The Longest Journey

Lucas Arts nu stă degeaba. Dacă fraţii mai mari, Lucas Film, ne pun nervii la încercare făcându-ne să aşteptăm primele episoade din Star Wars (alea în care Vader avea caş la gură), băieţii cu calculatoare fac Grim Fandango.

Sincer să fiu, primul joc pe care l-am văzut a fost TLJ-ul. Funcom-ul avea stand-ul chiar lângă centrul de presă, iar cea ce am văzut pe monitoarele lor ne-a ţintuit pentru o vreme. Pe unul între calculatoare, rula fericit TLJ-ul. Un sărman vizitator pleacă de lângă consolă, dezabuzat şi trist - nu-i ieşise manevra. Pune Roger mâna pe mouse şi în 2 minute termină demo-ul. Problema se blochează chiar când are de gând să ne arate un film. Asta a fost bine, pentru că am atras atenţia cuiva. După protocol ne mai uităm şi la Steel Rebelion (o altă paranghelie) şi-i dăm bătae mai departe. Ajungem acasă, după multe peripeţii. Nu trece mult şi vine pachetul de la băieţi. Îl rupem bucăţi, fiecare apucă un CD şi se duce în colţul lui să vadă cu ce s-a ales. Mie mi-a picat TLJ-ul. Corrrrrrect.

Povestea

Aici ar urma o poveste fantastică în care eroina noastră (căci este o ea) s-ar descoperi în mijlocul unei probleme. April Ryan, dânsa - eroina, este undeva între două lumi gemene numite Stark şi Arkadia, una patronată de ştiinţă şi alta de magie şi vis. Sărmana studentă, căci pe lângă ale alea este studentă în arte, are brusc misiunea de a restabili echilibrul dintre aceste două lumi patronate acum de "Mâna neagră a Haosului". Şi chiar din primul capitol vei da ochii cu "Întunecimea Sa".

Ce-am văzut eu, era un mic demo de o singură locaţie, cu doar 3 "ecrane". Ce-am văzut eu era încântător. O combinaţie 3D - 2D excelentă. Peisaj multiplan 2D mirific cu o senzaţie de spaţialitate reuşită în care, personajul 3D - April şi alte animaţii pre-renderate se lipeau perfect. Am văzut un puzzle desfăcut logic şi întrerupt de "fir epic", animaţii şi în general o viziune artistică "mişto" voci şi personaje bine integrate şi în general o regie bună a momentelor. Totul se lipea astfel încât să iasă atmosfera necesară - care, sincer a ieşit chiar dintr-o locaţie de 3 ecrane. În concluzie, se poate.

Ce conţine versiunea "plină"? Peste 120 de locaţii (spun ei 3D), mai mult de 50 de personaje vorbitoare (printre care, mândreţea lor, o cioară sarcastică), vreo 20 de minute de animaţie renderată ("cinematics") şi o sumedenie de puzzle-uri de tot felul (de la cele tâmpito-comice la cele idioto-frustrante) împărţite pe 13 capitole şi totalizând vreo 40 de ore de gameplay. Pentru mine cel puţin, sună bine. Oamenii de la Funcom mi-au demonstrat că au clasă şi ştiinţă. Au ca să zic aşa reprezentanţi şi din Stark şi din Arkadia. Şi cu toate că şi-au început măiestria şi căpătat experienţa pe spatele consolarilor au arătat că ştiu să facă joace eminamente PC. Au promis un scenariu plin de îmbârligături, mii de efecte sonore şi muzică de film (sau, să-i spun eu, de atmosferă) şi tot felul de surprize ascunse. Iar în afara celor din urmă eu le-am prins gustul din trei ecrane. Au un cursor de mouse cu sursă de lumină, iar engine-ul suportă luminiţe colorate, umbre în timp real, caractere cu până la 1000 de poligoane (cam puţin după număr dar care arată excelent), skeletal animation, cu rutine de animaţie luate cu ultimile tehnologii motion-capture. Suportă orice tip de accelerare inclusiv (sau, să zic aşa, mai ales) Voodoo şi Voodoo2.

Ce să vă mai spun? La capitolul quest-uri e foarte simplu să nu-ţi placă. Undeva, o chestie minoră poate face ca toată munca asta enormă, ca toate promisiunile să nu aibă efectul dorit. Şi nu, să nu mă întind până acolo unde zic "să nu placă" dar diferenţa dintre un quest bunicel şi unul extraordinar stă în parametrii atât de fini că mi-e şi jenă să mă gândesc.

În concluzie, eu termin aici, încheind cu acest epilog, în finalul căruia, aş vrea să adaog ca ultimă precizare, care deşi la urmă nu este chiar pus la fundul sacului, că la urma urmei şi finalul finalului... ăăă ce vroiam să spun?

A, da, că nu e ultimul quest pe care îl scoate FunCom-ul Mai are unul în lucru. La care lucrează. În procesul muncii... iar am început!

• Afantana