Dune 2000

Caseta roșie de citat: „În ceea ce privește jocul în sine, singurul feeling pe care l-am putut simți este acela de sterilitate."

Cum se face un review la un joc? Pui mâna pe el, îl aduci la limită, calculezi o integrală dublă din rezultat, împarți la doi, aduni cu un logaritm oarecare (cât mai convenabil) și ridici totul la puterea a doua. În final iei rezultatul, încropești un pseudo-grafic, cât mai "din ochi", după care iei dosarul rezultat, în care ai făcut toate calculele-chin de mai înainte și-l arunci tacticos la cel mai îndepărtat și inacesibil coș de gunoi. Pe parcursul desfășurării acestui proces trebuie să-ți fi venit vreo idee...

Caseta General Info — oglindită pe această pagină: valorile în stânga, etichetele în dreapta


Producator	Westwood Studios
Web	www.westwood.com
Sistem	Pentium 166MHz/16Mo
3Dfx	nesuportat
Alte

Se întâmplă cam așa

În timpul liceului (uneori am impresia că au trecut o mie de ani de atunci), în marele și dotatul laborator al cvasi-secției de pseudo-informatică tronează leneșe două puternice calculatoare 386 cu 2M de RAM și HDD cât să pui în zilele noastre filmele de la... Dune 2000 să zicem.

3Dfx întrebați? Nici nu avea să se nască câțiva ani buni de atunci înainte. Rețeaua? O tichie de mărgăritar pe care se mai înflăcărau din când în când dialoguri semi-obscene cu ajutorul programului Chat din Windows 3.11. Multiplayer? Cuvânt inexistent în dicționar. Sound Blaster? Doar pentru cei pentru care gâjâitul înecat al PC speaker-ului nu era suficient. În definitiv, nu ai nevoie de sunetul cristalin al vreunui clopoțel pentru a fi avertizat de apariția coșmarului: "Out of Memory".

Acestea erau condițiile în care și-a făcut Dune 2 intrarea. La momentul respectiv Dune 2 însemna patru dischete îndesate bine cu arhive .rar sau .arj din care rezultau vreo 12M foarte frumoși de strategie în timp real, prima de acest gen pe PC. Nu cred să fi auzit pe cineva care să fi jucat Dune 2 și să nu-i fi plăcut. Intro-ul on-the-fly cu care debuta jocul, sunetul și muzica "dobitoace" conform standardelor actuale, aveau la respectivul moment același efect de gură căscată și ureche ciulită pe care îl au acum filmele din Sanitarium de pildă. Și mai ales Dune 2 venea cu un gen nemaiîntâlnit până atunci pe PC și un feeling inegalabil.

Una din misiunile care se desfășoară contra cronometru Și vă rog să remarcați ce umbră frumoasă are fregata aia, chiar au meritat alea trei zerouri din coada numelui.

Moștenitorul Dune 2000

"Pentru a ne asigura că Dune 2000 va păstra farmecul lui Dune 2 am cooptat în echipa care lucrează la acest proiect o serie de fani înveterați ai Dune 2" am citit de curând pe undeva, o declarație de presă (citatul este aproximativ).

"Hâc!" am răspuns și eu înecându-mă cu o gură de cola răsuflată, uitată pe la redacție de câteva săptămâni. O presimțire amară își făcea din ce în ce mai remarcată prezența.

Niște cifre statistice arată că din trei persoane chestionate două au considerat Dune 2000 o prostie și una singură a declarat că este un joc bunicel. Din acestea din urmă mai mult de trei sferturi nu au văzut sau nu au jucat niciodată Dune 2. Îmi este clar că Dune 2000 a intrat pe piață ca remake al jocului Dune 2, cum, în ce limite și mai ales de ce a ieșit atât de prost vom vedea în cele ce urmează.

Cronica unei morți anunțate

După ce am jucat prima oară Dune 2000 mi-a fost efectiv rușine să dau frâu liber sentimentelor când am fost întrebat cum mi se pare. Dacă eram eu ăla nebun?

După ce Paul a prins curaj și a răcnit niște dezamăgiri nereproductibile, mi-a mai venit inima la loc. Eram mai mulți nebuni!

Air Strike-ul e un lucru nou pentru Dune, dar vechi și banal pentru C&C. Tocmai aici e problema.

Pe de o parte, unii mai conservatori, reproșează jocului lipsa totală a feeligului de Dune 2. În ce constă acest feeling nu mă întrebați că nu pot exprima în cuvinte. Pe de altă parte, reformiștii, consideră că Dune 2000 este practic un Dune 2 cu un alt engine (să zicem că e adus chipurile la zi) mult prea înclinat spre interfața ultra-cunoscută din C&C. Adevărul e pe undeva pe la mijloc.

Primul sentiment pe care îl ai în fața jocului este acela generat de cei 400 de mega de filme: "am rupt cuiul!". Introducerea are vreo cinci minute: după un quick preview la Tiberian Sun și un filmuleț foarte scurt chiar cu povestea jocului, producătorii s-au dat în bărci cu un film interminabil cu secvențe și interviuri Hollywood-iene dspre cum am făcut și au dres ei filmele de la C&C încoace.

În ceea ce privește jocul în sine, singurul feeling pe care l-am putut simți este acela de sterilitate. Efectiv Dune 2000 se înfățișează ca un joc fără substanță, care nu-ți spune nimic: câștigi o misiune - Ok; pierzi o misiune - nu-i bai, și în general jocul nu reușește să te prindă deloc în desfășurarea acțiunii rezultând într-o atmosferă de joc obositor de degajată. Ca și cum ai conduce mașina prin deșert: nici un viraj la dreapta, nici un viraj la stânga, nici un copăcel, nici un boschet și nici o căruță de depășit, pentru a rupe monotonia.

Schimbări

În joc se pot distinge anumite retușări "tactice" la anumite elemente. De exemplu Devastator-ul harkonnen-ilor a fost potentat la nivelul la care ar fi trebuit să fie încă de la Dune 2; Sonic Tank-ul a fost retrogradat, nu trage decât de foarte aproape și deși distrugerile rezultate se păstrează mari, lățimea fascicolului... sonic este mult mai mică; turelele cu rachete au pierdut mult din putere și nu se mai pune problema să faci un rând de turele impenetrabil: faci două rânduri de turele impenetrabile. În cele din urmă a apărut (Tada!) "inginerul". Acesta poate fi folosit la capturarea clădirilor inamice (există și misiuni cu obiective în acest sens). Altă noutate o constituie air-strike-ul, destul de astmatic însă. În plus față de Dune 2000 poți controla sabotorii și fremenii.

RUN (ENTER)

Ok. Începi jocul. Presupunând că nu abandonezi chiar din primele misiuni de pseudo-antrenament, observi că pe măsură ce înaintezi în misiuni hărțile devin din ce în ce mai încâlcite și mai accidentate. Acest lucru taie orice elan de strategie la care ai putea avea pretenții. Aveai de gând să distragi atenția cu o mână de Rambo kamikaze după care să ataci cu efective susținute din flancuri și din spate. Forget it! Astfel strategia se rezumă la câteva concepții de bază.

În ceea ce privește AI-ul jocul este dea dreptul inervant. De exemplu să presupunem că ai două tanculețe unul lângă celălalt. Vine un cocoșat inamic din lateral și începe să tragă cu entuziasm în primul tău tanc. Celaltă unitate nu reacționează absolut în nici un fel, de parcă tunarul ar fi la o pauză de fumat. În condițiile în care grupul de unități în cauză este mai mare, dobitocia este și mai evidentă.

Grafic? Nimic de menționat. Sonor? Idem. Filmele dintre misiuni? Oribile!

DIVIDE BY ZERO

Discutam la un moment dat cu un prieten căruia chiar i-a plăcut Dune 2000 și nu am reușit să înțeleg cum simpla nostalgie pentru Dune 2 te poate face să nu remarci "the obvious". Și eu sunt un nostalgic Dune 2 și am terminat Dune 2000 încercând cu disperare să retrăiesc feelingul în cauză. Rezultatul este... Am zis.

- Johnny cu corp de 7

Banda de verdict „Ce ne place / Ce nu". Cifra Score Board este tipărită peste colțul din dreapta-sus al benzii.

Ce ne place: Încercarea de a aduce în actualitatea un joc dement din timpuri străvechi, care a schimbat câte ceva.

Ce nu: Nimic nou. Feeling de Command & Conquer acolo unde nu era cazul. Filme urâte ca Marimar 2.