Sim City 3000

"MAXIS a vrut să scoată un joc... fară să riște prea mult pe piață..."

In numărul șapte al revistei noastre, aberam cu succes pe tema paranoiei franceze în materie de prezervare a culturii și, in paralel, cu succesul unic al firmei Maxis cu seria Sim City, citez: "singura care merită atenție din lista jocurilor create de Maxis". Tot atunci pomeneam și de SC 3k cu care încă de atunci eram amenințați de firma în cauză. Din nefericire, până astăzi, situația nu s-a schimbat, iar Maxis nu a înregistrat nici un succes notabil cu alt joc care să nu aibă legatură cu universul Sim City.

Mi-ar place să stau să vă povestesc de prima mea întâlnire cu Sim City. Era era de aur a Spectrum-ului (sau a HC-ului, după caz). Nu voi face însă acest lucru, intenția mea nefiind aceea de a naște lacrimi nostalgice în ochii celor care știu despre ce vorbesc, sau de a plictisi de moarte pe cei pentru care acest capitol al istoriei reprezintă... zero barat.

Primul joc Sim City era atât de simplu, încât a putut fi portat aproape fară pierderi pe platforme ca Spectrum, Commodore sau alte de care eu nici nu știu. Succesul acestuia fiind enorm, nu m-am mirat în momentul în care am pus mâna pe SC 2000. Se simțea nevoia unei schimbări de perspectivă, și mai ales de complexitate, față de varianta inițială. Din acest punct de vedere SC 2000 și-a îndeplinit fără probleme rolul: adus la zi în materie de hardware, 3D cum era normal și cu o complexitate și, în același timp, grad de control duse până la extrem.

Puțină aberație

Dacă deschizi o carte de economie, vei ajunge invariabil și la un capitol intitulat "Utilitatea bunului economic". Afli dintr-un grafic de acolo că utilitatea scade odată cu înaintarea pe axa timpului. Ce legătură are asta cu jocul nostru? Păi, are. Când lansezi mai multe jocuri, folosind în cascadă exact aceeași idee, fară a fi vorba de sequel-uri sau prequel-uri dintr-o versiune în alta, trebuie să fii prost să nu iei în considerație riscul ca utilitatea bunului pe care cu dărnicie îl "înfigi" în piață, să fi scăzut atât de mult de la ultima versiune, încât să rămâi cu o gaură în portofel. De proporții, dacă luăm în considerare banii care se vehiculează în jurul producției de jocuri în zilele noastre.

Pe masa de lucru: SC 3k

Pornind de la ipoteza că nu e om-jucător în țara asta care să nu fi jucat măcar o versiune de Sim City, sau să nu știe cel puțin cu ce se mănâncă, îmi iau libertatea să sar peste introducerea de tip: "Gindește-te că te trezești într-o dimineață că te cheamă Viorel Lis...". OK?

Din punctul de vedere al jucătorului, nu se observă schimbări radicale ale engine-ului. Ceva s-a schimbat, fie că e vorba doar de faptul că SC 3k rulează sub Windows și nu sub DOS ca SC 2k (a apărut la un moment dat și o versiune de Windows a acestuia, destul de târziu). Sim City 3000 dispune de un "motor" ce suportă 16 biți de culoare și suport 3D. De ce 3D? Pentru că Maxis a considerat că se câștigă viteză în momentul în care folosește bitmap-uri bătrânești pentru diversele elemente statice (în speță clădiri) și elemente 3D pentru cele mobile (mașini, autobuze, trenuri sau diverse chestii normale într-un oraș, cum ar fi saltele aruncate pe geam din căminele studențești). Diferența cea mai vizibilă este dată, însă, de mai multe nivele de zoom pe care le poți aborda, acoperind astfel toată aria de preferințe a jucătorilor.

Spun că nu apare o schimbare majoră de engine pentru că nu am scăpat de o mentalitate nedorită de reprezentare a terenului. Rămân în prezență obsesivă nivelele standard de înălțime, unghiurile de 45 grade pentru reprezentarea pantelor, și așa mai departe, pe total acele elemente care au reprezentat un minus categoric în versiunea 2k. Eu prefer terenul plat din primul Sim City așezării dizgrațioase a șoselelor, de exemplu, pe terase înclinate la 45 de grade. Virtual, SC 3k permite 256 nivele de înălțime. Pe hîrtie, dat fiind că lățimea maximă a hărții este de 256 tile-uri, rezultă că nu poți atinge "plafonul" decât dacă transformi toată harta într-o piramidă. Prostii.

În mod normal, cei 16 biți de culoare își fac simțită prezența printr-un aspect mai îngrijit al graficii. Culorile nu pot fi văzute clar decât la zoom maxim, când din nefericire începi să vezi pixelii bitmap-urilor (hehe), pentru că "de departe" tot orașul capătă o nuanță lăptoasă, destul de neplăcută. Tot grafica își spune cuvântul când vine vorba de reprezentarea diverselor elemente ale orașului. Numărul acestora este acum suficient de mare pentru a crea oarecum impresia că nu se repetă prea mult clădirile (zona industrială apare ca un haos foarte... real).

Din punct de vedere sonor SC 3k stă suficient de bine. Cu muzica mai e cum mai e, e o chestiune de gust, însă efectele sonore din joc sunt chiar... de acolo. Un efect de efect (nu aruncați cu pietre: nu e "expresia"!) este acela al sunetelor orașului la zoom maxim. Practic auzi un amalgam de claxoane, pași pe caldarâm, zumzet de voci, sirene ale poliției, salvării, etc. Partea "de efect" constă în faptul că pe măsură ce zoom-ezi în exterior, toate aceste zgomote se estompează, urmând a fi înlocuite de un zgomot de vânt molcom (cine a fost la munte fără casetofon știe despre ce vorbesc). La un zoom mediu, efectul mixării acestor extreme este chiar drăguț. Un plus clar la capitolul feeling.

Ce e nou?

Un element extrem de important prin care SC 3k se delimitează de versiunile anterioare este simplificarea sensibilă a strategiei la capitolul... canalizare și energie electrică. Nu mai este necesară umplerea manuală a rețelei de canale pentru a racorda fiecare zonă a orașului. Acum, fiecare pompă sau turn de apă are o rază prestabilită de acțiune. Tot ce se află pe această rază este considerat "racordat la rețea". Cu cablurile de tensiune se procedează identic. Nu mai e necesar să "legi" manual o clădire sau o zonă la rețea, sau să "tragi cablu" peste un drum amărât, de exemplu. Se consideră că dacă punctul respectiv se află la o distanță rezonabilă de prima clădire electrificată, atunci are curent la rândul lui. Pentru unii acest aspect poate să nu pară la fel de pozitiv cum mi se pare mie, dar este. Am scăpat de un element plictisitor fară a pierde, zic eu, cine știe ce la capitolul strategie.

Interfața efectivă a jocului este mult simplificată. Nu mai ești asaltat de multitudinea de butoane și butonașe cu rol mai mult sau mai puțin vital în joc. Modurile de vizualizare sunt puternic eficientizate. Pentru subteran ai două moduri de vizualizare (acoperirea rețelei de apă și metroul), iar pentru suprafață, pe lîngă cea obișnuită a orașului (din care poți înlătura diverse elemente cum ar fi clădirile "fară rost" sau cele "cu rost") apar și modurile specifice fiecărui aspect al jocului, care erau până acum afișabile doar pe hartă, variind de la aura zonelor până la criminalitate sau poluare. Adică chestii foarte eficiente au fost aduse mai la îndemână. E clar că nu-ți vei construi orașul setat pe modul de vizualizare al gradului de poluare, oricât de grijuliu ai fi cu aerul respirat de contribuabil, dar e eficient să "plantezi" secțiile de poliție sau pompieri văzând clar care este gradul de acoperire al fiecărei secții și unde este necesară o suprapunere a acestor zone.

Pentru că vorbeam de clădiri "fără rost", să menționez apariția unui nou grup de clădiri, cele "turistico-istorico-politico-etc.o". Un soi de... "cutia cu 1001 minuni ale lumii, ediția de la A la Z". Construirea acestora nu costă nimic (unele ocupă, însă, un spațiu însemnat, irosind astfel o zonă din rețeaua de apă, de exemplu) și nu au un rol foarte important (în afara celui vizual, când scoți poze să pui în revistă, hehe). Pot fi folosite cu un oarecare succes pentru creșterea aurei într-o zonă (mai ales rezidențială) sau pentru electrificarea unei zone comerciale. Pare-se că turistul dă buluc la clădirea cu pricina, se împiedică de treptele buticului, portofelul îi sare senin din buzunar, aterizează pe tejghea (nu înainte de a atinge câteva taste la casa de marcat) și astfel, ghinionistul se trezește posesorul unei colecții de papuși Barbie în valoarea de 50 de mii de dolari, hehe... economia de "treaptă". Tot sub semnul "austerității" se află și bugetul, mult simplificat, și care aduce acum mai mult cu management-ul listei de cumpărături pentru piață decât cu acela al unui oraș serios, în care primarul taie și spânzură. Aceeași soartă au avut-o mai multe elemente de strategie mai puțin semnificative. Un element nou este reprezentat de posibilitatea de a contracta credite. Ai la dispoziție o sursă suplimentară de venituri rapide, pe care le plătești apoi cu vârf și îndesat. Partea proastă e că, odată banii împrumutați, plata se face prin rate și nu ai posibilitatea de a lichida datoria atunci când ai disponibilități. Împrumuturile te pot feri la un moment dat de situația de faliment, dar după aceea, o bună bucată de vreme ai o cheltuială destul de maricică (funcție de volumul împrumutat) în plus la bugetul anual.

Un element destul de important, mai mult pentru feeling, este dispariția definitivă a ziarului. Te pricopsești astfel cu un oraș de aliterați, care nu sunt în stare să închege două vorbe pe o bucată de hârtie, pe care să o tragă la xerox. Lăsând gluma la o parte, ziarul avea un oarecare rol în SC 2k. Fie doar și pentru articole glumețe, cum că nu știu ce elevi au înaintat teoria că noi (adică ei) am putea fi doar niște elemente nesemnificative ale unui univers simulat pe computer... înțelegeți ce vreau să spun. Acum toată treaba este preluată de un box de status în care defilează o serie de anunțuri sau cereri ale consilierilor. Chestia e destul de eficientă, avertizându-te din timp, în mod REPETAT de apariția unor factori de risc (în general îmbătrânirea anumitor instalații). Și nu fără rost. De exemplu în 2000 construiam patru centrale electrice pe care le trânteam moldovenește într-un colț: "sa fie dom'le!". După un timp acestea deveneau uzate moral și obișnuiau să se facă una cu pământul. Acest lucru se petrecea atunci când situația mea financiară era cât mai precară cu putință, astfel încât mă trezeam la mijlocul anului fără energie electrică, cu un oraș aflat în întuneric și cu locuitorii acestuia semnalizându-mi ofuscați cu lanernele de la geam: "bă, care ai taiat cablul?".

Sim City 3000 a pierdut, din motive necunoscute, prezența editorului de hărți. Există însă o modalitate de a folosi teren creat altfel decât cu ajutorul generatorului încorporat al jocului. E vorba de folosirea unui bitmap grayscale care să codifice nivelele de altitudine (cei care știu cum funcționează tehnologia voxel, știu cam despre ce este vorba). Nu am spațiu să intru aici în detalii. Acestea se găsesc la site-ul www.simcity3000.com. Pentru cei care nu au acces la internet... să lovească cu feedback până băgăm o coloană undeva în revistă.

Toate cele enumerate mai sus nu înseamnă mai nimic pe lângă un nou feature, foarte nou pentru universul Sim City, pe care SC 3k îl aduce. Este vorba despre interactivitatea cu vecinii. Concret acest lucru înseamnă că poți face diverse afaceri cu orașele vecine. Fie că e vorba de energie lecetrică, apa sau gunoi, în toate acestea vei vedea de acum încolo fie o grijă sau o sursă de venit. Energia electrică și apa se exportă simplu, te conectezi la vecini și aștepți să apară ofertele acestora, funcție de ce le pui la dispoziție. Gunoiul se poate deasemeni exporta, caz în care trebuie să plătești dacă îl dai, sau să primești bani dacă iei gunoi de la vecini pentru a-l prelucra, sau stoca. Problema majoră a acestei viziuni este faptul că nu poți înainta tu oferte de afaceri vecinilor, ci trebuie să aștepți ofertele lor.

Nu tot ce zboară se mănâncă însă! Fiecare contract conține și o clauză referitoare la daune pe care trebuie să le plătești (în cazul în care ești tu cel care oferă servicii) în condițiile în care nu mai vrei să respecți înțelegerea sau... nu mai poți. Iar banii pe care îi plătești ca daune te ustură la buzunar. Singura modalitate de a scăpa de un contract este să refuzi continuarea afacerii în momentul în care un vecin îți cere renegocierea termenilor contractului. Importanța acestui aspect este dată de sumele, deloc de neglijat, care se vehiculează. Eu, de exemplu, am ajuns foarte rapid să am un oraș în care toate taxele erau de 1%, câștigând practic numai de pe urma unui contract cu un vecin, căruia îi preluam gunoiul din oraș. Asta da feature!

Dacă din diverse motive nu mai poți să te achiți te partea ta de treabă (de exemplu, dacă deodată ți se strică o centrală electrică și nu mai poți să le oferi energie în parametri) atunci se consideră că ai terminat forțat contractul și plătești respectrivele daune. Deci, atenție!

Ca o chestie adiacentă, pe lângă interactivitatea cu vecinii, în SC 3k mai apar și alți terți contractori interesați în orașul tău. Dacă orașul este suficient de tentant pentru respectivii, bineînțeles. De exemplu, o firmă poate să îți ceară dreptul de a construi în oraș un supermagazin, în urma căruia primești în fiecare lună o anumită sumă (la finalul anului se adună ceva bănuți). Armata îți poate propune amplasarea unei baze militare, care nu-ți aduce vreun ban, însă mai aduce niște locuri de muncă. Și așa mai departe.

"Mândesc" deci exist

Cu toate aceste cizelări strategice, nu vom avea cine știe ce alte revelații. Universul Sim City a rămas același, iar coordonatele generale care definesc jocul sunt... identice. De exemplu, pe lângă unele plusuri indiscutabile, SC 3k pastrează unele minusuri majore pe care le găsim și în SC 2k: modul de "terasare" al terenului, imprecizia simulării (proporțional cu mărimea orașului simulat), simplitatea globală a jocului (n-oi fi eu vreun geniu al strategiei), sau alte elemente aduse chiar de SC 3k, cum ar fi vecinii enervanți, care te presează cu tot felul de oferte de afaceri neinteresante. Toate acestea vin să ne reamintească că nu suntem în fața unei capodopere de programare, ci pur și simplu un remake al SC 2k. Destul de bun aș zice eu.

Ei bine, vă mai amintiți sper de problema utilității unui bun economic, de care vorbeam la începutul articolului. Se pune problema aceasta și în cazul SC 3k. Maxis a vrut să scoată un joc, care să păstreze în mare coordonatele predecesorului, fară să riște prea mult pe piață. În consecință, pe lângă cizelările absolut evidente și de bun simț față de versiunile anterioare, se simte o oarecare tendință de a mări volumul teoretic al pieței prin simplificări peste măsură ale unor aspecte ale jocului, mai ales la capitolul strategie. În momentul în care eu închei acest articol, Sim City 3000 este primul în topul vânzărilor de jocuri. Am zis.

-Johnny

General Info

Producator: Maxis Distribuitor: EA Web: www.simcity3000.com

Hardware Bench

Testat pe: K6-2/300 64M i740 Windows 98 - directx 6 **** - foarte bine (Ar mai merge niste RAM)

Score Board

Un joc, zic eu, suficient de reușit. Cu siguranță pe placul fanilor universului Sim City și poate nu numai a acestora...

82