Sumar · Editorial · Caseta redacțională

Editorial

Antetul rubricii — „E D I T O R I A L”, capitale albe spațiate pe banda gri a paginii
Antetul rubricii — „E D I T O R I A L”, capitale albe spațiate pe banda gri a paginii

“Mi s-a-ntâmplatu una faptu de care s-au minunatu tot norodu”.

Un individ din Sibiu, vine într-o zi și-mi face o surpriză. Îmi aduce un cadou. De ce? E 7 martie. Ei și? Tipul rămâne perplex. E ziua voastră! Rămân eu perplex și-mi aduc aminte. Da, cândva de 7martie ne-am dat la apă. M-a pus pe gânduri. Doar Fane își mai aducea aminte. Mi-am amintit câte promisiuni, câți draci, câte bătălii s-au dus, câte scrisori, mailuri una mai tare decât alta. Acum, ascult un “Brothers in Arms” și încerc să scriu un editorial care să mai și spună ceva. Și-mi aduc aminte că, nu demult, cineva mă întreba: “De ce-ți place calculatorul? De ce te joci? Ce găsești la ele? (jocuri) Nu-i o pierdere de timp? Nu devii legumă? Realitatea nu-i mai ofertantă? Te refugiezi în iluzii, în imaginație?” etc. Să răspund? Ce? Știi, noi eram niște prieteni, ne jucam toată ziua și nu știam de ce. Nu că acum aș ști, dar am ceva idei, iar câteva mi se par demne de spus, mai ales că nu toate-mi apartin, sau mă rog, nu le-am descoperit de unul singur.

“Într-un sistem izolat, entropia crește” - o lege a termodinamicii. Cu alte cuvinte dacă stăm cuminți, murim liniștiți. Societatea are nevoie de agitație ludică. Dacă nu s-ar fi jucat teatru, nu s-ar fi făcut întreceri, dacă lumea nu s-ar fi distrat, ne-am fi dus de mult. De ce ne jucăm, știm: e nevoie. De ce la calcuator? Tot Zografi spunea că totul e un amestec de asemănător și neasemănător. Ne place la un câine că parcă înțelege, parcă se comportă ca noi și totuși are o zonă tare departe. Calculatorul are în el o muțime de chestii care ne seamănă și totodată o zonă a lui: “Abort, Retry, Fail?”. Bine a zis. Dar nu-i numai asta. Și voi știți bine că nu-i numai asta. Poate spune cineva că Romero nu s-a exprimat prin jocurile sale? Deci te poți exprima prin el, ba mai mult, te poți exprima prin joc. Așadar, conform definiției dintr-un dicționar (primul pe care am pus mâna, Artă - “Modalitate de expresie estetică” ) jocurile sunt o artă. Măiculiță, iar noi, niște mucoși, suntem critici de artă? Măi să fie. Păi ia să vedem. Uite, în Dicționarul de Artă e un pargraf despre arta pe calculator. Cum să faci imagini frumos colorate, care se mișcă, fractalisme, bălării. Asta criticăm noi? Nu. Criticăm cumva toată redacția artistică de pe lângă un joc: muzică, sunete, grafică, etc? Mda, asta facem. Dar astea-s vechi de când lumea, nu s-au inventat odată cu calculatorul. Însă mai putem spune ceva. Mai există niște zone de care ne legăm, o rubrică la care mă tot strofoc de multă vreme, foarte reprezentativă: JMC. Mamă, ce termen. Ia să vedem, un Tetris. Rusul ăsta trăznit a îmbolnăvit națiuni întregi: Toată lumea joacă “Cărămizi”. Scuzați cacofonia, dar dacă așa s-a împământenit... vorba românului: “CE FĂCEM?”. Sau ce să zic, Doom-ul e prea rapid, iar Quake-ul e prea încet. “Prea multă tehnică l-a făcut nesățios”. “... iar în, multiplayer e excelent.” Să trag o concluzie cum că mă pot exprima doar printr-un joc? Ba chiar în genul respectiv, umblu puțin aici și iese astfel încât jucătorul se simte mai minunat, și-l ating unde-l doare. Da, mijloc de expresie. Uuuu, ce-am zis mai sus: Genul? Vai, există genuri. Ciudată combinație de arte, și totuși, dacă extrapolăm, se pare că în toate mai există una, așa... aproape invizibilă, care n-are a face nici cu filmul, nici cu altceva. Uite, ăsta-i un joystick. E cu feed-back, vezi ce efect de pană de cauciuc în I'76? Ca să nu vorbim de stilul graficii. Wow, stil? Păi da, un Origin se diferențiază clar de un Bullfrog. Sau dacă vrei un R. Garriot de un P. Molineaux. Ah, și încă ceva. Cum adică, ce vroiai cu joystick-ul ăla? Mda, vroiam să zic așa, poate exagerat, că nici o altă modalitate de expresie nu coboară mai jos de cap. Vezi, auzi și simți cu sufletul. Niciodată cu pielea. Dar cine mi-a strâns mouse-ul așa? Eu! Am jucat un X-Quest. Ce-ai mă de te plimbi așa cu scaunul? Joc Doom în rețea cu încă trei tipi și dă ăsta cu rachete, iar eu mă feresc. Ahaaa, cum ai zis, cu încă trei? Ia spune-i ceva de bine. Uite, dă-i un BFG. Nu, că ăla e în echipă cu mine. Măi să fie, ce relații. Unde am mai văzit eu așa ceva. Teatru, film, da’ parcă nu la genul ăsta. Doamne, ce încurcătură. Tot pierdere de vreme e. Ce-ai învățai tu dintr-un joc? Te-ai refugiat, vorbești despre violență cu ușurință, îți imaginezi că poți să-l împuști pe fiecare, că după ce-ai fost cu o fată ți-a mai crescut un punct la Experience, ori eși mai sfios, ori eși mai nervos. E o boală. Cine te mai crede când tu vezi toate lucrurile așa? Iar eu îi răspund “ Trust is a wonderfull thing” - Cyberia. Ce-am învățat? “I'm sorry i had to kill you, but I must admit, I'm enjoing the silence”- Bioforge. Am învățat să mă bucur de toate altfel. Uite, nu vorbesc de alții, dar eu, am ajuns la sport extrem, ascult toată muzica și-o apreciez, mă bucur și de cea din jocuri pe care tu n-o ai, știu să râd mai bine decât tine, fac mai multe și pe toate cu plăcere, și odată cu mine sunt toți prietenii mei, pe care tu nu-i ai. De ce? Pentru că n-ai jucat Cyberia și nu știi ce-i aia “încredere” și nu ți-ai omorât prietenii în deathmach. Dar revin, mi-aduc aminte de unde am plecat, pe unde am trecut și-mi dau seama că ascult “Why Worry”. Mă mai întreb odată, dacă jocurile sunt o artă. Dacă da, există niște jocuri atât de valoroase astfel încât fără ele, cultura ar fi sărăcit să zicem, la fel ca și cum n-ar fi existat Capela Sixtină sau Sinfonia a V-a? Ce-i drept, seriozitatea exclude jocul, dar jocul nu exclude seriozitatea. Jocul e mai vechi decât omul. Omul ajunge cel mai greu la maturitate. Omul... hei, dar unde mă bag? Poate ar fi mai simplu dacă v-aș spune, că nouă ne place să facem ceea ce facem, că am vrea să facem de 100 de ori mai mult și că sperăm că și vouă vă place. Uite chimb melodia, pun din nou “Brothers in Arms” și sper să rămânem așa. Vă mai aduc aminte că noi suntem GameOver... gata.

Andrei Fantana

P.S. - Toți care am jucat FullThrotle, am învățat să spunem o replică frumoasă: “AM I COOL, OR WHAT?!” Să credeți în ea. La urma urmei, ceea ce crezi despre tine, aia ești!

P.S.2 - Da, realitatea e mai ofertantă, dar după ce joci ceva.

SUMAR

Titlul de rubrică „SUMAR”, literă de afiș desenată, negru pe alb
Titlul de rubrică „SUMAR”, literă de afiș desenată, negru pe alb

Pag. Titlu
04 Dune 2000
05 Stratosphere
06 Gremlin
07 Ultima 9
08 Halflife
10 Dark Project
11 Descent: Freespace
12 Quake 2 Add-on
13 Dark Reign Add-on
14 F1 Racing
16 Grolier Release
17 Most Wanted
18 Cover Story: Battle Zone
21 Myth
22 Earth 2140
27 Netstorm
28 Uprising
30 Pax Imperia
31 Test Drive 4
32 M.T.G. Add-on
32 J.M.C.
33 Virtual Pool 2
34 NHL’98 vs. Actua Ice Hockey
36 Abe’s Odyssey
38 Descent To Undermountain
39 Last Bronx
40 Zork: Grand Inquisitor
41 Game Rover
42 Remember: Master Of Magic
43 Timeline: Lionhead
44 Aergistal
45 Hardware
46 CAD>
47 Concurs

GAME OVER — caseta redacțională

Caseta redacțională GAME OVER, în chenar roșu
Caseta redacțională GAME OVER, în chenar roșu

GAME OVER

Dan Rădulescu director de redacție (gex) Maximilian Corbu director de direcție (max) Andrei Fantana șef de director (afantana) Paul Friciu director de fișiere (bugs) Razvan Jianu criticul (roger) Stefan Zamfir complicele (cz) George Ionescu șef strategii neeconomice (mazer) Iulian Toma director de sine stătător (johnny)

Au colaborat: Bogdan si nu mai stim cum Alex de la info'

Editat de EXIM TURIN srl ISSN 1224-2403

Adresa redactiei: Str. Agricultori 119-121, bl. 82 Calarasi, ap. 13, sector 3, Bucuresti E-mail: nume@gameover.kappa.ro WWW: http://gameover.kappa.ro/ Tel: 320.3560 Tel/Fax: 322.6165 Magazin Tel/Fax: 613.9669

Notă: pentru email folosiți numele din paranteză