Chaos Gate

"cu toate că are niște lipsuri Chaos Gate rămâne un joc valoros"

SSI... SSI este o firmă care trezește multe amintiri frumoase tuturor iubitorilor de strategii. SSI -Strategic Simulations Inc.- este sinonim cu strategia pe ture. La început au fost strategiile pe hexagoane și anume seria generalior, de la Panzer General, de care orice tip cu pretenții de gamer a auzit dacă nu jucat, prin Fantasy General, care a fost unul dintre cele mai bune, de fapt, dacă stau bine și mă gândesc, chiar cea mai bună strategie "hexagonală" pe care am jucat-o, până la Panzer II și People's General. În ultimul timp au început să producă jocuri care sunt tot pe ture dar acum, în loc de hexagoane avem pătrate, ceea ce dă posibilitatea de a elabora ceva mai mult. După cum vă spusei mai sus, sunt un fan SSI. Deși au avut și ceva jocuri nereușite, eu îi admir foarte tare. Asta nu înseamnă însă că nu voi fi cât se poate de obiectiv.

Warhammer 40.000: Chaos Gate, face parte din genul de jocuri la care am pierdut cel mai mult timp și care m-au bucurat cel mai mult: UFO: Enemy Unknown, UFO: Terror from the Deep, X-com Apocalypse, joacele amintite mai sus... Strategiile pe ture dacă sunt bine făcute sunt, cel puțin pentru mine, cel mai agreabil fel de a pierde timpul liber.

Când ne-a venit preview code-ul am fost foarte bucuros și m-am așternut pe treabă plin de voie bună. Am jucat eu ce am jucat și după trei misiuni ucigătoare eram fericit tare pentru că tocmai îmi dăduse un Librarian (tipul care se ocupă cu vrăjirea inamicilor și chiar a propriilor trupeți) și voiam să testez ceva vrăji, când bravul preview code s-a blocat. Și așa a rămas; după ce am implorat și apoi blestemat toți zeii și zeițele s-a dovedit că, după ce că te punea să copiezi tot CD-ul pe hard (700 și ceva de mega, că era un sidiu d'ăla hoț), jucai trei misiuni și gata.

Acu că ne veni tot jocul m-am așternut din nou la treabă, cu ceva mai puțină voie bună, pentru că între timp am făcut rost și de Heroes III și de Mana Link și de... o altă droaie de jocuri pe care tare aș vrea să le mai joc. Dar cum sarcina de partid nu poate fi comentată dacă nu vreau să ajung prin cine știe ce gulag sovietic, am trecut la treabă.

Warhammer 40.000: Chaos Gate se petrece într-un viitor îndepărtat, iar tu comanzi o gașcă de Ultramarines într-o luptă pe viață și pe moarte cu niște trădători care au făcut parte la rândul lor din Ultramarines dar acum au căzut sub influența nefastă a alcoolu..., pardon, a Chaos Lord-ului Zymran, care nutrea niște gânduri roz și diafane pentru ai tăi. Și de-aici se întinde o leapșă pe o puzderie de lumi care de care mai ciudată, de la păduri ecuatoriale, mlaștini, la lumi vulcanice sau înghețate. Această leapșă se lungește în cinș'pe misiuni, scopul final fiind, bineînțeles, să-l prinzi pă Zymran ăsta și să-l convingi pe căi pașnice că dreptatea este de partea ta. Medierea cea pașnică se va face cu mult calm, cu ajutorul unui arsenal destul de bine pus la punct și cu o minunată colecție de vrăjitorii.

Grafica, dom'le, grafica, lasă-ne cu abureala! Păi grafica nu-i nici prea-prea, nici foarte-foarte. Design-ul unităților este decent, punându-se accentul pe măreția dată de Power Armor-urile în care sunt echipați ortacii tăi. Armele sunt binișor desenate, câteva fiind chiar impresionante. Tot OK sunt și peisajele în care se desfășoară lupta, peisajele alternând de la o cumplită aglomerare în junglă, la o dezolantă goliciune în peisajele glaciare sau vulcanice unde singurele variații sunt date de diferențele de nivel. La ce stau cel mai prost este design-ul vehicolelor care nu au reușit să-mi inspire mai nimic, cel mult niște buldozere greoaie.

Sunetul? Păi sunetul este modest, uneori de-a dreptul ilar, grohăiturile creaturilor haosului nereușind nici pe departe să pară înfricoșătoare, existând momente când ne stricam de râs din cauza lor. Muzica este foarte bună numai că este un pic repetitivă, de fapt nu este bine aranjată, așa că îți cântă într-o misiune o singură melodie ceea ce nu este foarte bine gândit, dar oricum reușește să te introducă perfect în universul pe care a vrut SSI să-l creeze. În Random Scenario îți cântă toate melodiile sau mai bine zis aproape toate melodiile și efectul este mai mult decâ OK.

Hai să vedem acum ce-i cu strategia. Păi, pe de o parte este notabil felul în care se face accesul la arme și la trupe. Ai patru tipuri de escadroane, Tactical Space Marine, Assault Space Marine, Devastator Space Marine și Terminator Space Marine, toate cu Squad în coadă. După ăste Squad-uri vin pe post de eroi: Apothecary (care este unu tare rău care îi mai heal-ează p'ăia răniți în luptă), Techmarine (unu' de-i bun la tehnică), Librarian (ăștia sunt pe post de PSI-guys, adică ăia cu puterile mentale, vrăjile, mai pe românește), Chaplain (lideri spirituali ai unui clan mai aparte de Marines) și Captain care este tipul cel mai tare și mai mare din toată compania, el reușind, prin carismă și pricepere, să-i facă pe soldații din subordinea sa să muncească mai cu sârg. Fiecare dintre escadroanele mai sus amintite poate să folosească numai anumite tipuri de arme, fiecare venind "default" echipate cu un gen specific de arme. Limitarea la arme constă în faptul că fiecare tip de escadron are o armă standard, iar unul dintre membrii escadronului poate să-și schimbe această armă obișnuită cu una mai puternică. Deci numai unul dintre cei cinci membri ai escadronului poate să facă asta, cu excepția Devastator Space Marine Squad-ului unde doi Space Marines pot să-și schimbe armele. Assault Squad-ul are în dotare niște Jet Pack-uri foarte folositoare care dau o mobilitate deseori hotărâtoare.

Trupele haosului sunt mai numeroase și astfel avem parte de trupe umane, care după cum am mai întâlnit și în Myth II: The Soulblighter, s-au dat cu răii, iar pe lângă aceste scursori ale societății, o șleahtă de demoni și de cârcăieci.

În strategia jocului, o foarte mare pondere o are terenul, pentru că dacă nu-ți adăpostești trupele și le lași în văzul lumii, nu ai nici o șansă. Așa că trebuie să mergi pâș-pâș, să te dai după colț, să profiți de fiecare cută de teren, că altfel este vai de tine. O importanță foarte mare o au Jet-Pack-urile care te ajută să cazi adversarului în spate, să-i dai una peste ceafă și să te bagi din nou la adăpost. Un alt aspect, de loc de neglijat, îl constituie grenadele, în special grenadele care au ca scop obturarea câmpului vizual, dându-ți astfel posibilitatea de a te furișa în spatele adversarului.

Ceea ce îmi lipsește foarte, foarte mult este un sistem de cercetare, de descoperire a noilor arme și vrăji, lucru care, cel puțin pentru mine, a constituit o mare parte a glazurii de pe tort în celelalte strategii de acest gen. Faptul că poți să folosești anumite arme și personaje doar când vrea șefu' mi se pare o slabă emulare a sistemului amintit olecuțică mai sus și este principalul punct minus al jocului.

Pe lângă campania disponibilă, există Single Scenario care spre dezamăgirea mea (al doilea mare minus al jocului) nu este decât campania propriu-zisă, dar cu deosebirea că poți juca orice misiune în ordinea pe care o vrei tu, ceea ce între noi fie vorba mi se pare o prostie mare cât casa fie și numai din cauză că, uitându-te la acest Single Scenario poți să vezi curgerea suavă a firului epic și asta îți va diminua puternic dorința de a termina jocul. Așa că vă puteți considera preveniți. După Single Player avem un Random Scenario în care poți să-ți alegi tipul de misiune, numărul de unități, de arme de inamici etc. Bineînțeles că nu a fost uitat nici multiplayer-ul. Se poate produce un general mayhem în maxim patru oameni, pe Local Area Network (LAN) și pe TCP/IP.

Cu toate că are niște lipsuri destul de mari Chaos Gate rămâne un joc valoros (mă întreb cum ar fi fost dacă nu ar fi avut aceste lipsuri) și asta demonstrează că genul acesta de joc are încă foarte multe de oferit, iar SSI cu atât mai mult cu cât se vede clar că dacă mai aprofundează un pic problema și elimină stângăciile de care v-am tot spus, va scoate alt multe jocuri care vor constitui deliciul multor gameri. Și ca să-l parafrazez pă amicu' Johnny, dar și pentru că se potrivește-n context am să închei astfel: am zis!

- MAX

ARMELE - SI CE VOR ELE -

Armamenții se împart în mai mute grupe:

Hand Held Weapons

Bolt Pistol-ul este este o versiune mai mititică a Bolt-ului și trage cu o mică rachetuță care este și autopropulsată și explozivă. Armă care este precisă in special la mică distanță.

Plasma Pistol-ul este o versiune mai mică a Plasma Gun-ului. Folosește cartușe incandescente de plasmă și este de asemenea efectivă la distanță mică.

Hand Flamer-ul este un mini aruncător de flăcări care se presupune că pe timp de pace era folosit la pârlitul porcilor. Este folosibil numai la distanțe extrem de mici (a se citi lipit de ceafa inamicului).

Standard Weapons

Combat Knife-ul, mai popular numit satârul, este alcătuit dintr-o lamă de carbon cu tăiș monomolecular. Și nu mă-ntrebați pe mine ce-i aia.

Bolter-ul este echipamentul standard al "marinarilor spațiali" și este o armă scurtă și compactă care trage cu o minirachetă care este totuși mai mare decât orice glonț. Rezultate garantate la distanță medie.

Master Crafted Bolter-ul are raza de acțiune ceva mai mare și este mai precis decât predecesorul Bolter.

Plasma Gun cartușele incandescente de plasmă fac la impact ravagii eliberând o căldură imensă care pulverizează norocoasa țintă. Deși este foarte radicală, arma își pierde din eficacitate odată cu creșterea distanței față de țintă.

Flamer-ul ...mmm este o armă tare eficace în pofida distanței mici la care poate fi folosită. Este una din armele mele preferate în cazu' asaltului.

Melta Gun-ul este, după cum sugerează și numele, o armă care se ocupă cu prăjeala. Lucrează după sistemul microwave care prăjește tot ce este organic în raza sa de acțiune. Radicală la apropiere.

Heavy Weapons

Heavy Bolter-ul este un bolter ceva mai mare și este cunoscut de trupele militare ca "îndoitorul" din cauza greutății sale. Este o armă bună deoarece, în pofida faptului că este capabilă de un damage "heavy", folosește puține action point-uri.

Missile Launcher-ul nu cred că mai are vre-un rost să-l prezentăm. Este una din cele mai folosite arme din arsenalul trupelor imperiale și poate folosi o varietate largă de rachete:

• Krak Missile este cea mai puternică rachetă din arsenal și este concepută pentru a distruge cel mai puternic blindaj.

• Frag Missile nu este eficientă în cazul idivizilor cu ceafa groasă (a se citi cu armură puternică), dar pe cei mai finuți îi omoară pe capete. Are un efect spectaculos atunci când tragi într-o gașcă pusă pe șotii.

• Melta Missile este o prăjește totul pe raza pătratului în care este trasă și pătratele înconjurătoare. Și ea este eficientă în cazul în care avem mai mulți inamici grupați într-un loc.

• Plasma Missile este racheta cu cea mai mare rază de explozie și implicit cu cea mai mare eficacitate în rândul marilor aglomerații poporane.

• Blind Missile sunt niște minunate rachetuțe cu care arunci inamicului praf în ochi.

• Anti-Plant Missile sunt create pentru a defrișa zone din pădure în care s-ar putea ascunde inamicii.

Lascannon-ul este o armă concepută pentru a distruge limuzinele inamice, dar asta nu înseamnă că nu o poți folosi și împotriva trupeților.

Multi-Melta este o versiune mai nesimțită a Melta-Gun-ului care este extrem de puternică. Ca să nu fie exagerată i-au redus drastic distanța de tragere.

Heavy Plasma Gun supranumită și "arma-soare" din cauza formei pe care o iau proiectilele când ating ținta și explodează, HPG-ul are două moduri de foc: Low Energy Mode și Maximum Power. Energia folosită pentru Maximum Power este atât de mare încât după un foc este necesar o tură întreagă pentru reîncărcare.

General Info

Producator: SSI Distribuitor: SSI Web: www.ssi.com

Hardware Bench

K6-2/300 64M S3 Trio *** - Bine pana cand ai proasta inspiratie si arunci cateva smoke grenade-uri, moment in care procesorul iti moare "sufocat"

Score Board

Un joculeț dinamic care ne aduce aminte de seri X-Com fără a fi o clonă care nu aduce nimic nou. Are tot ce-i trebuie pentru a fi un joc bun, chiar foarte.

86