Zork: Grand Inquisitor

Banda de specificații din capătul interior (dreapta) al mastheadului: „Producator Activision”, cu coloanele „Minim” și „Recomandat”
Banda de specificații din capătul interior (dreapta) al mastheadului: „Producator Activision”, cu coloanele „Minim” și „Recomandat”

Producator Activision

Minim Recomandat
P5-66/16M
Win95		 P5-133/16M

Who is the boss of you? I am the boss of you!

Data trecuta, adică pe la numărul 5 (s-a mai spus că n-am(vem) noțiunea timpului), am aruncat intr-o doară o vorbă despre Zork Nemesis. Cu o atmosferă stranie orcărei ființe uname cu simțuri reale și cu o deschidere spre puzzle și aventură ce practic te sorbea înfață (inside). Cum cineva mi-a scris, protestând că din cauza proastei tipăriri, i-a rămas cerneala pe față când a reușit să-și dezlipească revista, am încetat diversiunile spre Zork. Acum însă nu mă pot stăpâni. De ce?

Captura mare din capul paginii: casa albă din pădure, cu munții în fundal. Nu are legendă tipărită.
Captura mare din capul paginii: casa albă din pădure, cu munții în fundal. Nu are legendă tipărită.

I am the boss of you!

Zork Grand Inquisitor aduce un plus de umor straniilor puzzle-uri. Folosește același Z-engine ce-ți permite panoramarea peisajului în timp real, disponibil în majoritatea locațiilor, combinat cu ceva Fantasmagoria și ceva secvențe 3D-renderite. Carcaletele ăsta este însă suficient să-i explice încă odată MYST-ului, că dacă el este încă cel mai vândut joc, este din cauza prostiei americane. Aici avem puzzle-uri mai frumoase, umor (lucru dificil de realizat și rar), atmosferă, chestii... tot. Și am să mă încerc drăguță, să-ț înobilez știinnn’ța! Ca poveste, lucrurile complicate la a nu știu câta versiune de Zork, stau cam așa. Un idiot... (mă rog) a impus un regim totalitar în zonă (timpul real CZ) și a interzis orice operațiune magică, orice persoana în contact cu așa ceva, a inchis și interzis tunelurile de transport în timp, etc. Tu aventurier la cerere nimerești în misiunea de a elibera pe cei câțiva totemizați ai vremii de demut și de a repune în drept... dreptatea. Fantazie cât cuprinde, noroc, perseverență și nervi de oțel sau un Walk-trough, altfel n-o scoți la capăt. Vreau să zic că-i greu al dracu’ așa pe la sfârșit. Vorba vine: Asta-i dă adâncime. E genul la care te întorci de ț ori într-un loc, să vezi ce se întâmplă dacă după ce-ai trimis în timp pe cutare și ai pus la poștă o scrisoare, mai e violetă carnea care-ai lăsat-o la uscat după ce i-ai dat cu vraja făcută pe din două în oglidă să nu vadă gradinarul iadului. Exagerez dar nu-s prea departe. Puzeluri globale, ce țin de un story al jocului mărunțite cu puzzle-uri mici, rele și multe au toate șansele să te scoată din bostani. Dacă n-ar mai fi și fazele meseriașe cu final inconștient n-ar merita discutat. Dar cum să nu zic de el după ce, în urma unui mic chin în fața unui puzzle cu piese de șah (foarte sugestiv, nu?) ce-mi statea în calea obținerii unui craniu însipetat și așezat dinainte-mi, s-a dovedit că rezolvarea era gordiană. Am pus mâna pe bâtă, i-am fript una și s-a deschis. Vorba lui Brog(dătătorul de țandără): NICE PUZZLE, SMART BROG.

Inițial vroiam să zic ceva de calitatea graficii. Până la urma: "no comment"
Inițial vroiam să zic ceva de calitatea graficii. Până la urma: "no comment"

Decupaj neregulat, la mijlocul paginii: panoul de lemn al Inchiziției, cu inscripțiile „OBEY THE INQUISITION” (primul cuvânt este parțial acoperit de stâlp; citit la 9x) și „MAGICK = DEATH”. Textul curge în jurul lui, așa că dreptunghiul care cuprinde tot artwork-ul prinde inevitabil rânduri din coloana 1 la stânga și din coloana 2 la dreapta (excepția SPEC §4.3)
Decupaj neregulat, la mijlocul paginii: panoul de lemn al Inchiziției, cu inscripțiile „OBEY THE INQUISITION” (primul cuvânt este parțial acoperit de stâlp; citit la 9x) și „MAGICK = DEATH”. Textul curge în jurul lui, așa că dreptunghiul care cuprinde tot artwork-ul prinde inevitabil rânduri din coloana 1 la stânga și din coloana 2 la dreapta (excepția SPEC §4.3)

I am the boss of you.

Acum nu știu în ce măsură vă pot eu spune ce farmec are întâlnirea cu sistemul de alarmă al casei lu’ Dungeon Master. Ce să vă spun cum sună melodia și vocea pe care o scoate gagiul: O combinație Femeie cu cafea de parfum (Isaura), bodyquard, San-Francisco și Mel Gibson. "Do you have any ID, ME? " Ce să vă povestesc de faptul că scheletul care conduce Gondola spre Hades, ascultă (în mașină dacă vreți) muzică din Interstates ‘76. Cool dudez! Sau Metroul fără frână. Hă, hă, cum ar fi să fie așa. Să treacă prin stație și să te ia din zbor, lipindu-ți o palmă pe ochi pentru îmbarcare. Fii pe pace, e prevăzută cu un arc. Heh, da’ să vezi cum e la coborâre! Boiing! Pe de altă parte actorii (câțiva dintre ei) sunt cam Shakespeare-eni. Prea e ca la BBC. Cam mult pentru gustul meu. Să nu uităm însă că ar trebu’ să placă și celor mici. Ce dacă nu prea au șanse de reușită? În plus mai sunt câteva poante făcute doar pentru ei, dar care se vor aplica și la noi în curând. Asta așa, ca să mă leg un pic de el. Era vorba să-i fac o analiză serioasă? Nu mă mai exaltați cu chestii d-astea că mă fac mov! În plus.. Who is the boss of you? - I am the boss of you! (Mi-a rămas asta în cap. AJUTOOOOR, AIUTO, HOLA...)

-Bubble

Semnătura „-Bubble”, scorul 92 și caseta „Ce ne place” / „Ce nu”
Semnătura „-Bubble”, scorul 92 și caseta „Ce ne place” / „Ce nu”

92

Ce ne place Ce nu
Grafică, muzica, poveste, atmosferă... tot! Idei cu grămada și nonconformism la tot pasul. Nu știm. Și nici nu vrem să știm. Râdem.