Sin

M-am culcat la 22:30. Mă scol de dimineață cu chef de treabă. Îmi fac înviorarea în aerul rece al Bucureștiului de decembrie, aranjez niște CD-uri în dulap, spăl niște pahare, arunc niște dischete, mârâi ceva printre dinți, pun niște Iron Maiden și m-așez în sfârșit la calculator.

Sin-ul nu mi-a inspirat niciodată. Începând de la primele imagini pe care le-am văzut și terminând cu cele mai șmechere reclame. Firma care l-a făcut, Ritual Entertainment, a purtat în urmă cu ceva timp numele Hipnotic Interactive (au făcu add-on-ul Scourge Of Armagon pentru Quake). Este vorba deci de un grup plecat de la 3D Realms, adică taman de la părinții lui Duke Nukem 3D. Ei, asta explică într-o oarecare măsură genul de personaj care este John R. Blade. Face parte tot din categoria eroilor supărați, sictiriți și flegmatici, genul de luptător... mă rog. Unde mai pui că are și un soi de camarad, un hacker șmecheraș care te duce cu gândul la micuțul ochelarist din la fel de micuțul serial Nikita. Echipa asta formată dintr-un purice deștept și un elefant abil trebuie să pună cu botul pe labe o vulpiță parșivă pe nume Elexis Sinclaire, o tânără femeie rea la suflet și bună în tot restul.

Lăsând însă la o parte povestea și aspectele subiective, ajungem la miezul problemei.

Shoot'em up

A fost folosit engine-ul de Quake 2 căruia i s-au adus unele îmbunătățiri ici și colo. Adică exploziile arată un pic altfel, din pereți sare tencuiala atunci când tragi cu mitraliera, rămân urme de sânge pe peretele din spatele unui adversar ciuruit și alte asemenea chestiuni menite să mărească impactul vizual.

O îmbunătățire radicală, cea mai importantă din tot jocul după părerea mea, este recunoașterea locului lovit atunci când tragi într-un adversar. Există trei zone: cap, trunchi și membre, existând și armuri diferențiate. Asta înseamnă că omori infinit mai rapid un omu' negru dacă-l nimerești în cap, decât dacă tragi "în el" la întâmplare. În timpul jocului chestia asta devine extrem de importantă și schimbă puțin datele problemei, adăugând un accent diferit acțiunii.

Tot diferită este și lipsa linearității. Un nivel este o misiune. Cu obiective. Există mai multe ieșiri din nivel și mai multe deznodăminte ale misiunii. Funcție de factorii ăștia, urmează un nivel sau altul, putând să alegi mai multe drumuri prin joc.

Inamicii sunt, cu câteva excepții, oameni. Ninja, mecanici cu chei franceze în mână sau ceva mai mutați spre monstruos, tot oameni se cheamă. Există ici și colo câte un monstru care se vrea înspăimântător însă Ritual pur și simplu n-a nimerit-o cu ăștia. Impresia generală este că nu prea apar lucruri noi pe parcurs. Te tot bați cu aceiași omuleți cale de j' de niveluri. Mă rog, nu c-ar fi neapărat un lucru rău. De fapt ăștia sunt cel mai plăcut de împușcat, pentru că monștrii ceva mai mari sunt anoști rău.

Au mai fost introduși niște "civili" (doctori, vagabonzi...) fără importanță prea mare, niște chestii care înoată prin apă (uau?) și un sistem de calculatoare prin niveluri. Poți să dezactivezi alarme sau turele automate, să deschizi uși (uau again?) și să tastezi "dir" sau "type autoexec.bat" ca-n DOS.

Ca să încep punerea punctului pe "i" vă spun că sunt două lucruri frumoase în Sin. Design-nul unor niveluri, reușite grafic și ca structură este primul. Cel de-al doilea este trasul cu mitraliera, de fapt cu mitralierele. Da, cele mai reușite arme sunt cele două mitraliere, ușoară și grea. Prima arată ca o bormașină dar trecem cu vederea peste asta. Cea de-a doua îți dă senzația că tragi într-adevăr cu ceva "rău". La capitolul arme, în afară de astea două, nu văd ceva genial. Căutările producătorilor nu s-au soldat cu nimic spectaculos. Poate harponul să fie ceva mai plăcut sau pușca cu lunetă. Problema cu astea două e că în single player nu-și dovedesc adevărata valoare, iar multiplayer-ul e atât de hidos în rest încât se pierd în negură.

Multiplayer-ul e hidos pentru că... e hidos. Te mișți îngrozitor de încet, iar atunci când îl dobori pe celălalt faptul de lasă rece. Nu văd de ce ai renunța la Quake 1 sau 2 pentru Sin.

Bug-ul cât casa

Încarcă extrem de greu iar salvările sunt enorme. Șase salvări aveau 277Mb (sic!) ceea ce e aberant. A ieșit un patch însă vina producătorilor rămâne la fel de mare. Până să luați patch-ul de pe Internet, ca să încarce mai repede, tastați în consolă "developer 1", urmat de "flushmap 0", totul fără ghilimele.

A meritat așteptarea?

Cine l-a așteptat cu sufletul la gură, s-a înșelat. Cine a fost ceva mai calm și cu tensiunea ceva mai apropiată de valori normale, nu e cazul să-și modifice starea. Sin a ieșit pe piață. Bine.

• Bugs