King Quest 8

"La prima vedere lasă de dorit. La revedere totul pare potrivit" — Afantana

Când vine vorba de "continuări", de follow up-uri și așa mai departe am un sentiment incomod de humă, var, cenușă.. ceva de genul. Prea poetic? E vorba doar de o responsabilitate pe care jocurile bune o au, în fața titlului care are menirea să-l facă ușor vandabil și de speranța obraznică a joacelor slabe de a se desăvârși printr-o simplă cosmetică. Așa că, dacă vă amintiți, politica mea mă face să iau jocul așa cum este. După ce-l joc bine și-mi fac o părere despre el abia atunci îl introduc în serie, just for fun.

Roberta Williams, a fost făcută cu ou și cu oțet destul (cel puțin în GO). I-am urmărit cu plăcere evoluția și jocurile și sincer nu mi-a luat mințile niciodată. Ultima sa sforțare însă, merită aplauze.

KingQuest:MaskOf Eternity este un joc de toată isprava. Roberta s-a întrecut pe sine. Și ca să v-o dovedesc, vă spun că jocul are doar 1 CD, multe ore de gameplay, engine 3D, aventură, quest și acțiune. O combinație frumoasă la care s-a lucrat ani. Una peste alta pot spune deschis că cele 3 joace din vizor m-au făcut să încropesc un overview asupra ultimelor "Sierre". Când m-am gândit despre ce vreau să scriu, ce mi-a plăcut am realizat că nu m-am deplasat prea mult printre firme. Așadar, credeți-mă avem de-a face cu producții "calitoase".

POVESTEȘTE-MI NEPOȚELE!

Uite ce-i tataie, treaba este simplă. Nu'ș ce tip, face un fel dă vrajă și dă cu-n fulger în Masca asta a Eternității de-o sparge-n țăndări. Cinci bucăți. Masca asta, avea "grije" să-nflorească floricica, să miorească mioriță să fie lumină, să nu mintă nevasta și în general de toate "aspectele" lumești și bune la casa omului. Una dintre bucăți cade chiar la picioarele tale. Pui mâna s-o șmanglești și... bafta ta. Vraja aia rea tocmai se răspândește în teritoriu și toată lumea împietrește. Numai tu, protejat de ciobul cu pricina mai rămâi să privești siderat cum o cioară vesel-tristă ca de smoală scurmă-n buclele de ciment ale bunei tale mirese. Mă rog, era și ea o mândră-n sat, mai oacheșă și cu poligonul mai fin, cu bucurii la tine. În rest, toată lumea stană. Mai dai de-un vrăjitor pe jumate împietrit - vezi tu, n-apucase să-și facă toată vraja lui, protecție totală - care-ți spune ce ai de făcut, și de o sumedenie de monștri, Dumnezeu știe de unde răsăriți. Asta, până să treci pe pământul morților și de-acolo mai departe până la GameOver. Generic vorbind. Așadar, folosindu-te de toate abilitățiie tale care nu-s multe da'-s mișto, trebuie să aduni, bucată cu bucată restul de bucăți de mască, de ți se bucățește mintea bucăți!

UN, DOS, TRES... ÎNVĂȚANDO LA ROMANES!

Primo: Grafica, la prima vedere e ștearsă. Totul pare colorat cu auarelă, monștrii sunt destul de fazi cu animații simple, mecanice și stângace. Cel puțin in Daventry (satul tău de baltă) monștrii parcă-s ursulețul Dănuț. Mai lipsesc biscuiții "Linda". Apoi, ai șansa de-al întâlni pe Lord Azriel și domeniul său care arată destul de bine încât să nu fie asemuit cu o prună. Mai o textură aici, mai un NPC dincolo - se îmblânzește grafica. La fel și cu interfața. Total peste mână la inceput. Stai și te gândești pe ce trebuie să apeși ca să apese pe ceva etc., apoi începi un fel de dans cu ea. Devine plăcută cu toate că, mai ales la unele faze de luptă, este incomodă. Iar interfața și grafica sunt legate de engine. Nu-i cea mai importantă treabă la un quest, dar ținând cont că ăsta s-a născut 3D trebuie s-o pomenim. Și cum se născu, tot așa și muri. Ce mi-a plăcut mie, este faptul că au luat un engine de simulator de avion de la Dynamix. Ideea în sine mi se pare destul de exotică să-mi fie mie pe gust. Știind asta, l-am iertat că se mișcă prost, că e un pic mălăieț și că mă face să mă simt Chronos când încarcă. Pe cuvânt, când trebuia să încarce o lume sau chiar o salvare îmi venea să-l pun pe verticală, să curgă linia aia mai repede. La computer mă refer. O clepsidră puturoasă și mare. Desigur, nu este singurul fapt care m-a făcut să-i iert belelele. Engine-ul în sine este capabil de unele treburi frumușele (am văzut chiar și un pic de lumină pusă de accelerator pe fața eroului - nu că ar fi meritul prea mare al engine-ului dar așa...) dar are multe lacune.

Secundo: Povestea, de la început mi s-a părut idioată. Ce-i asta, frumoasa din pădurea Băneasa? Stane de piatră, flăcăi de la sat, regele și cu regina cei mai buni domnitori și alte sucuri de astea de dozator. Apoi, pe parcurs, mici chestii îți fac plăcere. Treburi mărunte. Puzzle-urile de obicei. Mi-aduc aminte, de începutul jocului, când încă nu mă obișnuisem nici cu "interfașa" și mă uitam la joc circumspect, căutam un topor ca să tai un copac, ca să...aoleo! CZ-ul Fane, auzindu-mă-n belea, îmi spune dârdâind de seriozitate: "Vrei topor? Tu? Importă-l din Photoshop!" Păi ăsta da puzzle. Și tot el se plângea, devereme ce împărțea aceeași cameră cu mine, că personajul meu are voce de Duffy Duck. Probabil, contrar intoxicației acute cu Jung, ar vrea să fie reprezentat de o voce mai feroce. Eu... pur și simplu o am. Ce-mi mai trebuie in joc? :) Nu, acum revenind la joc, am plimbat porcul ca să aduc vorba de sunet și muzică și ca să mă dau semidoct o să mai evlaviez o frază multiartistică. O anume temă - din Dimension Of Death - pentru că, bun lucru, fiecare zonă importantă are muzica și atmosfera proprie - m-a dus cu gândul la PacientulEnglez. Lucru la fel de bun. Sesizez chiar variațiuni de volum la muzica. Alt lucru bun. Vocile, atâta timp cât sunt subtitrate (și sunt) sunt bune, la genul că, spre exemplu Azriel avea vocea distorsionată rău spre bass-ul impunător dar m-am scos cu cititul și efectul furnicării respective s-a produs.

Târțo: Ei, e vremea concluziilor. "E unele chestii outstandice spre bune" cum ar fi, "Funia cu GrapplingHook-ul" sau micile elemente de RPG (îți cresc niște puncte p-acolo pe la experiență, pe la arme, cine știe pentru ce :)) și unele puzzle-uri, câteva imagini care deși nu sunt extreme cum le-ași fi dorit tot o duc bine (un peisaj suspendat în spațiu, la intrarea în audiență la Azriel) sau prin frigider, undeva mai spre sfâșit (parcă eram 7 ani în pielea lu' BradPitt) și, desigur, o căldare dalmațiană de pete negre. Negrul se decantează. Dacă îl iei, face toți banii. Numai pentru peste 100 de ore de gameplay promise. Și oricum sunt așa puține quest-urile... Unde mai pui că aici ai și ceva adventure și ceva acțiune și un titlu pus aiurea. Acum, fie vorba între noi, înafară de niște coincidențe la numele împărăției și al regelui, titlul nu face decât să vândă jocul. Putea să se cheme și Quest for Barbie 3.5. Basta!

- Afantana

General Info

Producator: Sierra-Online Distr.: Sierra-Online Web: www.sierrastudios.com/games/mask

Hardware Bench

K6-2/300 64M i740 ***** - bine CeleronA/375 64M Voodoo2 ****** - excelent

Score Board

120 de ore de gameplay. Un mic monstru. Luat la bani mărunți nu e o capodoperă și nici chiar nu e la standardele actuale. Însă e un joc pe cinste!

85