The Reckoning

După mine, Quake 2 nu place la prima vedere. Poate nici la a doua. Când începi însă, ca să zic așa, să "simți" jocul lucrurile se pot schimba radical. Eu am jucat atât Quake 2, încât atunci când a început să-mi placă tare de tot, eram plictisit rău. Exact atunci a picat The Reckoning.

L-am primit cu bucurie, ba chiar entuziasm, cu un mouse bine uns și-o tastatură doar puțin lipicioasă. De terminat l-am terminat într-o noapte, deși nu este prea scurt. Ce se remarcă la final este o lipsă acută de monștri noi. Practic există unul singur nou ca înfățișare, ce-i drept, foarte bine gândit. Este o bâzdâganie cu gheare lungi și cu un caracter execrabil, care are două apucături rele: scuipă cu un soi de acid? laser? scuipat galben? (circulă destul de încet ca să ai timp să tragi un pui de somn înainte de a te feri) și, al doilea obicei barbar, sare cu destul de mare agilitate spre tine pentru a-ți testa trăinicia tegumentului. Și nu trebuie să-ți dea multe bobârnace ca să te pună la respect preț de-un "load".

În plus, bibicul ăsta este singurul inamic de până acum care știe să intre și să iasă din apă, având și ceva noțiuni de înot. Deși implementarea nu este cea mai fericită - nici nu se compară cu naturalețea monștrilor capabili de înot din Unreal - impresionează plăcut să vezi un adversar îndeajuns de deștept ca să ajungă la tine dacă între tine și el e un șanț plin cu apă. Un al doilea plus e ideea conform căreia explodează foarte foarte frumos și spectaculos, fiind dotat cu un lichid galben fosforescent pe post de sânge, care luminează locul "crimei" până la dispariția din motive de memorie a respectivelor fragmente de monstrulec.

În rest, adversarii au fost upgradați doar în ceea ce privește mijloacele de atac și comportamentul, devenit ceva mai agresiv. Acum soldații trag în tine și cu laser de diferite culori, cei care folosesc o rază laser continuă (dintr-aia roșie) fiind chiar nesimțiți. Chestiile alea ce folosesc un Energy Shield (ăla verde) pentru a se proteja, știu acum să te fulgere la foarte propriu cu privirea și să te agațe pentru a te trage lângă ei de la mare distanță, cu ajutorul tentaculelor. Efectul e foarte spectaculos, chiar dacă nu și binefăcător.

Alți monștri care au căpătat câte ceva nou sunt "cocoșații care ar trebui să aibă Railgun da au altceva, mai rău" și "bătuții în cap pe senile". Primii sunt identici ca aspect cu "cocoșații cu Railgun" (hi, hi, ce-mi place!), bănuiesc că știți despre cine vorbesc, doar că trag cu proiectile de Phalanx, o armă nouă de care vă voi zice câte ceva mai încolo. Ceilalți nu au în plus față de Quake 2 decât scutul.

Engine-ul nu a suferit vreo îmbunătățire radicală, singurul lucru bun care se remarcă fiind posibilitatea monștrilor de a sări de pe platforme înalte pentru a veni la tine. Până acum, dacă un monstru era pe un loc ceva mai înalt, era "fixat" acolo, fiindu-i pesemne frică să sară jos, chiar dacă distanța era foarte mică.

Mă declar satisfăcut de monstrul cel nou și de noul armament din dotare căpătat de ceilalți, nesatisfăcut de numărul mic de inamici noi. Puteau să inventeze măcar un boss, acolo.

La partea de arhitectură, The Reckoning nu stă nici rău, da' nici fabulos. Există niște nivele interesante ca "viziune". Te bați la un moment dat pe lună unde gravitația este foarte redusă, frecarea cu solul nulă (nu e foarte clar de ce, dar așa e). În general, nivelurile sunt destul de tehnice și destule de asemănătoare cu cele din jocul inițial.

Și, ca să ajungem odată la bucățica cea mai gustoasă, vă spun că au apărut trei arme noi: Ion Ripper, Phalanx și Trap.

Ion Ripper-ul trage cu niște proiectile având aspectul unor "clătite laser", care ricoșează de toate suprafețele plane, dă un damage destul de puternic și nu-ți afectează propria persoană. Folosește energie ca muniție și este destul de puternică, putând fi folosită în aproape toate cazurile, fiind de preferat camerele aglomerate. Nu are o cadență foarte mare, proiectilele care ricoșează suplinesc din plin aspectul ăsta.

Numitul Phalanx este ceea ce se cheamă o armă "savuroasă". Lansează două proiectile care au o viteză destul de mică, forța distructivă fiind în schimb compensatorie. O mică problemă o generează decalajul (infim, dar existent) dintre momentul în care apeși pe "foc" și cel în care pleacă efectiv biloaiele respective. Una peste alta, eficientă dacă e folosită cu cap și, în plus, are un zgomot excelent făcut. Muniție specifică.

The Trap este o Capcană (vorba ceea: denumirea latină Buha Buha, mai pe românește Buhă). Mod de utilizare simplu și intuitiv: O lansezi pe sol. Acolo dânsa se desface și capătă un aspect asemănător cu cea a unui teleportor.

Odată un monstru îndeajuns de slab în preajma ei, îl prinde, îl face praf și-l compactează transformându-l într-un cub de hrană valorând +50 la sănătate. Arma e clar făcută pentru jocul multiplayer.

Apropos de jocul în rețea, pack-ul vine și cu niște hărți pentru deathmatch. Nu am remarcat nimic grozav și, dealtfel, având în vedere ce se găsește pe Internet și pe diverse CD-uri, nu mai contează. Momentul în care id-ul trebuia să vină cu hărți pentru deathmatch a fost cel al lansării jocului, acum fiind tardiv.

Add On-ul ăsta mi se pare că a apărut un pic cam târziu, dar dacă încerc să fac un total, iese pozitiv și încă bine de tot. Deși meritul principal este al id-ului, Xatrix a reușit să vină cu câteva idei țapene, chiar dacă nu foarte multe. Armele mi-au plăcut, iar jocul în general, e destul de alert și de bine susținut. Îh, mă-ngrozesc când văd ce științific am devenit, da' asta e, nu cred să fie Reckoning-u' de vină, așa că îi puteți da drumul, cât încerc eu să mă dreg. Go!

• Bugs