ECTS '98 Mai bine mai târziu decât niciodată...

Bannerul ECTS: sigla "ECTS" suprapusă peste o fotografie panoramică a târgului de la Londra (standuri Nintendo, GSP, distribuție Franța etc.); caseta de jos: "EiSiTiEs NaintiEit, Landăn"
Bannerul ECTS: sigla "ECTS" suprapusă peste o fotografie panoramică a târgului de la Londra (standuri Nintendo, GSP, distribuție Franța etc.); caseta de jos: "EiSiTiEs NaintiEit, Landăn"

Colecția toamnă-iarnă - ECTS '98

Doamnelor și domnilor, așa cum încercam să explic în editorialul de data trecută ECTS-ul se revarsă în GameOver. Da, ne-a mâncat în ceafă și de această dată și am luat o porție de nebunie cu garnitură de monitor și mouse. După reclamațiile din fiecare an, voi încerca să fiu cât se poate de coerent, cu toate că, dacă ați fi pățit un sfert măcar din câte mi-au trecut mie pe cârcă în acele zile și dacă ar trebui să luați toată damblageala expoziției și s-o descrieți logic, două săptămâni v-ați plimba cu liftul în continuu. La Bălăceanca.

Welcome

Ei, din păcate, de această dată mi-am luat ghinionul cu mine: Roger. Asta a dat naștere unei ecuații din care eu n-am ieșit tocmai câștigat. Sarcinile mele organizatorice și diplomatice au luat mult mai mult timp decât credeam, iar timp pentru joacă, explorare, interviervare ori cum s-ar spune, muncă mi-a rămas - Zero, Nula, Nada, Zipo!.

Roger pe de altă parte a avut o altă problemă, să zic de natură... bio-magnetică. Intra în reacții negative cu Windows-ul. Și nu glumesc. Dacă nu ați mai văzut un calculator care să se blocheze (pentru prima oară în acea zi) la vederea colegului meu, atât de rău încât nici butonul de "Reset", nici de "Power" să nu mai conteze, de-au trebuit sărmanii oameni să scoată cablurile din spate, atunci vă spun eu că este complet adevărat și că trebuia să fiți acolo. Ce să vă spun, dacă-i dădeam drumul lui Roger pe un culoar al expoziției, se albăstreau-înegreau-îngețau toate monitoarele. Întrebați-ii pe cei de la Looking-Glass, unde a poposit el mai mult. Ei l-au denumit:

The Crashmaster

Văzând eu cum merge toată treaba, am hotărât să ne despărțim. Eu am avut timp să fac o tură și să observ că lipsea multă lume. Nu erau: Activision, Virgin, EA. Cu EA-ul m-am văzut separat. Cu Activision-ul m-am trezit prea târziu (își organizaseră separat, în altă parte o prezentare) iar de Virgin am și uitat până la urmă. Apoi eu am început tot felul de "protocoale", sperând ca Roger să-mi soarbă toate joacele prezente. Ei, reportofonul nu i-a mers, când am developat filmele am văzut un sfert expoziție și restul Turnul Londrei și alte peisaje. În plus, ce să vadă sărmanul dacă se blocau toate? De fapt lui i-au plăcut vreo trei-patru joace și asta a fost. Nu știu dacă le-a terminat, dar nu cred să mai aibă ceva secrete în fața lui. The Crashmaster had it all. Aceste fericite producții sunt: Half-Life, Thief: The Dark Project, Daikatana și Starsiege. Posibil încă ceva care să-mi scape acum. Le va dezvălui singurel în articole, când le va veni lor timpul și lui cheful.

Eu... err... busy

Eu m-am ocupat de câteva alte treburi: Noul model real la Larei Croft (întâlnire particulară), decernarea premiilor (ECTS Awards), ceva petreceri, lansarea GameOne și... mai multe. Să le iau pe rând? Ok, dar sărim peste primul punct. Așadar, anul acesta, am participat la decernarea premiilor europene. Un spectacol destul de important, cu toate că prezentatorul (un fel de actor celebru) m-a călcat pe nervi, cu un tacâm scump cât toate salariile noastre. Prezența noastră a contat la "greutatea revistei". Ne-am descoperit și împrietenit cu omologii noștri de pe SKY ONE. Este deci acolo o emisiune numită GameOver. Ne-am strâns voniceste la o masă cu bere și chips-uri și împreună cu alți câțiva jurnaliști ne-am pus pe pariuri: Două beri pe FFVII pentru topul German! Și dacă pierdeam nu era o problemă - berea era gratis. Și am cam pierdut la Nintendo și Sega. În plus, am impresia că au fost și ceva aranjamente. Buun, cu restul petrecerilor, am avut de ales. M-am luat după instinct și am nimerit la Blizzard-Sierra. Acolo, clăi peste grămadă vechii mei prieteni: Denny Atkin (cu nevastă-sa - grasă dar de treabă), Suzan, mă rog, mulți. Spectacolul a constat în evoluția modelelor reale din Diablo II într-un montaj muzical-coregrafic "Floarea dintre țâți". Frumos, foarte frumos, extraordinar de frumos, dar prea scurt!

Tonic din Tonic Trouble în fața casei părintești de la Ubisoft
Tonic din Tonic Trouble în fața casei părintești de la Ubisoft

Petrecerea mare însă s-a dat la Sony: Aproximativ jumă' de milion de lire băgați în tancuri, elicoptere, 400 de invitați și PULP, care au dat un concert meseriaș. Asta s-a ținut într-un loc mai special, în care trebuia să ajungi cu câte o mașinuță prin niște hârtoape - super flou-flou.

Și totuși Sin-ului îi mai lipsește câte ceva
Și totuși Sin-ului îi mai lipsește câte ceva

Bine, dar ceva joace?

Ok, vreți joace? La televizor, oameni buni. Nu, nu jocuri și concursuri. Zbierați la omul de la cablu să vă bage GameOne. Lansat la ECTS, postul e un fel de MTV dar numai cu jocuri - 24/24. Dacă aveți antenă satelit, pe Astra 1F, la 19.2 grade Est dați de el - "necodat". O minune. Cât despre ce am văzut eu la târg... mi-au atras ochii Gremlin-ul, Sierra, Ubi-Soft, Ifogrames și... cam atât. De la Eidos știam la ce să mă aștept, Microprose încă experimentează, Microsoft se chinuie încă, Westwood-ul a lipsit (Virgin) iar EA m-a dezamăgit. Poate doar Populous să aibă ceva de spus, asta în condițiile în care n-au arătat DK2, iar Origin-ul nu s-a sinchisit să bată drumul. Ce-am văzut la cei din linia-ntâi?

Tot frontul Gremlin are greutate și potențial violent (mai puțin Actua-Sport-urile pe care le știm ). Capii seriei sunt Blade, care m-a năucit la capitolul engine (umbre, lumini, obiecte, fizică) și Soulbringer. Nici restul însă nu se lasă mai jos. Sierra vine cu Half-Life, Star-Siege, Babylon5 și Homeworld. Standul Ubi, imens și plin de tot felul, din care Tonic și Requiem țineau afișul, iar Ifogrames au venit cu Outcast, I-War expansion și programat II-ul și cu 50% din acțiunile GameOne. Listele ar fi lungi și mult ar fi de explicat. Mai pe larg, în revistă și în cele ce urmează.

XXL

The Real Never Ending Story (adică numărul 12 din GO - prezenta) este făcut de Rebel Moon Studios și vine cu presiune asupra fantasticului - vezi tu FFVII-VIII. Gremlin, așa cum am mai spus, s-a orientat asupra țărilor care n-au dat producție încă, asupra micilor producători. Motorhead-ul cel atât de disputat era făurit de norvegieni. Blade-ul, poate cel mai promițător titlu (deja m-am hazardat aiurea) este făcut în Spania. Politica funcționează. Țările din care n-a ieșit mare lucru până acum, au programatori, și artiști cu grămada. În țări ca Anglia sau US, crema este împărțită între rechinii mari, pe când la periferie sunt o grămadă de oameni plini de idei și entuziasm. Astfel, cele mai interesante titluri au în spate necunoscuți. Ce mai era pe la Gremlin... a, ăla cu tancuri, vai ce viteză și ce senzație... cum îi zice, da, Wild Metal Countries! Țineți minte numele ăsta pentru că e ceva de bine cu el. Drept să spun, am impresia că Gremlin-ul a luat locul Bullfrog-ilor la capitolul trăznăi. Nu e același feeling (adică, nu stai să-ți dai seama cu ce e, ce vrea jocul, dacă trebuie să răsucești monitorul) dar ca zone de influență... să-mi fie cu iertare: Hogs of War, e o strategie cu porci în primul război mondial. Și are un generator de niveluri capabil să scoată minim 140 de miliarde de hărți diferite. Ba chiar și engine-ul e meseriaș - e făcut cu tehnologie Actua - Motion Capture. Ce or fi filmat, soldații sau porcii? Sau ambii? Iar dacă ne uităm la TankTicks știm clar că nu-i o bună cu oamenii ăștia. Alte titluri? Vezi mai sus: Blade, Soulbringer și Buggy. Harwar-ul probabil cere un joystick pentru a te înțelege cu el - asta este buba Gremlin-ului de când lumea: Controalele. Soulbringer este ceva gen Diablo, dar cu mai mult RPG (mai pe gustul meu), mai variat ca peisaj, mai... complex. Iar Blade, nu, o să vi-l povestesc mai târziu. Trebuie să plec la...

Interplay

Aici, lucrurile stau așa: toată lumea așteaptă Baldur's Gate. Este leader-ul problemei. Descent 3, deși nu pare, are tot ce-i trebuie. De Giants și de Mesiah mai știți și voi câte ceva (Shiny e la mijloc) iar ce mi-a atras mie atenția vine în dată: GALEON, un joc pregătit să dea TombRaiderului ceva palme, are în componență chiar pe cei doi creatori ai Larei Croft. Băieții au ceva în diblă, au stil, clasă și probabil bani. Designul și engine-ul jocului sunt excelente, pentru faza lui incipientă de dezvoltare.

Chiar trebuia lângă poza asta?
Chiar trebuia lângă poza asta?

KINGPIN, îmi aduce aminte de un film de T. Gilliam. Un SF adaptat la anii 30. Radio și Aspiratoare, conduce și alte năbădăi, erau motoarele întregii lumi. Un fel de calculatoare pe bază de vacum, o nenorocire. Ce e de fapt? Xatrix, prietenii noștri din Cyberia și Redneck au pus mâna pe un engine de Quake îmbunătățit. Atmosferă cât cuprinde. Planetscape Tourment, folosește engine-ul "Infinity" de la Baldur's Gate și luând un univers futurist tot din AD&D îl are ca producător pe G. Henkel, designer-ul celebrei serii Realms of Arkania. Surprinzător, atenția mi-a fost captată pentru ceva vreme de un StarTrek (New Worlds). STNW, este o strategie, cu engine poligonal și cu o grămadă de capacități. Idea este că vei putea cuceri noi lumi, vei cunoaște noi rase, te vei înțelege cu ele într-un fel sau altul, poți încheia tratate cu celebrii tăi dușmani, ai de colonizat noi planete și de sădit noi civilizații, de extras și transpostat minerale de pe o planetă pe alta și multe alte nebunii.

Time Compression x3

Piața e plină de anunțuri. Titluri grele și multe au de gând să ne gâdile la creier. 3DFx-ul, A3D-ul, Joystick-urile cu Feedback vin să susțină întreaga avalanșă intelectuală. Mai e o singură problemă: Timpul. Din păcate, multe dintre ele, deși sunt foarte aproape de robinet, mai rămân pe țeavă. Sperăm să bage presiune de sărbători. Noi ne-am pregătit pentru inundație - ne-am luat glucoză și perfuzii.

-Afantana

Avea o armură(?) lucitoare de să-ți faci mustața-n ea. De circa zece ori.
Avea o armură(?) lucitoare de să-ți faci mustața-n ea. De circa zece ori.