Steel Rebelion

Tab "de la Funcom" și caseta galbenă de pull-quote: "Oricum e prematur să mă pronunț definitiv înainte de a vedea versiunea finală a jocului"

Pentru că o rebeliune modernă nu se mai face cu vorbe şi/sau cu leviere se optează pentru tancuri care sunt totuşi arme mai serioase şi mult mai eficace. Astfel s-au gândit şi cei de la Funcom când au pus la cale jocul Steel Rebellion (rebeliune cu oţel).

Două tancuri fumegând pe un drum, lângă o bază militară — "E destul de interesant aspectul 'bărujelor de energie' spânzurând de fiecare element de peisaj care are 'viață'. La copaci de ce n-or fi pus?"

Tanc trăgând rachete de-a lungul unui drum de munte — "Măcar fumul rachetelor se vede frumos chiar așa, în versiunea demo pre-pre-pre-alfa."

Tâlcul poveştii jocului e tare simplu şi romantic: patriotism, umanitarism, eroism, conştiinţa civică, etc. Iată, se făcea că într-o ţară îndepărtată (după nume trebuie să fie foarte departe), Ophoria, se instaurase un regim dictatorial, post colonial mustind de teroare şi corupţie. Fireşte, oamenii erau nemulţumiţi şi frustraţi dar cel mai nemulţumit & frustrat era un tânăr pe nume Adlard Ferron, întâmplător descendent al unui răposat şef de clan. Fiind el atât de nemulţumit, s-a gândit că lucrurile nu mai puteau continua astfel şi găsind şi nişte luptători meseriaşi aprinde flacăra răscoalei...

Cam asta e povestea; să vedem câte ceva despre jocul propriu zis (aşa cum va fi căci eu n-am jucat decât un demo astmatic). Steel Rebellion, ca gen, e o strategie în timp real. Lipsesc procurarea şi managementul resurselor fiind orientat mai mult pe lupta propriu-zisă decât alte jocuri ca Total Anihilation, Starcraft, deci e un RTT (Real Time Tactics) ca să fiu mai exact. În schimb, setup-ul şi pregătirea unităţilor sunt mult mai complexe. Armata pe care o construieşti e formată din tancuri: pentru fiecare tanc ai ales un şasiu, o armă, diverse echipamente electronice sofisticate şi binenţeles un echipaj, format din doi sau trei oameni (doi pentru tanc uşor şi trei pentru tanc greu). Fiecare dintre aceştia are o funcţie bine determinată în echipajul pe care-l formezi, funcţiile fiind: comandant, şofer, tunar. Membrii echipajului îi alegi dintr-o serie de indivizi pe care îi ai la dispoziţie şi trebuie să ţii cont de două lucruri. Primul ar fi că ai un număr limitat de oameni cu care trebuie să realizezi misiunile astfel că numărul de unităţi e şi el limitat; numerele astea devin din ce în ce mai limitate dacă "cei aleşi" mor în luptă.

Ilustrație decorativă a unui tanc, plasată peste coloanele de text (fără chenar propriu; puțin text de coloană se vede la margini, inevitabil la acest tip de decupaj)

Ecranul "Unit Setup" cu echipajul tancului — "Bade Kristopherson, aş dori să-ţi fac..."

Partea bună e că dacă supravieţuiesc, eroii tăi vor câştiga experienţă, vor deveni mai eroici că să zicem aşa. În al doilea rând trebuie să ai în vedere aptitudinile tipilor pentru că fiecare are o anumită "înclinaţie" pentru funcţia de comandant, şofer respectiv tunar. Armele disponibile sunt tunuri cu bătaie mică şi mare, rachete cu rază medie şi lungă de acţiune, gama acestora fiind satisfăcătoare. Orice armă are nişte specificaţii ca distanţa la care bate, puterea, precizia, etc.

Echipamentele, căci trebuie să zăbovim o clipă şi la ele, sunt destule şi utile. Ele ar fi diverse armuri, computere pentru combat phase, computere pentru ochire, detectoare de sunet, radare, girostabilizatoare, etc. Toate au câteva specificaţii care te lămuresc cam ce fac şi de ce ar fi bune. Un tanc greu are loc pentru patru astfel de bunătăţi, rezonabil zic eu.

Sistemul de comenzi e uşor de folosit, simplificat cu bun simţ pentru a permite decizii şi ordine rapide: în versiunea finală vor fi disponibile în jur de douăzeci de comenzi.

Personal nu am jucat decât o misiune în care trebuia să distrug o bază (era singura disponibilă în demo) dar producătorii promit mult mai multe şi cu obiective variate, de la misiuni de salvare la misiuni de reparare şi distrugere. Ni s-a mai promis şi un lucru frumos cum ar fi efecte psihologice asupra echipajelor, efecte datorate exploziilor şi prezenţei inamice; adică e foarte posibil ca o explozie babană să dea o criză de nervi echipajului din tancul cel mai apropiat.

Grafica e bunicică, s-au folosit poligoane, texturi, deci lucruri bune. Oricum e prematur să mă pronunţ definitiv înainte de a vedea versiunea finală a jocului. Perspectiva e realizată draguţ şi e 3rd person fiind cam ca în Myth, lucru deloc în măsură să-mi displacă având în vedere că şi culorile vor fi pe 16 biţi la rezoluţii mari. Jocul va fi suportat de majoritatea acceleratoarelor grafice şi aici aş vrea să adaug că Funcom va realiza (dacă e să-i credem) şi o texturizare mai realistă a terenului. Demo-ul se mişcă destul de bine accelerat hardware dar îmi place să cred că vor mai lucra la capitolul ăsta.

Făurarii jocului vor munci pe brânci (sper) pentru a produce şi un sunet realistic, cu efecte Doppler şi sound positioning, aşa cum au promis.

Secţiunea de multiplayer va beneficia de o atenţie deosebită. Pe o reţea LAN se vor putea zdrobi până la opt jucători şi se va putea folosi şi conexiunea directă sau modemul pentru maniacii care vor dori să joace interurban (caz în care RromTelecomul va dori Steel Rebellion-ul sport naţional). Ar fi de bun simţ ca hărţile de multiplayer să aibă dimensiuni niţeluş mai mari, în caz contrar dintr-un joc tactic se va transforma într-o simplă ciomăgeală. Dacă obiectivele celor care joacă multiplayer vor fi diferenţiate (ca la Incubation) iarăşi, nu va fi rău. Oricum, mă resemnez că dacă nu-mi va place cum va fi realizat multiplayer-ul, n-am decât să iau sursele de cod de la Funcom şi să-l reprogramez (multiplayer-u').

Mai mult de atât ce-aş putea să vă spun? Că va apărea la sfârşitul anului acesta sau în primăvara lui '99? Că-l aştept ofensator de curios? Mda..cred că e tot ce-aş putea să vă mai spun.

Blom