Grim Fandango

Lucas Arts nu stă degeaba. Dacă frații mai mari, Lucas Film, ne pun nervii la încercare făcându-ne să așteptăm primele episoade din Star Wars (alea în care Vader avea caș la gură), băieții care răspunde tocmai ne-au oferit pe tavă Grim Fandango.

Dacă până acum câtva timp quest-urile de la Lucas aveau un anumit "look" specific, de data asta, părinții excelentului Full Throttle au ieșit la lumină cu ceva nou, totalmente 3D.

Până la a vă spune câteva despre engine-ul de mișcare 3D, îngăduiți-mi să vă vâr pe gât un pic de poveste. Iată așadar adevărul care ne zbârlește părul:

Te cheamă Manny și ești un angajat al foarte normalului Department of Death. Ceea ce trebuie să faci ca să scapi de pe Tărâmul Morților (Land of the Dead) este să aduci la fața locului clienți de pe Tărâmul Viilor, pentru o excursie durând patru ani, înainte ca sărmanele suflete să-și găsească pacea veșnică. Urmează să-ți câștigi libertatea la îndeplinirea planului de producție. Tare, nu?

Povestea tinde spre un abulism complet și mai-mai să pară de prost gust. Cum adică? Afaceri pe tărâmul morților? Ceea ce schimbă radical situația este modul de realizare a acestei lumi. Jocul nu e nici pe departe un "horror game", dacă o fi existând termentul. Nu. Land of the Dead este o îmbinarea de elemente luate din tradiția mexicană cu bucăți din filme de groază, totul presărat cu umor din belșug și îmbibat corespunzător de accent hispanic.

Toată arta celor de la Lucas de a face dialoguri care să te ungă pe suflet este pusă la lucru în Grim Fandango, de la cel mai subtil accent al unei voci, până la cel mai furios strigăt scos de careva.

Pe partea grafică pot spune că băieții sunt de departe cei mai artistici dintre toți. De ce spun asta? Fiți atenți.

Jocul e 3D, iar engine-ul folosește, normal, poligoane și texturi. Acum, la fel de normal, nu poți face un personaj să arate foarte natural folosind un număr decent de poligoane. Dacă pui prea multe... iar nu e bine că se înțepenește tot. Așa apar compromisurile la calitatea grafică. Atunci băieții au făcut taman pe dos. Personajele din Grim Fandango nu arată deloc bine la prima vedere. Sunt niște schelete. Fețele nu le sunt nicidecum desenate cu grijă pentru detaliu, ba dimpotrivă. Două linii, trei surcele, gata fața. Ăsta e băiat, ăsta e fată. O siluetă pătrățoasă, o gură ca a unui dovleac de Halloween, niște ochi din topor și tot așa.

Ei bine, aici se simte că graficienii Lucașilor știu meserie. Paiațele astea au cele mai expresive fețe pe care le-ați văzut vreodată într-un joc 3D. Practic, toată grafica din joc se bazează pe sugestie, pe expresie. Nimic detaliat, totul sugerat. Simțit. Poți să faci ultra textura pentru fața unui personaj și să folosești 100.000 de poligoane pentru el, că tot n-o să fie mai expresiv ca trei linii și două cercuri, reprezentând fața unuia din Grim Fandango.

Același lucru se întâmplă cu mișcările personajelor. O idee foarte tare și genial de simplă este aceea că tipul pe care-l cotrolezi își mișcă scăfârlia și se uită la obiectele active pe lângă care trece. Adică, dacă treci pe lângă o masă cu ceva interesant pe ea, băiatul întoarce și înclină capul rămânând cu privirea fixată în punctul respectiv până când se apropie de alt obiect activ. Aspectul de "natural" este copleșitor.

Pe lângă toate astea, deliciul îl face povestea. Un soi de policier îmbibat cu mult umor. Nici nu știți cum să te uiți la el. Ca la un desen animat serios? Ca la un film de cinematecă tratat mai ușurel? Oricât de mare ți-ar fi nedumerirea, două lucruri devin clare: "Lucas Arts înseamnă quest și quest înseamnă Lucas Arts". Fără Go.

• Bugs