Last Bronx

Banda de specificații din capătul interior (stânga) al mastheadului: „Producator Sega”, cu coloanele „Minim” și „Recomandat”
Banda de specificații din capătul interior (stânga) al mastheadului: „Producator Sega”, cu coloanele „Minim” și „Recomandat”

Producator Sega

Minim Recomandat
P5-100/16M
Win95		 P5-200/32M

Se pare că Sega a prins gustul jocurilor pe PC. Astfel, după ce a înnebunit lumea gamerilor de consolă, a început încet-încet să-și întindă gheara și peste noi, de parcă nu ne era și-așa destul de greu.

Așa că, după ce ne-au intoxicat cu VF și VF2, băieții cu ochii oblici ne-au mai lovit cu un beat ‘em-up de mare clasă și anume Last Bronx. Acesta nu mai are nimic de a face cu predecesorii săi din seria VF, ci se aseamănă cu Battle Arena Toshinden, fiind însă infinit mai bine lucrat. Lupta nu mai are nimic strategic totul desfășurându-se la o mare viteză, mai ales dacă joci cu un accelerator grafic (fără in 320X240).

Sus: Vedeți, chiar așa, nu respectă legile fizicii. Ce, fusta aia vreți să spuneți că stă normal?
Sus: Vedeți, chiar așa, nu respectă legile fizicii. Ce, fusta aia vreți să spuneți că stă normal?

Banda de legendă de sub captura mare, cu trei trimiteri: „Sus: … Dreapta-sus: Caft. Dreapta-jos: Tot aia.”
Banda de legendă de sub captura mare, cu trei trimiteri: „Sus: … Dreapta-sus: Caft. Dreapta-jos: Tot aia.”

În Last Bronx orice finețe a fost lăsată la o parte, luptătorii având o mare gamă de lovituri ghiolbănești, care constituie o mare parte din savoarea jocului. Ce poate fi mai plăcut decât să vezi luptătorul cum lovește adversarul cu niște lovituri date din inimă și cu toată forța? De asemenea de dragul game play-ului orice lege a fizicii a fost lăsată de o parte: când lovești un adversar zboară ca de parcă l-ar lovi un taur nervos. Asta dă jocului o tentă de spectaculos care nu are cum să nu-ți placă.

Decupaj neregulat: luptătoarea cu chipiu și baston, peste care este tipărit „YOU LOSE” cu roșu; artwork-ul iese din pagină la marginea din stânga. Textul curge în jurul lui, așa că dreptunghiul prinde și rânduri din coloana 1 și o fâșie din coloana 2 (excepția SPEC §4.3)
Decupaj neregulat: luptătoarea cu chipiu și baston, peste care este tipărit „YOU LOSE” cu roșu; artwork-ul iese din pagină la marginea din stânga. Textul curge în jurul lui, așa că dreptunghiul prinde și rânduri din coloana 1 și o fâșie din coloana 2 (excepția SPEC §4.3)

Cum a devenit obișnuit la Sega, ai mai multe moduri în care poți să joci: Arcade Mode, este stilul clasic de joc în care poți să joci de câte ori vrei, Team Battle nu are nevoie de prezentare, in Survival Mode bați câți poți cu o singură viață, PC Mode este asemănător cu Arcade, dar există câte o povestioară pentru fiecare jucător, adversarii sunt dispuși in altă ordine și parcă este oleacă mai ușor. A mai rămas Training Mode care este un super trainer cum nu am mai văzut la niciun joc până acum. Îți alegi o lovitură și calculatorul îți arată de zeci de ori până reușești și tu să o faci.

Dreapta-sus: Caft.
Dreapta-sus: Caft.

Dreapta-jos: Tot aia.
Dreapta-jos: Tot aia.

Ce nu-mi place la LB este faptul că este foarte greu, mai precis că dificultatea nu este gradată cum trebuie. Ca să înțelegi mai bine ce vreau să spun, i-am bătut pe primii trei sau patru fără nici o problemă, până am ajuns la Zaimoku care este ghiolbanul jocului și care m-a bătut de m-a ascultat cu urechea.

Hărmălăie mare la intrare: „Hei! Vreau și eu să intru la matineu!”
Hărmălăie mare la intrare: „Hei! Vreau și eu să intru la matineu!”

În rest, din punctul meu de vedere, jocul este OK. Este bine realizat grafic, sonorul este OK și el, iar ceea ce contează în mod deosebit este faptul că ies niște cafting-uri de mai mare dragul. Astfel îi dăm undă verde și dacă-ți plac caft-game-urile 3D, poți să-i dai forjă căutându-l fără să stai deloc pe gânduri.

Decupaj neregulat, în piciorul paginii: doi luptători prinși în schimb de lovituri, cu raze galbene în spate și umbră pe sol. Dreptunghiul care cuprinde tot artwork-ul prinde inevitabil rânduri din coloana 2 la stânga și colțul din stânga-jos al casetei de verdict la dreapta (excepția SPEC §4.3)
Decupaj neregulat, în piciorul paginii: doi luptători prinși în schimb de lovituri, cu raze galbene în spate și umbră pe sol. Dreptunghiul care cuprinde tot artwork-ul prinde inevitabil rânduri din coloana 2 la stânga și colțul din stânga-jos al casetei de verdict la dreapta (excepția SPEC §4.3)

- Max

Semnătura „- Max”, scorul 84 și caseta „Ce ne place” / „Ce nu”
Semnătura „- Max”, scorul 84 și caseta „Ce ne place” / „Ce nu”

84

Ce ne place Ce nu
Dinamism și "faze" cât cuprinde Limba japoneză și faptul că nu înțelegem dacă se înjură de mama sau de tata