GAME ROVER

M-a pus Dracu’ și-am citit la nimereală scrisori. De obicei, eu pic primul... seara, vreau să spun. Sunt și foarte dezordonat. Când eram mic, eram blond și vroiam să mă fac licurici. De data asta rămăsesem impietrit, că aveau să pice multe muște-n lapte până să-mi las eu papucii la barieră.Cu Paul mă înțeleg cel mai bine: mă trezește de fiecare dată când are ocazia. Pe la ora patru adică. Mda, mă înțeleg atât de bine încât mă doare-n cot: poa’ să mă scoale, adică.

Mie nu-mi plac vrăjitoarele (tata chiar nu le suportă), dar cred că mi-a dat vreuna cu ceva codiță de puricel la nas că m-am dezactivat cu mult înaintea lui. Înainte de patru oricum. De fapt m-am trezit singur, să-l scutesc de deranj. N-ai ce-i face, la o așa oră, o așa boală, îți merge gura. Nu mai e nimeni în jur, nu mai merge liftul, n-ai ce face. Și de ce să taci? Uite, taci și tu, de una, de alta, cum că lumea nu-nțelege (cică n-au înțeles ECTS-ul din nr. 8) cum că batem câmpii, că am promis seriozitate, etc. Și unde n-am început să-i tac vreo câteva bunului meu prieten somnoros:

- Știi, mă tot chinui să-mi dau seama ce mai trebuie. Ce ar mai trebui, adică ce-i nevoie, ce nu-i bine

- Și io...

- Mda, știu. (De altfel asta-i introducerea standard, ca să cuplăm modemurile la aceeași viteză. Procesiunea are loc aproape in fiecare seară, pe la patru, când are Paul ocazia...)

- Stilul?

- Ce stil? Eh, prostii. Poate trebuie să mai schimbăm structura, să mai introducem ceva, un fel de Most Wanted sau... nu știu!

- Băi, dacă tot ne-am dat la profesioniști, nu trebuie să le punem ceva întrebări?

- Da, “Unde-mi sunt ciorapii?”.

- Nuu, mă refer la o sinteză, la sinergia faptelor, la glucoza internațională

- Și gluga de coceni...

- Mă rog. Ceva, la genul la care să nu le mai fie mură-n gură, să stârnească la păreri, să lămurească totodată cum e, din punctul nostru de vedere, linia modei, o analiză mai largă, mai pe total, intre mai multe joace, sau pe gen, pe stil, pe firme, nu știu. De ce nu se avansează aici, ce lipsește dincolo, cam ce discutăm noi zilnic. Vreau să zic, așa la ora asta. De exemplu, că tot vroiam să te intreb, tu ai mai văzut s-o pui cu vreo gagică într-un joc, de la Rex Nebular incoace? Vreau să zic, așa într-un joc... joc, nu prostii “Interactive bla bla”. În afară de Larry.

- ...

- Vreau să văd acum mai bine Blade Runner-ul. Și așa, dacă nu ieșea asta, să ne strice socotelile, am fi discutat de faptul că, deh, cam slab la capitol băieții. Tot felul de 2D-uri amărâte. Adică pe aceeași partitură toate. Chiar și Warcraft Adventure a optat pentru stilul ăsta widowsian. Peisaje pictate frumos, iar animația, personajul 2D. Toate culorile uniforme. Știi, stilul de grafică japonez: culori uniforme, contururi bine desenate... De ce nu fac frate un quest, dacă tot fac animația fiecărei scene (in cazul personajului), de ce nu fac unul in still chinezesc. Mai modern. Mi-ar place să văd o prună, în acuarelă, chinezește. O stradă, o ceva. A fost la un moment dat un questuleț care avea decorurile în creion. Avea un nume mai lung... mă rog. Nu mai știu, era un RIP pe un cd. O să-l caut dacă am timp. Mi s-a părut excelent ca atmosferă. Ca și cum ai juca intr-un set de tablouri. Ia gândește-te, un quest făcut de Dali. Vreau să văd asta, “The profecy of Light and Darkness”, care e făcut de-un pictor bazat.

- Mda...

- Cum spuneam, sunt treburi de astea pe care nu le poți discuta la review-ul unui joc anume, decât știu eu, dacă vrei să te întinzi neapărat.

- Păi venise unu’ la mine, că a jucat Dune2, că i s-a părut excelent și că nu mai găsește azi așa ceva. I-am zis să-l mai joace acum, să vadă cum ii bate de nu se văd.. că la urma urmei ăia erau tolomaci rău. Ai? Zipo, nada, nula, empty.

- ...gol. Da, le-a trebuit ceva timp până să scoată engine poligonal la strategii in timp real. Tare-s curios cum mai scot Blizzard-ul capul cu Starcraft după ce-au ieșit CaveDog-ul cu TotalAnihilation. Dar nu m-aș mira să... Uite, mă gândesc acum la M.A.X. Tare ciudată primire i s-a făcut la noi. Un joc cu principii exemplare, cu un feeling fantastic, cu idei, cu realizare, cu tot ce vrei. La noi... RedAlert, tată. Ca la proști.(Editor’s note: fraieri). N-a prins mai deloc. Nici nu știu de ce...

- Ca și cu Magic: The Gatering. Aceeași treabă. Dincolo maniaci la sânge, la noi, mai vezi câte unul răzleț, printr-o tufă de brusture, castează minuni cu moț și se dă MTG-ist. S-au spart băieții ăia degeaba în figuri cu desenul cărților, mana-link-uri...

- Da, de joacele de rețea, chiar n-avem ce vorbi. Stau în bloc și nu-și trag rețea. Internetul merge prost și-i scump... o poezie. La altceva însă mă gândeam (că veni vorba de rețea). Stau și mă gândesc la câți n-au jucat Doom-ul, că și-au luat calculator acum de curând. La câți n-au apucat să joace măcar un Death Match. Câți au aflat diferența dintre taste și mouse că, la fel ca mine, ai mai terminat încă o dată Doom-ul, Doom II-ul și Plutonia după ce ai descoperit mouse-ul. Câți sesizează chestiile de design fin, arma intr-o parte la Quake 2, balansul care trebuie făcut la mare meserie, viteza de deplasare, minuni? Mă uit la Half Life, care promite imbunătățiri cu carul, dar dacă n-are reglate chestiile astea de un Romero mai mic, poa’ să fie un mare fâs. He, la noi a prins Age Of Empire. S-a supărat Microsoft-ul și s-a pus pe băgat bani și-n joace.

- Tot le-a tras-o Looking Glass cu Flight Unlimited II. Nu prea au șanse. Ăstia de LGlass s-au supărat rău pe RPG-uri. Văd că au planuri mari cu DarkProject-ul.

- Bă, ce-mi plăcea mie extrem de mult și nu prea am mai văzut realizat la fel, era faptul că puteai să mai iei cu tine tot felul de personaje, ca Harap-Alb. De altfel, nici într-un RPG, povestea din Rex-Nebular nu prea s-a inventat. Dark Project-ul e tot un RPG solo. LGlass-ul însă știe să facă joace. Nu-mi aduc aminte de un joc de-al lor, să nu fie un clasic. Să nu fi luat peste 90. Cu toate aste nu-s prea iubiți. Poate pentru faptul că le fac atât de bine încât nu prea mai seamănă a joace, sperie jucătorul.

- Și ce jocuri făceau pe vremuri: Ultima Underworld.

- Parcă nu mai au aceeași sclipire jocurile acum. Ce arcade-uri se făceau. Acum, toate-s...

- Unde-s, că nu-s!

- Ei, acum nu mai sunt Raptoare, Xenoane, dar sunt Aladini.

- Ăla-i Jump’n’Run. Nu, ultimul arcade de stilul ăsta a fost unul de la Take2 parcă. The Reap. Excelent. Mai prind acum astea gen Moto Racers, Test Drive 4. Cât despre Jump’n’Run-uri, Croc și TonicTrouble au/or să facă, sper, furori. Este feeling-ul de PlayStation în ele. 3D-ul pus bine!

- Acum, cu 3dfx-urile, situația o să se schimbe.

- Da, bine, trebuie să lăsăm să pice bine treaba, să capete greutate, să se umple peste tot de 3Dfx-uri și DVD-uri. Schimbă și tu CD-ul. Uite, stau și mă gândesc, câți ascultă muzicile din joace.

- Eu am acasă, Warcraft-ul și acum și îl ascult și Tunel B1 și Mercenaries, Pack-urile de Quake, un disc numai, din TotalAnihilation și aș mai vrea unul din Outlaws. Sunt multe, și demente.

- Caseta cu muzica din Doom trasă pe wave-blaster. Aia de-am pus-o la concurs.

- Da, muzica din SistemShock, Comand&Conquer... deh. Să facem un top.

- Lasă, că eu m-am lămurit cum e cu topurile.

- Ei, ce facem. O punem așa, de-o rubricuță?

- Scrie.

- Eu? Mă gândeam...

- Nu. Nu, nene, lasă că-s sătul. Uite, eu mă joc frumos aici un Battle Zone, n-am văzut, n-am auzit...

(Iar eu în gândul meu: “n-am văzut, n-am auzit...” mâncate-ar purecii, dar te zgânderă lesa să mă trezești pe la patru, când ai ocazia, nu-ți mai tace gura când îți zic de-un joc, repede le scuipi: puturosule. Da, joacă-te, ce altă treabă ai... stai acolo-n tănculeț: tonca-tonca, tonca-tonca, îți aduce mama și un bețișor... ia uite, ți-au dat lacrimile... ups! ce-oi fi făcut eu cu bețișoru’...las’ că muncesc alții. Da’ ce-mi bat eu capul. Nu mai bine o lăsăm așa cum este? Ce-are? Nu-i bună?)

- ...n-am auzit, n-am văzut...

- Noapte bună!

- Nu te duci la școală? E deja 7:30.

- Aoleo, iar! (Uite, vezi? A avut ocazia). GameR Over. Ober șef la școală!

- Ai plecat?

- Mă duc. Iau poziția cu mâinile înainte și: Vroooooooom. Iar când eram mic, vroiam să mă fac și mecanic de locomotivă. Licurici... auzi idee. Asta ca să vezi ce-am ajuns. Doamne ferește!

-Bubble