Half Life — Ziua întâi

— Sunt Alphonso de la discotecă, tu eşti frac'su lu' Geta?

Alo, da! Game Over, da.

Receptorul: ... ife?

Paul: Err... ar trebui să apară. Deocamdată a ieşit un demo, Day One. Oficial.

Receptorul: ... rfă!

P: Da, bănuiesc că şi "marfă" e potrivit.

Receptorul: ... seară!

P: Ura! (întorcându-se spre cameră): Băi nene e al... (numără pe degete) ţ'spelea care mă întreabă de Half Life pe ziua de azi.

Fane (care se dă cu Netscape-u' pe web): Chiar aşa, cum e Day One?

P: Nu l-ai văzut?!? Hai dă-l la balamuc de Internet, hai să-ţi arăt.

Johnny (care râde înfipt în Quark): I-auzi tupeu! Păi ai lăsat pe cineva să se apropie de el?

P: Hai, atenţie sporită că vine! (butonează de zor).

Hard Disk-ul: 10101010001 Bate-te-ar norocu' de swap cu cine te-a invent... 01001001000

Andrei (trezindu-se se uită abulic la ceas): 3 juma'te (se întinde) Cine-i ăla cu robinetul în ochi? Ah, Half Life? Cum...

P: Linişte!

(...)

P: Fiţi atenţi aici introducere care m-a spart. Nu film, nu nimic. Făcută din engine şi vorbă. Mergi cu trenul ăsta...

Max: Tu ce eşti?

P: Din câte se vede, eşti un cercetător şi trenul ăsta de duce spre interiorul bazei de cercetare. Fiţi atenţi feeling. (se aude vocea unei femei-computer recitând avertismente şi descriind traseul). Apare sentimentul că speech-ul ăsta plin de grozăvenii îl auzi în fiecare zi când vii la muncă şi te plictiseşte de moarte. Sentimentul că aparţii lumii ăsteia ultrasecreteinterzise pentru marea majoritate a oamenilor. Tare de tot!

J: Hai, cât mergi aşa.

P: Mergi mult, dar vezi, ţi se arată ce poate tehnologia. Am impresia că iluminarea nu e lucrată chiar cum trebuie, pare cam "precisă". Da' uite cum se mişcă robotul ăla ca un păianjen. Uite cum i se mişcă fiecare picior separat când coboară pe pantă? E minunea aia de "scheletal animaton". Rupe.

(...)

P: Am ajuns. Fii atent că vine poliţistul şi vorbeşte...

M: A, ce mişto! Vorbeşte cu tine.

P: Asta n-am mai văzut-o într-un 1st person. Cel puţin nu la modul şi nivelul ăsta.

Roger (apărut brusc): Vedeţi cum întoarce capul după tine?

P (topăind în joc împrejurul poliţistului):

Uite, vedeţi, vedeţi?

(...)

P: Hai că încarc o salvare să vă arăt nişte faze. (face click-clock din mouse) Aşa. Aici poţi să vorbeşti cu doctorul ăsta ca să vină şi să-ţi deschidă uşa. Poţi să le spui să stea pe loc, să-ţi facă o injecţie şi să te mai repare sau să vină după tine.

F: Băi, da' sentiment de realism nebun.

P: Şi engine-ul e slăbuţ faţă de ăla de Unreal. Nu are cine ştie ce ceţuri sau lumini ultrşmechere. E un engine de Quake 1 îmbunătăţit mult de tot. Merge însă fără probleme şi software. Şi poţi şi să faci toate săriturile "după colţ", adică îţi modifici traiectoria săriturii în aer. În Quake 2 a fost schimbată chestia asta şi mie nu-mi plăcea.

F: Mă rog...

P: Mă rog... Arhitectura nivelurilor este însă o îmbinare superbă între realism şi SF. E clar că au studiat nişte baze dintr-astea de cercetare înainte să construiască toată minunea.

A: Văd că încarcă între niveluri.

P: Păi e sistemul lui peşte. Încarcă din când în când în timp ce te plimbi prin nivel. Timpi scurţi de încărcare. Adică mergi bine mersi pe un culoar şi la mijloc e un punct dintr-asta. Încarcă nişte secunde şi după aia îţi continui drumul. Cum ar fi, treci din nivel în nivel fără să simţi trecerea. Şi poţi, la o adică să tragi într-un inamic din nivelul următor, pentru că practic vezi o bucată bună din el.

F: Idee.

P: Păi dă foarte, foarte bine. Nu se mai creează sentimentul de misiuni separate ca în Quake sau Unreal sau ce mai vreţi. Joci jocul de la un cap la altul.

J: Ia, stai aşa. Ce e aia?

P: E o armă. Sunt patru arme în demo: levier, pistol, shot-gun şi mitralieră. Unele din cele mai tapene pe care le-am văzut vreodată, fără să fie ciudate sau ultra SF. Şi fiţi atenţi că unele din ele au două moduri de foc. Shot-gun-ul trage şi cu două cartuşe odată, i ar la mitralieră poţi să-i montezi aruncător de grenade, după ce-l găseşti. Ah da, ai şi grenade, le poţi arunca cu mâna.

R: În Anglia am jucat un pic Team Fortress, add-on-ul, şi aveai o mitralieră dintr-aia de pe elicopter şi când trăgeai cu ea împroşcai totul în jur şi te zgâlţâia de-ţi ieşeau ochii din cap. Ce să zic?

F: Cum e interacţiunea cu decorul?

P: Mişto. Uite aici (sparge un televizor dintr-o cameră şi începe să fărâme lămpile din interior). Mă rog, aici e clar că e o "fază" gândită ca să te uimească. În general, spargi cutii, geamuri.. tot ce treb... Hopa! (se agită un pic din mouse).

A: Îh!

P: Vai, monştrii sunt făcuţi chiar bine. În afară de ăla cu aspect de zombie nespălat şi mort de foame, toţi arată straniu de tot, se comportă la fel şi scot nişte sunete puţin spus dubioase. Cred că sunt cei mai ciudaţi de pe piaţă la ora actuală.

J: AI, ceva?

P: Îmi place că se comportă natural. Uite, zombie-ul de colo. Vezi, parcă citeşte ceva pe biroul ăla. Nu m-a auzit încă.

M: Kick him! (...) Uau!

P (rânjeşte): Focul doi de la shot-gun! Aşa, ce ziceam? Ah, da. Sunt gândite o mulţime de faze care să-ţi placă. De exemplu la un moment dat iese unul dintr-o cameră spărgând peretele, bucată cu bucată. E predefinit totul, dar tot arată extrem de bine şi te uimeşte prin naturaleţe.

F: Băi!!! Uite un gândac!!!

P: Păi da, sunt şi gândaci, poţi să-i calci. Aoleu! Ferea? (mişcă brusc din mouse).

A: Mama mia! Ce e asta?

P: E o turelă automată care bănuiesc că e activată de vreun senzor de mişcare, ceva. Nu vezi că l-a făcut varză pe doctorul ăla şi a ciuruit şi bărzăunii aia din colţ? Îmi place cum trage. Efectul cu traiectoria vizibilă a gloanţelor e magistral.

F: E necesar, moşule.

P: Păi tocmai. Asta îl face de două ori mai magistral.

J: Şi turelele cu cine ţin? Cu ursul sau cu vânătorul?

P: Am vagă impresie că au fost montate de forţele speciale care au venit să vadă care-i treaba. Până la urmă cu ei te baţi o bucată bună. Să-i vezi cum se lasă jos cu frânghii. Ca-n filme.

F: Şi cum e AI-ul ăstora?

P: Err... stai că nu mai e mult. (se mai fâţâie un pic). Aha uite-l... Ha... Uau!... Die sucker! ... Aşa!

F (siderat): Aşa arată o luptă cu ăştia?

P (râde): Nu, că e pe easy. Ideea e că nu prea poţi să iei multe gloanţe în ochi. Ai armură dar tot nu e bine să fii prea nesimţit.

A: Mie mi se pare cea mai tare combinaţie de dinamism şi realism pe care am văzut-o.

P: Pentru simplul motiv că este. (râde) Fiţi atenţi că şi aici sunt unii. (mişcă rapid din mouse)

M: Ha? Ce-a fost cu cutia aia care a trecut pe lângă tine?

P: Păi a explodat o grenadă lângă ea şi n-a spart-o, iar suflul exploziei a împins-o încoace. Nu ţi-am zis că e tare? Şi fiţi atenţi. Că poţi să împingi lăzi n-ar fi nimic, dar poţi să le şi tragi după tine. Nu te mai stresează faza aia în care ai împins cutia într-un colţ şi după aia te dai cu capul de pereţi ca într-un Box World 3D.

F (cu ochii mari): Eu tot nu-mi revin. Mă, voi n-aţi văzut cum s-a încrucişat grenada pe care a aruncat-o Paul cu aia pe care a aruncat-o ăla spre el? Păi zi-mi mie în ce Quake sau Unreal vreţi voi un Ogre sau altă măgărie care să arunce cu grenade în tine pentru că "deduce" că eşti după cutia cutare pentru că te-a văzut lăsându-te jos în dosul ei? Ei?

P: Aşa, acum fiţi atenţi la avionul ăsta. Nu trebuie să stau nemişcat de loc pentru că-mi dă bomba drept în cap. (...) Intru pe aici... Ah! Mereu mă iau prin suprindere băieţii ăştia ca coboară pe frânghie din înaltul cerului. (trage furios).

R: Mi se pare mie sau se întunecă imagi...

P: Gata asta a fost. Ce ziceţi? Scoruri? Impresii? Probleme?

(...) (...) (...)

P (rânjeşte): Silence of the lambs, huh?

(râsete, cortina)

• Bugs

PS - Jocul a sosit (prea) târziu, l-am terminat şi l-am notat. Review numărul viitor. Scorul...