Raspuns

Capul povestirii: „Raspuns”, cu creditul „de la numitul Andrei Octavian Stăncălie din București”
Capul povestirii: „Raspuns”, cu creditul „de la numitul Andrei Octavian Stăncălie din București”

de la numitul Andrei Octavian Stăncălie din București

Intr-o zi înnorată Duke se întorcea supărat acasă. Începuseră să-l plătească prost, se rănise iar, dar ceea ce îl rodea cu adevărat era faptul că nu avea pe nimeni: era singur (și pantofii îl rodeau, dar....). Avea nevoie de o tipă! Colegii începuseră să-și bată joc de el și privindu-se în oglindă văzuse că... devenise adolescent. Atunci, în negura ce-l cuprinse de durere (arsese și mâncarea pe foc), îi apăru în minte un vechi amic...

A doua,zi la prânz, Duke și vechiul său camarad de arme Larry discutau aprins (Larry văzuse chelnerița și....) într-o cafenea.

  • Prietene, zise Duke, te știu în meserie și aș vrea să-mi faci o favoare.

  • Vorbește.

  • Aș vrea, dacă ai putea... să-mi faci și mie vrăjeala cu Lara Croft.

  • Aha, d’ ăsta-mi ești! Greu, greu....

  • De ce? Să nu-mi spui că nu poți!

  • Și ce ai putea să-mi oferi pentru acest serviciu?

  • Cea mai tare armă a mea. Cu tot cu muniție.

Un zâmbet îi tăie fața lui Larry....

  • Perversule! Eu vorbesc serios. La ce te gândești?

Larry reveni la starea sa normală de agregare.

  • Știi ce-i mai greu în ce-mi ceri tu?

  • Ce poate fi greu pentru tine?

  • Poate nu cunoști, dar de vreo săptămână Lara este cu Quake.

  • La naiba! Știam eu că nu pot să am încredere în grasul ăla! Dar nu poți să o convingi să îl părăsească?

  • Nu știu, nu știu... Mai vorbim. Te sun eu.

Duke ieși pe ușă și plecă spre casă, iar Larry rămâne să-i plătească chelnăriței consumația.

Peste vreo două zile, Duke primi un telefon. Larry îl informă că a reușit să o convingă pe Lara Croft că Quake o înșală cu verișoara ei și că ar fi de acord să “discute” cu Duke.

În aceeași zi și cafenea, peste două ore de la telefon, Nukem aștepta curios la o masă pe vrednicul său prieten împreună cu noua sa iubită. După zece minute de așteptare se iviră și cei doi în pragul cafenelei, sărutându-se cu pasiune. Duke sări ca ars:

  • Ce naiba? Parcă ziceai că mi-ai făcut mie vrăjeala cu Lara! Ce fel de prieten ești tu?

  • Da, da, te înțeleg, ai tot dreptul să fii supărat. pe drum Lara nu a reușit să reziste farmecului emis de mine și am ajuns destul de apropiați.

Duke parcă se transformase în alt om. Roșu la față, încruntat, ridicat în două picioare, arăta impunător. Își scoase o pușcă șuierând din dinți: .......... (din anumite motive nu vă pot spune ce a zis, dar Larry s-a cam albăstrit la față). Atunci Lara, într-o fracțiune de secundă, își scoase revolverele și apăsă instantaneu pe trăgace. Duke se clătină și pică într-un looping de senzație, țipând:

  • Iaaarrrrr!

Totuși el reușește să apese pe trăgaci dar glonțul, îndreptat spre Larry, greși ținta (ca de obicei) și o nimeri pe Lara (care din fericire purta sutien anti glonț). Totuși nu-i fu prea bine și se retrase din scenă.

Larry începu să fluiere și se îndreptă spre ieșire unde..... dădu nas în burtă cu Quake.

  • Aaaa... Larry! Exact omul pe care îl vroiam să-l văd. Acesta nu mai reuși să-i răspundă deoarece Quake îi și trimise o rachetă în cap (care îl afectă și pe el, aflâdu-se prea aproape- ca de obicei).

Notă: Vionvatul să sune la Mag. Muzica (613.96.69) ca să aranjăm cu un premiu.