însă nu știi unde urmează să te lovească nenorocu', așa că nu prea știi nici ce zonă să ocolești și pe unde. Având în vedere și că nu poți să salvezi, dar ce zic eu, chestiile astea intră la...

Generalități

Mă zbat ca un pește pe uscat pentru că am o dilemă. Fiți atenți. În Aliens vs Predator nu se poate salva. În demo am crezut că... e demo, dar nici în jocul final nu faci vreo ispravă în privința asta. Joci nivelul, joci, joci, mori, o iei de la început. Salvările se fac automat între niveluri și atât. Nivelurile astea nu sunt prea mici, adică muncești o țâră la unul, iar caracteristicile jocului nedându-ți voie să joci prea relaxat, rezultă o muncă destul de măricică și, din când în când, înspăimântător de asemănătoare cu aia a lui Sisif.

Nu neg, faptul că nu poți salva are și părți bune, pentru că aceleași caracteristici ale jocului pomenite mai sus l-ar fi transformat rapid într-o serie save-load, save-load, din zece în zece metri sau secunde. Așa că producătorii au și ei dreptate. Da, dar nivelurile sunt prea mari și situația tinde să devină frustrantă și-ți vine să lași AvP-ul să se mai odihnească și să joci altceva sau să apelezi la coduri (probabil are și așa ceva) ceea ce la urma urmei e mai rău decât seria pomenită de salvări și încărcări succesive. După mine, trebuiau puse prin niveluri niște console la care să poți salva. Era o soluție clar mai bună decât asta, radicală și enervantă.

Un alt aspect care mi se pare nefericit este faptul că inamicii apar în nivel, nu sunt în număr fix. În demo nu mă lămurisem, acum e clar. Stând eu cu Predator-ul cuminte într-un colț, să mi se refacă energia, am masacrat pe puțin două duzini de oameni care apăreau idiotici la fiecare zece secunde. Fâs, poc, fâs, poc, se strânsese - vorba vine - un morman de nefericiți pe culoarul respectiv și nici gând să se termine. O faza destul de "strâmbă" dacă stăm să ne gândim.

Ei, pe lângă aspectele astea nu tocmai de nota 10, rămând celelalte care ridică jocul sus de tot. Un engine foarte arătos, cu un sistem de iluminare excelent gândit și realizat, care induce rapid un feeling puternic. O arhitectură de niveluri "conformă" care mi-a plăcut, chiar dacă are câteva părți mai liniare pe alocuri. Una peste alta, un joc single player puternic, la propriu, figurat și cum mai vreți. Cere timp și răbdare, asta este absolut clar, nefiind genul de shooter în care intri ca în brânză, ieșind rapid pe partea cealaltă victorios și mânjit cu zer încă proaspăt.

Multiplayer

Pe domeniul ăsta AvP-ul ar putea lua nota 11, dacă ar fi după mine. Jocul multiplayer este echilibrat ca la carte, oferă satisfacții "all the way", conține strategie și acțiune în doze corespunzătoare și are o bucată de originalitate mare de tot.

AvP reușește să fie un soi de Starcraft... nu, sună aiurea. Ideea e că există astea trei rase, fiecare cu avantaje și dezavantaje, care sunt foarte bine echilibrate, astfel încât de fiecare dată când joci împotriva alteia ți se pare că aia "e mai tare". Dacă joci cu omul și ești pe jumătate chior, nu-ți dorești decât să fii Predator - care vede excelent pe întuneric - iar odată aflat în pielea acestuia, ești invidios pe arsenalul radical al omului, enervându-te pe tunul tău care consumă o grămadă de energie, face un fâs frumos și... cam atât.

În tot multiplayer-ul, elementul decisiv - după mine - este identificarea adversarului. Nivelurile sunt în general întunecate, iar luminile existente pot fi și dânsele stinse, transformând nivelul. Dacă ți se pare că te descurci mai bine într-un întuneric dens, poți apela la metoda asta. De-abia după ce ți-ai văzut adversarul poți să te gândești cum să-l faci bucăți. Predatorul este un as în a vedea, având însă arme slăbuțe. Omul "trage tare" având arme cu rată mare de foc, spre deosebire de Predator, dar dacă e întuneric și trece pe infraroșu, nu mai poate consulta "radarul" ăla care-i anunță apropierea inamicului, așa că e lipsit de unul din cele mai mari atuuri. Ah, apropos, senzorul de mișcare de care vorbesc detectează toate mișcările - lifturi, fragmente de la explozii, grenade - așa că uneori este dificil rău să-ți dai seama ce se întâmplă. Nu mai vorbesc de distanță și direcție. Alien-ul beneficiază de agilitatea aia înspăimântătoare, însă trebuie să fie aproape ca să te convingă de justețea cauzei sale.

Pe total, echilibru s-a căutat, echilibru s-a găsit. Bineînțeles, o să apară și aici tot soiul de "rețete absolute", ca și în cazul Starcraft-ului: "Băi, eu cu 10 hidre și 20 de... cocorei, bat orice" ceea ce e chiar foarte bine.

O idee originală, ba chiar vitală în unele cazuri este aceea conform căreia poți distruge toate armele sau power-up-urile din nivel, fie că sunt de-ale tale sau de-ale adversarului. Vezi o sursă de energie de Predator-ului? Merită să consumi un glonț amărât ca să-l privezi de ea. De verificat mai întâi dacă ești o rasă diferită.

Dincolo de aspectele astea tehnico-tactice, multiplayer-ul vine cu o serie de hărți drăguțe și cu o grămadă mare de posibilități de joc: deathmatch, cooperativ, pe echipe... cam tot ce se știe. Frumos este că-ți poți alege să fii nu doar un Marine normal, ci și unul specializat pe o anumită armă, neputând folosi o alta. Este o idee pentru jocul pe echipe, chit că poți juca doar cu arma respectivă și de unul singur. Marine - Sadar dispune, spre exemplu, de un lansator de rachte puțin spus impresionant ca look și efect.

Pentru că veni vorba de look, modelele - adică jucătorii în multiplayer - au animații și figuri... nici prea-prea, nici foarte-foarte. Marine-ul de exemplu, e foarte frumos, știe să-și miște torsul separat de picioare și arată chiar bine, în schimb Predator-ul e cam slăbănog și cam puțin impresionant, reușind însă să fie foarte "chipeș" în modul "cloak". Mișcările, însă au parcă prea puține frame-uri, fiind un pic sacadate și lipsindu-te uneori de informații vitale - parcă dispare pentru un moment ticălosul - când ești în mijlocul unei lupte duse printre neoane pâlpâind.

Printre munți și printre văi, opriți plugul măi flacăi! Ho, aho, aho!

Single player? Greu, greu, da' frumos, fără îndoială. Multiplayer? De jucat multă vreme și de încercat o grămadă de strategii și de moduri de abordare a problemei. Pe echipe sau de unul singur, la stânga sau la dreapta, Om, Alien, Predator, rapid, lent, agresiv, strategic, pe lumină, pe întuneric sunt foarte multe de făcut. Total? Bun, chiar foarte bun. Ar fi cazul să viitor de aur aibă. Ah, ce inversiune inversă!

• Bugs